Posts Tagged ‘Freeman Entertainment’


afis

Cine afirmă că Suicide Squad nu e o producţie care să te ţină cablat la scenariu…are dreptul la părearea lui, după cum şi eu am la a mea. Şi recunosc, aşteptam filmul ăsta ştiind că David Ayer n-ar putea livra decât ceva “în forţă”, căci filmografia lui cuprinde pe lângă Fury – Sabotage, Commando, End of Watch, Last Man şi Street Kings. Aşa că pornind de la premisele acestea, cu trailerele vizionate şi cu ideea că, deşi se revendică în mod clar din megafranciza Batman, această creaţie ar putea fi dinamică, interesantă şi fresh! Ceea ce a şi fost!

(mai mult…)


poster

La prima privire am fi tentaţi să catalogam filmul drept unul lejer, cu accente frivole, o comedie uşoară despre nişte mame care au scăpat frâiele, beau, agaţă tipi prin baruri şi fac petreceri dubioase. În realitate el este unul al cărui mesaj e în registru grav, căci trage un semnal asupra felului în care femeile se lasă dominate într-un mariaj, în care acceptă ca să renunţe la ele devenind “proprietăţi”ale soţilor care le folosesc fără scrupule, uitând să le respecte, să le aprecieze şi să le ajute, este despre cum societatea vrea să ne egalizeze, să ne depersonalizeze încadrându-ne în tipare de comportament şi inoculând copiilor de mici diverse şabloane care să îi etaloneze apoi în alte clişee de succes false şi lipsite de fond. Aşa că această comedie este – dincolo de comicul de situaţie şi limbaj destul de comun –  o satiră amară care însă dă şi cheia ieşirii din adevărata “nebunie” care este falsitatea, subsumarea idiotizantă faţă de nişte aşa numiţi lideri, în fapt doar nişte bieţi frustraţi loviţi de mania grandorii, care încearcă să iasă din propria lor micime şi neputinţă prin putere.

6

(mai mult…)


1

Dacă acțiunea din Legenda lui Tarzan, în regia lui David Yates (exact, cel cu Harry Potter!) ar fi avut loc în 2016, cu siguranță Belgia ar fi stârnit ”furtuna” în UE, din cauza actelor de eroism ale omului crescut de gorile! Așa- acțiunea are loc în anul 1885, când Statul Liber Congo este închinat direct regelui belgian și vreme în care –iată!!- doar Statele Unite erau într-atât de democrate încât să investigheze și să facă publice asemenea acțiuni abominabile (asta în timp ce americanii decimau și închideau în rezervații populațiile triburilor amer-indiene, stăpânele de drept ale Americii de Nord!).

(mai mult…)


afis

Poate nu știați că în 2013, Conjuring  obținea 319 milioane de dolari din încasările internaționale, la un buget estimat la 20 de milioane. Apoi povestea inspirată de evenimente reale nu putea decât să facă ”valuri” prielnice unei producții horror, de vreme ce perechea Patrick Wilson și Vera Farmiga a intrat atât de bine în pielea investigatorilor paranormali, Ed (care s-a stins în 2006) și Lorraine Warren (care încă trăiește), încât devenea aproape de neratat ocazia să fie exploatată la maximum această mașinărie de făcut bani.

(mai mult…)


afis

Sincer, nu mă aşteptam ca filmul să fie într-atât de dinamic, de acaparator, de inovativ şi de special, cu atât mai puţin când este o urmare a celui din 2013 al lui Louis Leterrier, încât să ţină ştacheta la acelaşi nivel, dacă nu chiar, pe alocuri, să o ridice! Aşa că performanţa lui John M. Chu, este cu atât mai notabilă. De remarcat şi faptul că deşi are doar 36 de ani, californianul este deopotrivă producător, scenarist şi regizor, şi că mai are în portofoliu câteva filme care nu au trecut chiar neobservate: Step Up 2 şi cel în 3D, GI Joe: Retaliation, Jam and The Holograms şi toate cele trei LXD-uri, aşa că părea mai degrabă specializat pe muzicaluri şi dans. Oricum nu e simplu să iei din zbor un film de succes şi să livrezi o urmare care să te ţină în chingi, şi care să satisfacă pe deplin. Chapeau bas, mr Chu, aţi reuşit!

(mai mult…)


the-nice-guys-cinemasuceava.ro-tmjpr

Vioi, nostim si cu dialog sprintar care te provoaca sa razi copios, filmul este alegerea perfecta atat pentru weekend, cat si pentru oricare seara pe care ti-o doresti destinsa. Super Baietii lui Shane Black sunt Russell Crowe si Ryan Gosling, aici in roluri de bataus si respectiv – detectiv particular, a caror relatie evolueaza de la adversitate absoluta la parteneriat de afaceri. Intre aceste doua momente- o pelicula lejera, dinamica si vesela, pe care ne-o ofera Freeman Entertainment.

