Am spus de mai multe ori că îmi place fără rezerve Pedro Almodovar. Pentru filmele lui speciale cu subiecte de o extraordinară diversitate, despre istorii de viaţă năucitoare – şi chiar pentru fronda asta a lui de a-şi promova şi distribui singur producţiile, care sunt ele însele îndeajuns de valoroase încât împreună cu brandul pe care îl reprezintă creatorul lor, să iasă în lume corespunzător. Întâlnirea de la TIFF cu Dolor y Gloria a fost una neașteptată și specială, căci am văzut filmul pe ploaie în Piața Unirii, fără să mă gândesc vreo clipă să plec!
Dacă e să te iei după numele regizorului francez-Louis Leterrier- care a semnat regia pentru Now You See Me (2013), The Incredible Hulk (2008) și The Transporter (2002) poti crede că vei vedea un film de acțiune cu spioni și urmăriri spectaculoase. Asta s-a dorit, cred, până în momentul în care a intrat în scenă Sacha Baron Cohen, ca scenarist, producător și actor. Și așa s-a dus dracului toată presupunerea! Și dacă știi câte controverse a stârnit actorul fără teamă de penibil și apt pentru orice nebunie, abia atunci hotărăști dacă vrei să vezi Grimsby au ba. 
Am mai afirmat-o , îmi place diversitatea. Doar datorită ei ne putem exersa liberul arbitru, doar ea adunată ne dă întregul, şi numai aşa avem criterii de comparaţie. Aşa că am aterizat la Zoolander2 conştientă de ce o să primesc, indiferent unde va vira povestea. Şi a făcut-o fix în aceeaşi zonă a comediei cu accente groteşti, dar cu o creativitate care este- orice am zice -o mare virtute, chiar dacă ar putea sluji cauze mai bune. 
Radiotopic 