Vioi, nostim si cu dialog sprintar care te provoaca sa razi copios, filmul este alegerea perfecta atat pentru weekend, cat si pentru oricare seara pe care ti-o doresti destinsa. Super Baietii lui Shane Black sunt Russell Crowe si Ryan Gosling, aici in roluri de bataus si respectiv – detectiv particular, a caror relatie evolueaza de la adversitate absoluta la parteneriat de afaceri. Intre aceste doua momente- o pelicula lejera, dinamica si vesela, pe care ne-o ofera Freeman Entertainment.
Cinemax difuzează zilele acestea un film pe care îl găsesc bulversant prin acuitatea trăirilor pe care ni le propune. Este drama The Diary of a Teenage Girl a regizoarei Marielle Heller, atât de intensă încât te face insomniac şi atât de dureroasă că îţi dau lacrimile. Aşa că Minnie, adolescenta la al cărei jurnal audio suntem martori, crede la început că definirea ei ca persoană începe cu a fi văzută, atinsă, iubită fizic, cu a ieşi din aburul nebăgării în seamă pe care vârsta ingrată îl pune doar în minţile lor confuze, nu şi în ochii celorlalţi, care bagă de seamă felul bizar uneori, spectaculos alteori în care copilele îşi trăiesc drumul spre maturitate. Tribulaţiile ieşirii din pupă a fluturelul care este Minnie sunt dureroase, calea pe care o alege fiind una abruptă, prin drog şi sex, trupul trecând pragul , nu şi sufletul, care se capsulează şi o torturează din interior. (mai mult…)
Un alt film pe care ni-l propune Festivalul Filmului European a fost Labirynth of Lies- Labirintul minciunilor in regia lui Giulio Ricciarelli, un film in registrul grav, despre cum a inceput in anii 60 timpurii investigarea criminalilor nazisti. Este filmul calatoriei initiatice a unui tanar avocat dornic de afirmare, o cruciada a catorva impotriva mult mai multora, cu un reflector necrutator pe nepasare, masinatii politice si un sistem pietrificat. Vazandu-l suntem si mai constienti de efortul pe care doar o mana de oameni l-au facut, cu mijloacele rudimentare ale acelor timpuri, sustinuti de o exemplara dorinta de a afla adevarul cu orice pret si de a-l restitui in forma lui integrala omenirii, supravietuitorilor ororilor naziste de la Auschvitz, familiilor lor…posteritatii. Exercitiul in sine –istovitor si dur- nu este nici pe departe unul steril, el ducand la celebrul proces al nazistilor care a schimbat radical fata Germaniei postbelice si a condamnat sute de nazisti. (mai mult…)
Weekendul trecut ne-a prilejuit la Festivalul Filmului European intalnirea cu primul lung metraj al regizoarei Alessia Scarso, care abordeaza o reteta de succes garantata: o poveste cu un copil si un caine. Iar daca baiatul nu are mama ( dar are un tata tanar, frumos si primar!) e introvertit si singur, iar patrupedul este un golden retriever splendid, dornic de atentie si iubire, avem deja garantia ca va iesi un film cald, benign potrivit pentru toata familia. (mai mult…)
Cine se mai îndoieşte că supereroii vor fi mereu la moda, indiferent câtă vreme va trece si indiferent cat de multi vor ajunge sa fie, se inseala in mod sigur! Caci daca nu i-a nascocit Marvel inca pe toti, este oricand loc destul pentru altii noi, pentru ca noua ne trebuie. Da, noua, mari si mici, celor care mai credem in victoria binelui, care nu am dezarmat in fata mizeriei si uratului, care gandim ca exista pana la capat o cale pentru ca raul sa nu invinga. Si daca la Superman Vs Batman ne capacitam sa ne aliam cu unul sau altul, nestiind in nici un fel de ce se razboiesc pana la urma, aici, in Captain America treaba se incurca tare. Caci nu avem numai doi supereroi, ci armata intreaga, largita a Razbunatorilor care se incoloneaza dupa liderul lor de grup, Căpitanul sau Iron Man. (mai mult…)
Exceptional cineast, Thomas Vinterberg ne bucura prin dubla prezenta la Festivalul Filmului European cu noua sa productie The Commune, dar si cu drama din 2012, The Hunt, al carei coautor al scenariului este alaturi de Tobias Lindholm. Intensa, problematizanta si dura aceasta drama te face sa te revolti, te indigneaza si te emotioneaza pana la lacrimi si iti dinamiteaza intelegerea printr-o poveste relativ simpla, care este o demonstratie cinematografica a felului in care un fapt aparent minor, o minciuna a unui copil, poate degenera si distruge vieti.
