„Les Films de Cannes a Bucarest” 2014, ziua a doua
Regie: Michel Hazanavicius
Scenariu: Michel Hazanavicius
Distributie: Bérénice Bejo, Annette Bening, Maksim Emelyanov
De ieri a inceput ofensiva filmelor celui mai mare festival de profil din lume (relocat pe Dambovita). Nu ne suparam, ne dorim la cat mai multe asalturi, chiar daca transeele de la Patria sunt friguroase si neprimitoare. Ne incalzeste focul creatiei, caci si emotiile de orice gen ar fi, sunt o forma de energie.
Regia: David Cronenberg
Scenariul: Bruce Wagne
Distributia: Julianne Moore, Mia Wasikowska, John Cusack, Robert Pattinson, Olivia Williams, Sarah Gadon si Evan Bird
Ca Hollywood-ul e un stabiliment de actori dusi cu pluta (si nu pe Bistrita) se stie de mai mult de 100 de ani (104 mai exact). Dar una era sa fii dus cu pluta, spre genial si alta sa fii dus cu pluta spre genital. Este singurul repros pe care i-l fac regizorului David Cronenberg (pe care oricum il doare undeva de ce crede oricine despre persoana lui), care foloseste cateva scene nud, inutile de data asta si doi termeni in slang: dyke si faggot. Sa nu uitam ca, prin 2011, melodia Money for Nothing, a trupei Dire Straits a fost interzisa, in formula initiala, la radio in Canada, deoarece originalul, compus in 1985, continea cuvantul faggot, un termen peiorativ la adresa homosexualilor. Oare CNA-ul canadian va recomanda inlocuirea termenilor cu „fairy lady” si „pansy”?
Intr-un top 5 personal al filmelor despre al doilea razboi mondial aveam The Thin Red Line, Schindler’s List, The Pianist, Enemy At The Gates, Inglourious Basterds si Band of Brothers! Si de azi, locul 5 este luat de Fury ( din nou Brad Pitt! ), un film regizat de David Ayer, cel care in 2001 scria scenariul si producea Training Day zguduitoarea drama cu Ethan Hawke si Denzel Washington, iar in 2005 ne captiva cu Harsh Times, in care joaca Christian Bale si Freddy Rodríguez.
Stop, Sir! You are putting a human life in danger!
Regia: Gabe Ibáñez
Scenariul: Gabe Ibáñez, Igor Legarreta, Javier Sánchez Donate
Cu: Antonio Banderas, Dylan McDermott, Melanie Griffith (si voce), Robert Forster, Birgitte Hjort Sørensen, Javier Bardem ( voce)
Acum doi ani, Antonio Banderas a confirmat ca a inceput filmarile in studiourile Nu Boyana Film din Sofia la Automata. Vazusem reclama la Orbit cu Antonio si imi ziceam: Dumnezeule, cum arata! Dar cand am vazut-o pe Melanie Griffith ( pe care nici macar n-am recunoscut-o) am reactionat asa: WTF? Am crezut ca asta e rolul, ca e vreo roboțica, dar dupa cateva replici m-am prins ca nu era asa… ea arata pur si simplu de parca era facuta din bucati! Ca si-a sters cu laserul numele fostului sot tatuat pe bratul drept, mai inteleg…dar ca si-a zapacit mufarina cu atatea interventii chirugicale ajungand de nerecunoscut, cine sa mai inteleaga? Dar sa vorbesc despre film. Ca este mai interesant decat Melanie care in 1975 arăta muuuuult mai bine si… arăta aproape la toti
Inca de la inceput m-a surprins atmosfera de Blade Runner (ploaie densa, reclame pe cladiri, zeppelin-uri anti radiatie), apoi cea de I, Robot- cand am vazut mutrisoarele robotilor! Daca in filmul lui Ridley Scott, replicantii si-ar fi dorit sa traiasca mai mult si si-au cerut drepturile, aici robotii sunt mai pasnici, mult mai inteligenti decat “maimutele violente”, nu incalca primul protocol –sa nu ucizi o fiinta umana- si isi descopera liberul arbitru. Asimov spunea de 3 legi ale roboticii, dar Gabe Ibáñez le-a mai redus si simplificat. Daca primul protocol a aproape identic, cel de-al doilea are un rol important in poveste si el este cel incalcat.
To die, you have to be alive first
Antonio Banderas este un actor complex ( nu intamplator a fost “gasit” de catre Pedro Almodóvar ) , iar aici este un agent de asigurari ( ceea ce demonstreaza ca si in 2044 asigurarile astea hulite de toti sunt tot pe baricade!). Nu vor disparea nici moonshine-ul, berea si Power Horse, asta in caz ca unii dintre voi va intrebati : ce vom mai bea peste 30 de ani? Daca Banderas este actorul cu bila alba, Birgitte Hjort Sørensen nu joaca nimic si o inhata pe cea neagra.
Cat despre Dylan McDermott ar fi trebuit sa aiba o partitura mai ampla, pentru ca e veridic in rolul politistului si se potriveste perfect in schema, dar..ghinion, atat a fost sa fie de data asta!
