Cand mergi la un film in care joaca un actor pe care il admiri si ai vrea sa-l vezi glorificat dupa cum merita talentul lui, esti si mai pretentios. Si asta pentru ca ti-ai dori un scenariu super bun, o regie de mare clasa si un joc exceptional, asta fiind in fapt dezideratul tuturor celor implicati in orice fel in actul artistic, fie ca sunt creatori sau consumatori.
Sa fiu sincer, cand am vazut afisul de la Annabelle, eram sigur ca e o idee mai veche pe care o vazusem in sezonul 5 , episodul 6 din Twilight Zone, un episod cu Telly Savalas, intitulat Living Doll-Talky Tina, prima data difuzat in 1963, dar pe care eu l-am vazut mult mai tarziu la TV Novi Sad. Si pe vremea aia ma chinuia intrebarea: Era personajul jucat de Telly Savalas un nebun sau era un episod horror? Replicile memorabile erau: ‘My name is Talky Tina, and I love you very much.’ ‘My name is Talky Tina, and I’m going to kill you.’ ‘My name is Talky Tina, and you’ll be sorry.
Fetele noastre cucuiete au crescut cu desenele animate si musical-urile in variantele originale! Cand am auzit propunerea de acum cativa ani, a deputatului Victor Socaciu, de a dubla filmele straine in limba romana,- care a fost respinsa categoric in Camera Deputatilor- am ramas mut ( da da…mai bine un film mut si un pianist care sa “improvizeze” coloana sonora, pentru ca starile depindeau de talentul muzicianului)
The Canal, filmul irlandezului Ivan Kavanagh a fost- de departe- preferatul meu de pana acum. Cu un scenariu care nu e chiar fresh, dar sub o bagheta regizorala ferma si inspirata, filmul are tensiunea intrinseca, balansul si credibilitatea unei pelicule de succes. Sigur ca avem si aici truisme, dar in mod clar dl Kavanagh are regia in ADN. Jocul actorilor, pe care –sincer-nu i-am mai vazut- a fost “revelant”, efectele speciale nespectaculoase, dar intr-atat de bine plasate, incat sa dea o cadenta interesanta peliculei, story-ul condus cu un crescendo care te face sa ignori locurile comune, intr-un cuvant un film care iti atrage atentia si prin inserturile vintage din arhivele reale ale unor cazuri celebre si tenebroase ale politiei. Un pic daca ar fi fortat mai mult scenariul , Ivan Kavanagh ar fi stors cam toata subsanta lui si nu ne-ar fi lasat impresia ca se putea mai mult. Oricum este vizibila experienta celor 5 lungmetraje si 10 scurtmetraje realizate deja, filmele lui castigand de fiecare data premii la toate prezentele in festivaluri, ceea ce imi intareste parerea ca mai e mult de vazut de la el si ca ne asteapta surprize spectaculoase de la regizorul aflat intr-o reala, vizibila si notabila crestere calitativa.
Aux Yeux Des Vivants/ Printre cei vii, filmul francez regizat bicefal de Alexandre Bustillo si Julien Maury nu mi-a comunicat mai nimic in afara scenelor de o violenta nejustificata, mesajul la vedere fiind acela al iubirii parentale in numele careia se pot face si orori, dar si acte de sacrificiu si bravura. In rest nimic de remarcat, scenariul fiind parca o compilatie din lecturle cinematografice clasice.
Buna lume si popor, iata-ma la Dracula Film Horror & Fantasy Festival, care este in desfasurare aici la Brasov. Predestinat ca si Sighisoara evenimentelor legate de Dracula & company, Brasovul este un oras european civilizat, curat si frumos, cu oameni pe masura. Sa revenim la festival: seara de deschidere a apartinut organizatorilor –care au pregatit in tema sala si foierul teatrulului Sica Alexandrescu, si distribuitorului RoImage –care ne-a facut o dubla surpriza: proiectia in avanpremiera nationala a filmului Dracula Untold, si un ID pe care Luke Evans – Dracula himself- l-a filmat special pentru festival. Frumos!
Filmul despre care vă voi vorbi poate fi văzut la TV 1000 şi ne prilejuieşte o întâlnire cu David Fincher, un regizor mereu surprinzător, cu clasă, care ştie să aleagă cele mai neaşteptate scenarii şi să le transpună magistral pe peliculă, cu un dozaj, o ştiinţă a gros planului şi o cadenţă de mare cineast.
Am tot stat sa ma gandesc de ce ii zice filmului astuia asa? Ce sa fie egalizatorul asta si ce legatura are cu subiectul si cu personajul complicat pe care il joaca Denzel ..si in finalul vizionarii am ajuns la raspuns; nu am avut o epifanie, ci mi s-a cladit pur si simplu ideea in mental, pas cu pas si imagine cu imagine.
Aseara am vazut Life of Crime – Schimb de dame in traducerea romaneasca – proasta alegere – daca ne gandim ca dezvaluie, chiar inainte de a pune piciorul in sala de cinematograf, clou-ul scenariului, care este tot creatia celui care si regizeaza aceasta pelicula-Daniel Schechter- despre care n-am auzit prea multe lucruri. A mai facut un film, a mai co-produs altul si deci se afla la inceput de drum in meseria asta.
NU stiu daca va plac filmele horror, si mai ales de ce? Sincera sa fiu, personal nu ma dau in vant dupa imaginile terifiante, dupa povestile care iti fac pielea “de gaina” cum se zice, sau dupa creieri pe pereti si sange in valuri. Trebuie sa merg la vizionari insa, oricare ar fi genul filmului, iar de aceasta data a fost AS ABOVE, SO BELOW, in traducere Precum in cer, asa si pe pamant, distribuit in Romania de RO Image. Despre John Erick Dowdle, regizorul american al filmului, stim ca este scenarist, producator, actor, cameraman si …devreme acasa. Clar genul lui predilect este filmul de groaza si spre edificare mentionez inca vreo cateva pelicule : Devil / Demon (2010), Quarantine / Carantina (2008)sau Full Moon Rising (1996) , in fapt prima lui productie.
Radiotopic 