Balkanik Festival și-a confirmat, odată cu primele cinci ediții, statutul de eveniment dedicat în principal experiențelor noi și descoperirilor care depășesc granițele continentale Timp de trei zile, între 9 și 11 septembrie, în celebra Grădina Uranus din cartierul Uranus-Rahova, Balkanik Festival revine cu cea de-a șasea ediție și propune cel mai provocator line-up de până acum, care va reuni magia vocilor lumii arabe, indiene, turcești și egiptene cu emoția sunetelor din Europa de Est.
Între personajele principale, Hart cel mic și Johnson cel mare, există clar o chimie și nu de felul celei create dintre Jackie Chan și Chris Tucker, ci mai degrabă de felul celei existente între Arnold Schwarzenegger și Danny DeVito. Tot mușchi și tot diferențe de…înălțime! Ice Cube și Kevin Hart sunt din alt film, de aceea nu mă voi referi la legăturile din Ride Along.
Chiar dacă nimeni nu-l poate înlocui pe Freddie Mercury, nu cred că se putea găsi altul mai bun decat Adam Lambert pentru a cânta alături de Queen! Atenție mare! Tot timpul a fost Queen cu Paul Rodgers, Queen cu Adam Lambert…niciodată nu a mai fost Queen, după dispariția lui Farrokh „Freddie” Bulsara!
Sincer, nu mă aşteptam ca filmul să fie într-atât de dinamic, de acaparator, de inovativ şi de special, cu atât mai puţin când este o urmare a celui din 2013 al lui Louis Leterrier, încât să ţină ştacheta la acelaşi nivel, dacă nu chiar, pe alocuri, să o ridice! Aşa că performanţa lui John M. Chu, este cu atât mai notabilă. De remarcat şi faptul că deşi are doar 36 de ani, californianul este deopotrivă producător, scenarist şi regizor, şi că mai are în portofoliu câteva filme care nu au trecut chiar neobservate: Step Up 2 şi cel în 3D, GI Joe: Retaliation, Jam and The Holograms şi toate cele trei LXD-uri, aşa că părea mai degrabă specializat pe muzicaluri şi dans. Oricum nu e simplu să iei din zbor un film de succes şi să livrezi o urmare care să te ţină în chingi, şi care să satisfacă pe deplin. Chapeau bas, mr Chu, aţi reuşit!
Vara aceasta, Disney•Pixar ne aduce o poveste frumoasă despre prietenie, familie şi amintiri, continuând aventurile îndrăgitelor personaje din celebra peliculă de animaţie „Finding Nemo / În căutare lui Nemo” şi făcând o incursiune în trecutul simpaticei Dory.
„Finding Dory / În căutarea lui Dory” o readuce pe marile ecrane pe uituca favorită albastră a tuturor, Dory (vocea lui Ellen Degeneres), care locuieşte fericită în recif împreună cu Nemo (vocea lui Hayden Rolence) şi Marlin (vocea lui Albert Brooks). Când Dory îşi aduce aminte din senin că are o familie undeva, care s-ar putea să o caute, cei trei pornesc într-o aventură care le va schimba viaţa.
„Finding Dory / În căutarea lui Dory” este distribuit de Forum Film România şi va avea premiera pe 17 iunie 2016, în format 3D, variantă subtitrată, respectiv dublată.
Nu mai incape indoiala ca testoasele astea ramase adolescente desi le cunoastem de peste 30 de ani, au descoperit elixirul cu care sa poata stationa in varsta asta la nesfarsit. Asa ca si-au pastrat nu doar “parul”,dar si “naravul” contrar a ceea ce zice proverbul. Leonardo, Donatello, Michelangelo si Raphael ne bucura neincetat de pe vremea in care erau doar benzi desenate, apoi desene animate si jocuri video, si odata cu CGI-ul asta omnipotent, iata-le si in filme. Povestea lor incepea in 1984 si continua si azi, noile cuceriri ale tehnologiei cinematografice dand posibilitati exceptionale pentru materializarea oricarui scenariu. Asa ca, oricat de special, exotic, extraordinar sau sf ar fi un scenariu, cu mijloacele actuale (plus un buget corespunzator!) totul devine posibil!
Vioi, nostim si cu dialog sprintar care te provoaca sa razi copios, filmul este alegerea perfecta atat pentru weekend, cat si pentru oricare seara pe care ti-o doresti destinsa. Super Baietii lui Shane Black sunt Russell Crowe si Ryan Gosling, aici in roluri de bataus si respectiv – detectiv particular, a caror relatie evolueaza de la adversitate absoluta la parteneriat de afaceri. Intre aceste doua momente- o pelicula lejera, dinamica si vesela, pe care ne-o ofera Freeman Entertainment.
Cinemax difuzează zilele acestea un film pe care îl găsesc bulversant prin acuitatea trăirilor pe care ni le propune. Este drama The Diary of a Teenage Girl a regizoarei Marielle Heller, atât de intensă încât te face insomniac şi atât de dureroasă că îţi dau lacrimile. Aşa că Minnie, adolescenta la al cărei jurnal audio suntem martori, crede la început că definirea ei ca persoană începe cu a fi văzută, atinsă, iubită fizic, cu a ieşi din aburul nebăgării în seamă pe care vârsta ingrată îl pune doar în minţile lor confuze, nu şi în ochii celorlalţi, care bagă de seamă felul bizar uneori, spectaculos alteori în care copilele îşi trăiesc drumul spre maturitate. Tribulaţiile ieşirii din pupă a fluturelul care este Minnie sunt dureroase, calea pe care o alege fiind una abruptă, prin drog şi sex, trupul trecând pragul , nu şi sufletul, care se capsulează şi o torturează din interior. Citește restul acestei intrări »
Un alt film pe care ni-l propune Festivalul Filmului European a fost Labirynth of Lies- Labirintul minciunilor in regia lui Giulio Ricciarelli, un film in registrul grav, despre cum a inceput in anii 60 timpurii investigarea criminalilor nazisti. Este filmul calatoriei initiatice a unui tanar avocat dornic de afirmare, o cruciada a catorva impotriva mult mai multora, cu un reflector necrutator pe nepasare, masinatii politice si un sistem pietrificat. Vazandu-l suntem si mai constienti de efortul pe care doar o mana de oameni l-au facut, cu mijloacele rudimentare ale acelor timpuri, sustinuti de o exemplara dorinta de a afla adevarul cu orice pret si de a-l restitui in forma lui integrala omenirii, supravietuitorilor ororilor naziste de la Auschvitz, familiilor lor…posteritatii. Exercitiul in sine –istovitor si dur- nu este nici pe departe unul steril, el ducand la celebrul proces al nazistilor care a schimbat radical fata Germaniei postbelice si a condamnat sute de nazisti. Citește restul acestei intrări »
Zilele acestea a intrat în cinematografe un film care a reuşit să mă emoţioneze. Nu pentru că este o producţie care să sparga box office-ul, ci pentru că ne prezintă într-un mod surprinzător un scenariu interesant. Sigur că bugetul restrictiv (doar 4000 de euro!!!) a fost un handicap, dar TUDO ne serveşte lecţia că tot ce contează este cantitatea de suflet pe care o pui în ceva atunci când crezi în proiect cu toată fiinţa ta. Atunci planetele se aliniază şi Universul îţi trimite şi oamenii şi mijloacele ca să duci până la final ce ţi-ai propus! Citește restul acestei intrări »
Radiotopic 