Si atunci cine ne-a placut si se alege cu steluta de “frumos, bun si silitor”? Neindoielnic catelul…ma rog, miriapodul, gandacul sau ce-o fi fost chestia aia pe care au nascocit-o si mosit-o robotii, careia daca i-ar fi dat si un nume , puteau sa puna de o “urmare” si sa mai faca inca un film, doua….
Dupa umila mea parere , regizorul a preluat idei excelente din filme bune, dar pe care nu a reusit sa le integreze, asa incat Automata pare o compilatie din “lecturile” unor SF-uri celebre, fara a-si gasi o identitate proprie care sa-l detaseze din pluton, cu toate ca premise favorabile existau.
Automata ar fi putut fi un SF foarte bun, dar a reusit sa fie doar un film pe care merita sa il vedeti o data pentru imagine si pentru acele cateva momente in care straluceste.
De ce oare se zice- de multe ori cand e un complot sangeros sau alambicat care implica gelozie, lacomie si ura- “cherchez la femme?” Pentru ca literatura a consfintit asta cu personajele ei feminine ignobile care au stat in spatele actiunilor multor barbati condusi pe drumul pierzaniei.
…sau pentru amatorii de engleza – The In-Laws – sau in varianta mioritica –
Cel Ungurean si cu ce-l Vrâncean, (ca asa ii cheama pe cuscrii)
Mări, se vorbiră și se sfatuiră
Ca să se întâlnească, si sa se falesca:
Unu cu viloiu’, si ce-i umple țoiu’.
Altu cu copilu’ si cum si-a dus chinu’. (asa e in balade, mai scapa si cate o rima imperfecta!)
Acum , ca am gatat “miorita cuscriana”, as putea chiar sa inchei prezentarea…!?
Zilele filmului irlandez, organizate de catre Ambasada Irlandei si ICR si gazduite de Institulul Francez mi-au prilejuit intalnirea cu o comedie romantica savuroasa pe care o puteti vedea si in cinematografele din Romania What If ?/ Ce daca? in traducerea cu care a aparut- Ce-ar fi daca? –rectific eu, care sunt scrupuloasa cu nuantele. Si rar mi-a mai prilejuit asemenea desfatare un film usor, fara nici o meandra a scenariului, cu o delicatete si o franchete a abordarii care te fac sa te gandesti ca mai exista tineri de caracter care isi respecta relatiile, si ca nici cavalerismul si nici romantismul nu au sucombat deja sub asediul stilului urban actual – nepasator si cinic.
Aseara am vazut un film tulburator. Nu a avut altceva care sa ne miste decat un scenariu inspirat din povestea reala a unui jurnalist american – Garry Webb- care pe la mijlocul anilor ‘90 a avut curajul sa demaste o poveste mafiota in care guvernul American a fost implicat in importul de cocaina, care apoi era vanduta agresiv in ghettourile americane pentru ca banii obtinuti sa finanteze armata Contras a rebelilor din Nicaragua.
Trebuie sa recunosc ca mi-au placut intotdeauna ecranizarile, pentru ca suportul livresc (de multe ori validat de critica si public) le confera o consistenta si radacini ale complotului , si in plus, daca ti-a placut filmul si el n-a fost devansat de lectura cartii, poti sa faci asta a posteriori.
Before I Go To Sleep porneste de la best sellerul lui SJ Watson si se doreste- in regia britanicului Rowan Joffe – un film misterios cu o distributie de clasa: Nicole Kidman si Colin Firth, doi “oscarizati” gata sa se confrunte cu tensiunea, volutele si schimbarile de directie ale unui thriller psihologic. Si pana la final nu esueaza, dar cred totusi ca scenariul este putin inconsistent si plin de locuri comune, asa ca ai senzatia ca ai mai vazut filmul asta undeva, candva.
Daca ar fi sa ma intrebati pe mine care este actorul care l-a intruchipat cel mai bine pe James Bond , v-as raspunde fara sa ma gandesc – Pierce Brosnan: frumos, seducator, dar nu efeminat, cu o privire in care juca uneori autopersiflarea, aratand putin cam prea meridional pentru un englez, rasat si increzator- este agentul perfect, pe care nici macar Daniel Craig cu privirea lui inimaginabil de albastra nu l-a putut depasi. E clar ca regizorul Roger Donaldson este iremediabil sedus de celebrul 007, daca in The November Man ne livreaza acelasi tipar, dar fara stralucirea gadgeturilor, fara meandrele complotului, dar cu fata frumoasa a lui Bond-aici si buna – pe care o protejeaza. Faptul ca si Olga Kurylenko se revendica tot din seria celebrului spion –caci a jucat in Quantum of Solace din 2008 este tot o dovada a filiatiei directe pe care o are The November Rain. Un film de actiune care te captiveaza , dar care- desi stilat si bine construit- ramane mult prea tributar tiparelor atat de uzitate ale filmelor de gen.
Radiotopic 