Ceea ce ne uimeste in acest film este usurinta cu care oamenii se grabesc sa dea verdicte fara sa cerceteze daca nu cumva sunt bazate pe fapte nereale, felul inuman in care hartuiesc si trateaza un semen fara nici cea mai mica urma de compasiune, dar mai ales instinctele primare, de carnasier ce guverneaza micile comunitati in care legea o fac nu doar reprezentantii ei, ci si oamenii , de multe ori fara a discerne, fara a gandi, fara a cantari faptele si a cerceta radacina raului. Filmul este guvernat de o tensiune in crescendo, cu atat mai coplesitoare cu cat vine sa se cladeasca pe linistea aparenta a acelui gen de comunitate in care toata lumea se stie, peste care un presupus caz de agresiune sexuala asupra unui copil asterne multiple straturi de ura, neputinta, suferinta, razbunare, durere, discriminare, umilinta si nebunie escaladata.
Personajul principal este interpretat exceptional de Mads Mikkelsen, care isi mai pune inca o data in valoare imensul talent, versatilitatea si stiinta speciala a expresiei si a limbajului non verbal, fapt care i-a adus in anul lansarii premiul pentru cel mai bun actor la Cannes, pentru rolul Lucas, ofertant in mod special pentu ca ii prilejuieste desfasurarea intr-o partitura in registru major, plina de trairi extreme si de sansa de a face un personaj remarcabil prin statura morala, si care alege sa nu se schimbe, sa nu se inraiasca, ramanand demn, egal cu el insusi, indiferent de felul in care ceilalti il trateaza, deplin incredintat ca are constiinta curata iar adevarul este de partea lui.
Intr-un paradox ce pare aproape o hipnoza colectiva, toti cei care ar fi putut sa se indoiasca de vinovatia lui, nu o fac, Lucas fiind condamnat apriori, fara drept de apel, putinele persoane care lupta pentru si alaturi de el fiind fratele si cumnatii, fiul si proaspata iubita. In rest toate emotiile impartasite in timp cu prietenii de-o viata, toate experientele comune, amintirile, copilaria, adolescenta si tineretea traite laolalta nu mai inseamna nimic in fata tavalugului unei vinovatii prefabricate, argumentate circumstantial si alcatuite de fapt din frustrarile, ignoranta, rautatea, micimea umana si agresivitatea celorlalti, proiectate asupra personajului Lucas.
Este uimitor felul in care Vinterberg manuieste emotiile fruste si trairile primare, nedecodand prea mult si implicand major spectatorul, care se vede nevoit sa-si gaseasca propria grila cu care sa citeasca filmul. Emotional The Hunt nu te scapa din chingi nici o clipa, balansul antitetic aproape neverosimil al personajelor pozitive si negative fiind pana in ultima clipa unul neasteptat.
Finalul deschis, abrupt, atipic ne confrunta cu intoleranta manifesta – ce pare sa nu lase loc absolvirii de cruzime si vina, validand inca o data talentul si inspiratia regizorala a lui Thomas Vinterberg. Sa nu uitam ca a fost un veritabil prodigy child al cinematografiei, ca in 1989 era cel mai tanar student al Facultatii de Film daneze, iar pelicula lui de absolventa, The Last Call , a fost nominalizata la Oscar in 1994.
