Hotărât lucru, ne aflăm sub asediul comediilor romantice, și nu înseamnă că mă și plâng – dacă semnalez. Personal însă prefer comediile de tipul celor scrise și regizate de Nancy Meyers, cu întorsături deștepte din condei, profund originale, care sub aerul aparent frivol aduc în discuție o problematică în registru major. (mai mult…)
Trebuie să vă spun din start că m-am dus la filmul ăsta cu așteptările pe care mi le crease trailer-ul, văzut și în cinema (adică expandat pe ecran), dar și pe laptop- pentru ca la vizionaresă descopăr cu totul altceva. Nu este o comedie, așa cum credeam, dar nici o docudramă; pare mai degrabă un fel de studiu de caz, dacă mă gândesc că povestea celor 4 “copii pierduți ai Sudanului” este o infimă bucată din milioanele de drame care s-au consumat în zecile de ani de război. (mai mult…)
De mult nu mai ştiu unde să-l încadrez pe mr. Allen, dar mă bucur din inimă că îmbătrânind (are 78 de ani!) nu a luat-o pe arătură, să facă filme criptice, plicticoase sau prea nişate. Face un soi de comedii romantice, dar cu dialoguri sprinţare și stilate, nu pentru tot tălâmbu’ care o să se uite ca pisica, fără să înțeleagă ce e cu trimiterile atât de dese la operele lui Nietzsche sau la muzica lui Beethoven. (mai mult…)
Uite un film cu premise îmbucurătoare, dar care până la urmă nu m-a convins pe deplin. Are actori unul și unul : Tom Hopper (Black Sails, Merlin), Ryan Kwanten ( dinTrue Blood, The Right Kind of Wrong), Ken Duken ( care a jucat in Inglourious Basterds), Charlie Murphy ( cel din Philomena, The Village), James Norton ( distribuit in Rush, An Education), Ed Skrein ( din Game of Thrones) și Anatole Taubman (unul dintre personajele din James Bond 007 – Quantum of Solace și The Tudors). (mai mult…)
De mult nu mai văzusem un film cu un ospiciu, şi sinceră să fiu, chiar mi-era dor. Nu de alta, dar am rămas cu o traumă mică (“cinefilică”, nu de alt fel! ) încă de pe la L’enfant Sauvage al lui Truffaut, care a trecut apoi prin The Shout al lui Jerzy Skolimowski, prin 1975 s-a adancit la One Flew Over The Cuckoo’s Nest al lui Milos Forman, ca sa devină ditamai la Shutter Island al lui Scorsese. (mai mult…)
Vreau sa va propun spre vizionare un film emotionant – 20 Feet from Stardom -care ar trebui vazut de oricine sustine ca este interesat de muzica!
Fiecare film are steaua lui , dupa cum si oamenii au o soarta! Asa ca imi doresc din tot sufletul sa nu polarizeze atentia criticii cine stie ce productie, ca sa ii sufle lui Christopher Nolan Oscarul de sub nas! Caci-indubitabil- Interstellar este un film de Oscar: scenariul care are aproape 3 ore este atat de bine construit si dozat, incat te tine captiv in poveste si reuseste sa te faca sa fii prezent la modul participativ pana la ultimul cadru, finalul nefiind unul siropos, si nici previzibil.
Am iesit de la vizionarea filmului The Horns foarte impacat si nu dracuind, dar nici cantand “ angelic” Aleluia. De ce? Pentru ca la ceea ce ma asteptam, aia am primit. Alexandre Aja realizeaza, la 4 ani de la aparitia romanului scris de Joseph Hillstrom King (unul dintre cei doi fii ai celebrului Stephen King, care semneaza sub pseudonimul Joe Hill), o pelicula care ar fi putut fi mai buna, daca avea un scenariu coerent si actori “mai invatati” (si draci mai barbati), macar de calibrul lui David Morse. Interesanta este numai aparitia coarnelor in crestetul “micutului vrajitor”, care are un efect asemanator cu cel declansat de scopolamina ( un drog care se numeste… respiratia diavolului!), iar intalnirile si atingerile cu oricine se transforma in dezvaluiri ale celor mai ascunse ganduri si dorinte.
Neindoielnic energia pe care o pui intr-un proiect ii da viteza initiala, si din puncutul asta de vedere Love by Design a pornit in forta. Comedie romantica lejera, frumos construita, cu nimic mai prejos decat sute de filme pe care le-am vazut pana acum, iti lasa o boare de prospetime dupa vizionare pentru ca este un film despre cum sa reusesti in ciuda adversitatilor, cum sa iti urmezi visul pana la capat. (mai mult…)
Regia: Graham Annable, Anthony Stacchi
Scenariul:Irena Brignull, Adam Pava
Cu: Ben Kingsley, Jared Harris, Nick Frost, Isaac Hempstead Wright, Elle Fanning
Cui i-a placut Coraline si ParaNorman sa se incoloneze cu tot neamul si sa mearga repejor la The Boxtrolls, aceasta fabula frumos construita si desenata, plina de invataminte de valoare, pe care parintii or sa vada ei cum le-or explica alora mici, devreme ce jonglam cu dileme existentiale si morale. Si unde mai pui ca ele nu sunt sugerate, ci apar explicit formulate sub forma unor panseuri dubitative ale unora dintre personaje, care ba se intreaba care e esenta binelui si a raului…ba, ce mai e liberul arbitru in ziua de azi. Asta in conditiile in care povestea este plasata intr-o Anglie post victoriana, intr-un imaginar oras al branzei, unde dobandirea “cascavalului” devine modus vivendi suprem. Bag seama ca si la ei tot asta inseamna expresia “ sa impartim cascavalul”.
Radiotopic 