(mai mult…)


Ce îi trebuie unei comedii ca să fie “bună”, în afară de actori de marcă, de un scenariu interesant, cu un mesaj la vedere care să ne moralizeze? Cred că şi umorul trebuie să fie de calitate, personajele cât mai variate, şi totul să se adune într-o atmosferă stenică, în măsură să ne destindă. Iar filmul lui Garry Marshall ( da, da, cel cu Pretty Woman, Frakie & Johnny şi Overboard) le cam are  pe toate, fără să fie însă unul pe care să vrem să-l revedem la nesfârşit. Dar ne vom simţi reconfortaţi cu siguranţă de energia benignă a peliculei, şi vom ieşi surâzători de la vizionare, semn că a fost exact ce ne trebuie pentu o stare de bine. Şi nu tocmai asta înseamnă un film reuit? Unde mai pui că le adună laolaltă  pe Julia Roberts, pe care am văzut-o mai rar (acum 2 ani în August: Osage County, iar anul trecut în Secret in Their Eyes), pe Kate Hudson, care anul acesta  a fost vocea lui Mei Mei din Kung Fu Panda 3, dar care nu depaşeşte nivelul comediilor lejere, şi pe Jennifer Aniston, încă în formă, şi ea cantonând pe acelaşi palier stilistic. (mai mult…)


afis

Se apropie weekendul aşa că e momentul să ne facem planuri, iar acestea îi au întotdeauna în centrul lor pe cei mici, care trebuie distraţi, bucuraţi şi stimulaţi mai ales în vacanţele presărate haotic în anul şcolar astfel debalansat. Aşa că o opţiune bună e filmul cu oiţele şi lupul.

Subiectul nu e nou, dar e de fiecare dată proaspăt, căci fie că e vorba de albine, buburuze, troli, copii, iepuraşi sau căprioare, povestea este aceeaşi cu viaţa adevărată: trebuie să te uiti în tine ca să vezi cine eşti cu adevărat, iar atunci când în aventura asta a cunoaşterii ai alături prieteni, poţi să fii sigur că sunt unii adevăraţi pe care trebuie să îi păstrezi.

Aşa că această fantezie minunat colorată regizată de Maxim Volcov şi Andrey Galat ne introduce într-un tărâm magic, în care coabitează comunităţi de animale grupate în orăşele ce le calchiază şi structural şi organizaţional pe cele omeneşti, cu deosebire că fabula noastră se petrece într-un timp ideal care acordă tuturor aceleaşi şanse şi în care trădarea, nemernicia, slugărnicia şi egoul supradimensionat sunt doar accidente singulare care perturbă atmosfera idilică a muntelui cu pajişti de un  verde smarald, care îi ocroteşte pe toţi.

SnW_screenshots_33

Că răul este o prezenţă singulară –cu atât mai vizibilă- şi că oricât ar fi de manipulator şi planificat nu poate izbândi într-o mare de bine, devine o lecţie importantă, pe care –din pacate- nu doar cei mici ar trebui să o asimileze. Căci din ce în ce mai des vedem cum oamenii degenerează alergând după putere, şi uită care sunt de fapt adevăratele valori demne de tezaurizat. Aşa că povestea lui Grey- lupul devenit printr-o întorsătură de poveste, berbec- este un exemplu uşor de înţeles pentru cei mici, aventura lui iniţiatică fiind însă aceea a unui adult imatur care este nevoit să îşi descopere adevărata identitate. Şi nu spune nimeni că e uşor- nici în film, dar nici în viaţă- aşa că Grey experimentează sentimente şi trăiri care îl descumpănesc şi îl rănesc, dar îl şi orientează către devenirea şi asumarea lui. Parcursul îl pune în situaţii paradoxale cerându-i maximă flexibilitate a înţelegerii şi integrării, şi ajunge să înţeleagă că valorile morale se potrivesc oricărei comunităţi, că legile universale ale vieţii acţionează independent de persoane şi că o existenţă demnă şi armonioasă care se bazează pe înţelegere, respect şi iubire este tot ce  trebuie pe pământ ca să putem vieţui frumos.

SnW_screenshots_30

Şi sper din tot sufletul ca mesajul acesta generos şi accesibil să ajungă la copii, iar părinţii să depăşească stadiul de vizionare eminamente recreativă şi să vorbească puilor lor despre miezul de înţelepciune cuprins în poveste. Căci de când lumea, poveştile nu sunt doar „basme”, ci au tâlcuri adânci, sunt de multe ori ritualuri initiatice pe care – folclorul sau creatorii geniali- le dăruiesc cititorilor de toate vârstele.