Provocatoare si realista intr-un mod socant, aceasta drama psihologica pune fata in fata limitele naturii umane vs personajul colectiv reprezentat de comunitate si ne ofera un thriller remarcabil condus regizoral, jucat si filmat – ce arunca in scena teme majore precum intoleranta si injustetea acuzatiilor nefondate, intr-o lume care nu iarta si nu uita.
The Price of Desire, regizat de Mary McGuckian este dovada certa a faptului ca talentul nu are nevoie de nimic altceva pentru a se manifesta, de vreme ce creatoarea care semneaza si scenariul este autodidacta. Remarcabil cinematografiat, cu un plus de charm din succesiunea ping pong-ului verbal franco-englez usor teatralizat, filmul este dincolo de un veritabil “restitutio” al activitatii arhitectei vizionare Eillen Grey, o cronica sui generis a unei iubiri surprinse in evolutia ei. Stransa in discursul hiperintelectualizat, stadialitatea trairilor dintre Eileen si mai tanarul ei iubit, Jean Badovici, parcurge fazele iubirii spirituale, personajele fiind capabile sa trasfigureze, sa sublimeze sentimentul in arta, si sa pastreze legatura vie, chiar si atunci cand relatia se termina. (mai mult…)
Înainte de a merge la acest film, am avut o singură reținere: Anna Kendrick! Trebuie să am și eu (ca mulți alții) o actriță care nu-mi spune nimic și în cazul meu e fata aia care zice câteva replici în Twilight, a jucat în Up In The Air, a dansat în Pitch Perfect și cântă Cups. Și chiar dacă îi arunci în arenă, lângă ea, pe Sam Rockwell și Tim Roth, nu mă convinge, cum nu m-a convins nici când a jucat alături de George Clooney. Dar uitându-mă în filmografia ei am observat că e activă și în domeniul teatrului, unde la 12 ani a devenit a doua cea mai tânără actriță nominalizată la premiile Tony. Așadar, sunt numai eu alergic la ea? Așa se pare! (mai mult…)
Pentru un film turnat în două luni, cu un buget restrâns, nu e rău! Pentru un regizor antrenat pentru filmele horror (Eden Lake, Woman In Black), scenarist la My Little Eye și asistent de regizor la The Descent: Part 2 din nou, nu e rău! Pentru un film care nu s-a vrut cu teroriști (ni s-a cam aplecat de teroarea, ca și de victoria de după 1989…unde ești, fă, Victorie, în acest caz- bă, teroristule) și care este de fapt despre tâlhari, din nou scriu că nu e rău. (mai mult…)
Independenţa Film va aduce pe ecranele românești cinci lungmetraje din Competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Cannes, ediția cu numărul 69 (11-22 mai), anunțate săptămâna trecută. Iată mai jos peliculele care vor veni și în cinematografele noastre:
La Fille Inconnue, de Jean-Pierre și Luc Dardenne
Julieta, de Pedro Almodóvar
Juste la fin du monde / It’s Only the End of the World, de Xavier Dolan
I, Daniel Blake, de Ken Loach
The Neon Demon, de Nicolas Winding Refn
Recent, Independența Film a adus în România 8 filme de la Cannes 2015, printre care și câștigătorul Palme d’Or: Dheepan / Dheepan (de Jacques Audiard), La Tête haute / Standing Tall (de Emmanuelle Bercot), La giovinezza / Youth (de Paolo Sorrentino), Love (de Gaspar Noé), Trois souvenirs de ma jeunesse (de Arnaud Desplechin), Le tout nouveau testament (de Jaco Van Dormael), Our Little Sister / Umimachi Diary (de Hirokazu Kore-Eda) și The Assassin / Nie Yinniang (de Hou Hsiao Hsien).
La Fille Inconnue În competiție (Belgia) Regia: Jean-Pierre și Luc Dardenne
Sinopsis: Un medic generalist refuză să trateze o fată. Ulterior, după ce respectiva este găsită moartă, doctorița se simte cuprinsă de remușcări și încearcă să-i afle identitatea.Într-un interviu pentru Variety, frații Dardenne au dezvăluit că pentru rolul principal în acest film au încercat s-o coopteze pe actrița Marion Cotillard. Însă colaborarea lor s-a concretizat atunci (în 2014) într-un alt film celebru: Deux jours, une nuit / Two Days, One Night.
