Arhivă pentru decembrie, 2014


Unul este totul… sau Predestination

114154_large

Prima mea întâlnire cu un film regizat de frații Sprieg, Peter si Michael, a fost prin 2010, când am văzut Daybreakers cu Ethan Hawke și Willem Dafoe. Citisem atunci că sunt gemeni identici, născuți în Germania, pe 29 aprilie 1976, dar care de la 4 ani trăiesc în Australia. Era cel de-al doilea film al lor, după Undead, o peliculă realizată din economiile lor, dar care s-a vândut in 41 de țări și care le-a deschis o poartă (sîc) la Lions Gate Entertainment. (mai mult…)


Exclusive-St-Vincent-Poster

Bătrânețe…haine crețe (educația de acasă mă împiedică să citez exact vorbele din popor, dar si parafraza e de ajutor in crearea imaginii !!!)

Filmul de joi seară, St. Vincent, distribuit de Forum Film, a fost un debut regizoral pentru Theodore Melfi, care are ceva experiență în realizarea de spoturi comerciale și videoclipuri, dar și în filme independente și scurt metraje. Și de când am văzut trailer-ul mi-am zis: hopaaa, Murray vrea să joace ceva gen Jack Nicholson, neștiind la acea vreme, că la începutul pregărilor, în cărți era propus chiar actorul cu ochi de cobră ( bătrână, acum). Sunt bun pentru casting, nu-i așa? Dar, în 2012 Murray a semnat pentru rol si apoi au venit și restul: Melissa McCarthy, mama cu un copil adoptat, Chris O’Dowd, preotul catolic, de modă nouă, care m-a amuzat teribil ca manieră de predare și adresare în școală și Naomi Watts în rol de prostituată rusoaică (o adevărată doamnă a nopții). Dar un joc mai curat și mai sincer ca al puștiului debutant Jaeden Lieberher, rar am văzut. El polarizează toate personajele ( mamă, tată, profesor, coleg de școală, prostituată, asistentă, etc) și o face dezinvolt. (mai mult…)


Jake Gylenhaal1If it bleeds, it leads – este neîndoielnic cel mai potrivit motto pentru acest film dur, care nu mai este doar o satiră la adresa practicilor sângeroase ale televiziunilor americane de știri care vânează doar senzaționalul, ci un deget acuzator îndreptat dur către cei care încurajează, îngăduie și difuzează aceste știri. Sigur că apetitul spectatorului este cel care hrănește cererea televiziunilor- și aici să ne amintim faptul că de-a lungul istoriei execuțiile erau publice și lumea se bulucea să vadă arderi pe rug, tăieri de capete și spânzurări, și mai exista și lapidarea pe care o făceau cu sârg (evident manipulați binișor) chiar poporenii, crezând cu tărie că înfăptuiesc un act de justiție. În zilele noastre s-a transmis pe undeva apetitul asta nesănătos pentru gregar, pentru moartea în direct, pentru suferința expusă, iar televiziunile de pretutindeni s-au grabit să promoveze fără scrupule acest gen, sporindu-și ratingurile și alimentând foamea de senzațional. Iar dacă mai adăugăm și reality show-urile…avem panorama întreagă a decăderii prin televiziune. Cât de jos?….Cât se poate!  (mai mult…)


The JudgeV-aţi întrebat vreodată ce anume ne mişcă la un film, altceva decât scenariul și jocul actorilor?  Eu tocmai am făcut-o zilele astea când am văzut  filmul  lui David Dobkin, deopotrivă scenaristul şi regizorul lui The Judge. Şi chiar dacă are doar 45 de ani, şi o experienţă relativ redusă în spatele camerei, el este un foarte talentat scenarist, dar şi producător, aşa că multilateralitatea asta i-a fost de mare folos. Să revenim la întrebare…Ce impresionează și exaltă, ce atinge şi face să vibreze sufletul, ce înduioşează şi revoltă într-un film? Este similitudinea cu fărâme sau felii din propriile noastre vieţi, cu oameni iubiţi sau detestaţi, cu întâmplări pe care le-am trăit înşine, cu situaţii şi conjuncturi care ne vorbesc despre lucruri general umane. (mai mult…)


„Îl respect foarte mult pe Paddington… În Marea Britanie, e o adevărată instituţie.” (Stephen Fry)

paddington_bear_ver3 (mai mult…)