Şi nu cred că ar trebui să îmi fie ruşine să mărturisesc că adevăratul sens al acestor „zise” înţelepte şi profunde mi s-a revelat pe de-a-ntregul abia târziu, când preocupată de discipline spirituale am început să citesc totul cu o altă înţelegere.

SnW_screenshots_59

Vă recomand aşadar acest film frumos şi vesel, care aduce sumedenie de personaje iubibile dar şi tipologii, şi pe care copiii îl vor adora pentru culorile lui, pentru desene şi pentru atmosfera generală de bine universal, de magie, pe care această producţie o pune în sufletele de orice vârstă.

O animaţie amuzantă„Un lup printre oi” are premiera în cinematografele din ţară pe 22 aprilie, în varianta dublată în limba română şi de prezenţe din lumea muzicală precum: Mihai Chiţu, Ruby şi Ana Baniciu.

Iar cei care au fost la lansarea filmului, au putut să îşi desfete ochii şi nu numai,cu bucuria curată, netrucată a copiilor prezenţi la Grand Cinema Digiplex Băneasa, într-un spaţiu în care personajele (lupi si oi) s-au pus pe joacă alături de cei mici, într-un iureş al unei energii minunate, cum doar evenimentele Freeman Entertainment ştiu să ne prilejuiască.

https://youtu.be/aolfRkjqZPI


getmovieposter_criminal_5Sinceră să fiu îmi era puțin dor de Kevin Costner, pe care nu l-am plăcut de prima oară, ci treptat, pe măsura ce farmecul lui special mi s-a arătat. De atunci am tot așteptat roluri de excepție, căci simțeam că are acea sclipire, dar parcă acestea nu au venit pe de-a-ntregul, el trecând pe lângă măretie la oarece distanță. Nu spun ca nu a avut roluri foarte bune (ca în Dances with Wolves, The Dragonfly, The Postman, Bodyguard sau Message in a Bottle) dar îmi pare că nu a găsit încă partitura completă, ideală pentru el, într-un film de anvergură. Nici în Criminal nu este la parametri maximali, dar face un rol credibil într-un film de acțiune care te prinde, în pofida truismelor și a scenariului nu foarte original. Cu siguranță însă are destul suspans, destulă acțiune și mai ales mulți actori buni care să suscite interesul publicului dornic de adrenalină. Așa că regizorul Ariel Vromen mizează aproape total pe distribuție, lucru înțelept, dar care nu funcționează întotdeauna global. Nume precum Kevin Costner, Gary Oldman, Tommy Lee Jones, Ryan Reynolds, Gal Gadot sau chiar Michael Pitt sunt în măsură să atragă, dar marele talent al unora dintre ei este subestimat de rolurile din Criminal pe care le-au facut –evident- ca să-și plăteasca facturile. (mai mult…)


afis_Nunta a la Grec 2_res

De câte comedii are nevoie lumea ca să fie mai destinsă, mai veselă și mai aptă să trăiască frumos? De cât mai multe este răspunsul categoric, iar când ele sunt benigne, într-o energie pozitivă și cu un umor sănătos care te face să îți exersezi prin râs musculatura facială, îți dorești să le și revezi chiar. Nunta a la grec 2 este o comedie tipică, nostimă și predictibilă despre ce înseamnă o familie cu adevărat unită. Iar veritabilul clan Portokalos, naturalizat în State, este o mică enclavă elenă care își păstrează identitatea culturală, perpetuând tradițiile și crescându-și urmașii tot în spiritul lor. Așa că la 12 ani, după prima Nuntă grecească ne mai paște una, care nu este cea la care v-ați aștepta! Căci printr-o întorsătura de situatie, un act este invalidat de o lipsă de semnătură și iată un motiv de comedie suculentă cu personaje care mai de care mai hilare și mai surprinzătoare, într-un joc al orgoliilor, al părerilor și al detensionărilor care merg în marș voios către finalul și previzibil și happy, dar pe care ni-l dorim din tot sufletul. Și asta pentru că ficțiunea este de multe ori felul în care noi ne găsim rezolvările pe care viața nu ni le dă, și putem să ne bucurăm că măcar așa, în această convenție, lucrurile se așează fix cum trebuie, oamenii se găsesc-regăsesc la țanc, iar totul se încheie apoteotic cu artificii pe timp de noapte și curcubee pe timp de zi! De ce însă ne mai plac aceste comedii? Pentru bucuria lor curată, pentru că deși concură viața, filmul e întotdeauna învins, pentru că în existentența noastră uneori nu chiar balansată, comediile de genul asta decupează o felie de lumină care sa ne mângâie, să ne destindă. (mai mult…)