Juste la fin du monde / It’s Only the End of the World
În competiție (Canada-Franța) Regia: Xavier Dolan
Cu: Nathalie Baye (Laurence Anyways, Catch Me If You Can), Vincent Cassel (Black Swan, Mesrine: L’Ennemi public nº1, L’Instinct de mort), Marion Cotillard (Deux jours, une nuit, De rouille et d’os, La Vie en Rose), Léa Seydoux (Spectre, The Grand Budapest Hotel, La vie d’Adèle), Gaspard Ulliel (Saint Laurent, Hannibal Rising)
Sinopsis. Louis (interpretat de Gaspard Ulliel) este un scriitor foarte bolnav întors acasă, după o absență de 12 ani, pentru a-și anunța familia de moartea lui iminentă.
Filmul este inspirat din piesa omonimă a lui Jean-Luc Lagrace.
Xavier Dolan: ”Sunt mândru să aduc acest film la Cannes. Fiind o adaptare a unei piese franțuzești, cu actori francezi, mi se pare cu atât mai emoționant să-l prezint pe teritoriu francez, în contextul acestei competiții, în cele mai bune condiții posibile pentru un cineast. Ori de câte ori lumea pomenește de Cannes, imediat se aduc în discuție petrecerile cu multă șampanie, nesfârșitele evenimente de PR și alte chestii ieftine pentru cei lipsiți de imaginație. Dar ceea ce se întâmplă acolo cu adevărat este altceva: se leagă prietenii, au loc întâlniri, plus senzația unică de a-ți fi proiectat filmul într-un cinematograf celebru, unde toți respiră alături de tine, râd cu tine sau plâng cu tine. Sunt foarte emoționat că am fost invitat din nou la Cannes”.Juste la fin du monde este al șaselea lungmetraj al tânărului regizor canadian. La numai 27 de ani, regizorul, actorul şi scenaristul Xavier Dolan are deja cinci filme regizate, dintre care trei au mai trecut deja pe la Cannes. J’ai tué ma mère / I Killed My Mother a obţinut trei premii în 2009, din care unul pentru tineri realizatori – Prix Regards Jeune, la fel Les amours imaginaires / Heartbeats, în 2010, iar Laurence Anyways a primit Queer Palm, în 2012. Tom à la ferme (2013) a luat premiul FIPRESCI la Veneţia şi a făcut parte din Selecția oficială.
Julieta
În competiție (Spania) Regia: Pedro Almodóvar
Sinopsis. Julieta trăiește în Madrid și tocmai și-a pierdut soțul. Fiica sa a împlinit 18 ani și a decis să plece de-acasă fără nicio explicație. Julieta face tot posibilul să o găsească însă singurul lucru pe care îl află este cât de puțin își cunoștea fiica.
Julieta este al 20-lea lungmetraj al lui Almodóvar și este inspirat din trilogia Runaway (Chance, Soon și Silence) scrisă de Alice Munro, ale cărei drepturi regizorul spaniol le-a cumpărat încă din 2009. Este al treilea film al său inspirat dintr-un text de limbă străină, după Carne trémula / Live Flesh (1997) și La piel que habito / The Skin I Live In (2011). Inițial, filmul s-a numit Silence, însă în post producție Almodóvar l-a schimbat pentru a evita eventualele confuzii cu filmul omonim al lui Martin Scorsese, care deasemenea va fi lansat tot în 2016.
The Los Angeles Times a prezis că Julieta va fi reprezentantul Spaniei la Oscar 2017.În Spania, în primul weekend, Julieta a realizat încasări de 585.000 euro.
Din cauza recentului scandal Panama Leaks, în care a fost pomenită și o companie a fraților Almodóvar, regizorul și-a anulat toate conferințele de presă și întâlnirile cu publicul din săptămâna lansării. Ulterior, Almodóvar a revenit cu un interviu în care a precizat: „Eu și Augustin (fratele său – n.red.) ne asumăm în întregime responsabilitatea de a fi apărut în acele dezvăluiri. Am anulat ieșirile în presă deoarece am vrut să evit ca lumea să mă întrebe despre acel caz în loc să mă întrebe despre filmul meu.” Însă, în lipsa dovezilor că firma fraților Almodóvar, El Deseo, ar mai fi avut activități off shore în ultimii 15 ani, incidentul a fost deja depășit.
I, Daniel Blake În competiție (Anglia-Franța) Regia: Ken Loach
Sinopsis. Daniel Blake este un bătrân din nord-estul Angliei care se îmbolnăvește și are nevoie de asistență socială din partea statului. În timp ce se chinuie să învingă sistemul birocratic pentru a obține acest ajutor, el o întâlnește pe Katie, care ar vrea să scape de la azilul pentru nefamiliști, dar pentru asta trebuie să accepte un apartament la sute de kilometri distanță.
I, Daniel Blake poate fi considerat ”ultimul film de după ultimul film” al lui Ken Loach. În urmă cu câțiva ani, în timp ce lucrau la Jimmy’s Hall (2014), producătorul tradițional al lui Ken Loach anunța că acesta ar fi ultimul film al regizorului britanic.
Ken Loach este autorul unei impresionante liste de filme care cuprinde: Kes (1969), Sweet Sixteen (2002), Looking for Eric (2009), The Wind That Shakes the Barley (2006), Ae Fond Kiss (2004), My Name Is Joe (1998), Route Irish (2010), The Angels’ Share (2011, Selecţia oficială, Cannes, 2012), Jimmy’s Hall / Salonul lui Jimmy (Competiţia Oficială Cannes 2014). Ultimele trei lungmetraje au fost distribuite în România de Independenţa Film.
The Neon Demon În competiție (Danemarca – SUA) Regia: Nicolas Winding Refn
Cu: Elle Fanning, Keanu Reeves, Alessandro Nivola, Christina Hendricks, Jena Malone.
Trailer YouTube link | Facebook link
Sinopsis. Jesse (rol interpretat de Elle Fanning) este un tânăr și foarte frumos model care ajunge în L.A. unde este recrutată de un fashion mogul ca fiind muza sa personală. În scurt timp, calitățile respective o fac ținta colegelor de breaslă.
Este al treilea film consecutiv al lui Refn care intră în competiție pentru Palme d’Or, după Drive și Only God Forgive.
Nicolas Winding Refn: ”Am decis că am făcut destule filme despre bărbați violenți. Am vrut ca de data asta să fac un film în care să joace numai femei. Am făcut această poveste despre Los Angeles la insistențele soției mele. M-am săturat de Asia, mi-a tot spus. Dacă vrei să mai faci vreun film în străinătate iar eu să te însoțesc, eu nu merg altundeva decât în L.A., a zis ea.”
Independenţa Film este o casă de distribuţie care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase.
Independenţa Film a distribuit pelicule ca: Youth (r. Paolo Sorrentino) – Cel mai bun film european 2015, Dheepan (r. Jacques Audiard) – Palme d’Or 2015, Mommy (r. Xavier Dolan), Deux jours, une nuit (r. Fraţii Dardenne), La grande bellezza (r. Paolo Sorrentino), Nymphomaniac (r. Lars von Trier), La Vie d’Adèle (r. Abdellatif Kechiche), The Hunt (r. Thomas Vinterberg), Amour (r. Michael Haneke), Trainspotting (r. Danny Boyle), Amélie (r. Jean-Pierre Jeunet), Melancholia (r. Lars von Trier), Todo sobre mi madre (r. Pedro Almodóvar), In The Mood for Love (r. Wong Kar Wai), Vicky Cristina Barcelona (r. Woody Allen), Dogville (r. Lars von Trier) etc.
Radiotopic 