Posts Tagged ‘Emily Blunt’


Michaela l-a văzut așa:

Nici nu contează că filmul se revendică dintr-un serial- ci doar că este alert, livrează totul fără jumătăți de măsură și ne bucură cu energia lui și imersiunea în culisele filmelor de acțiune, la dedesubturile cărora suntem lăsați să tragem puuuțintel cu ochiul.

În rolurile principale evoluează Emily Blunt și Ryan Gosling, doi actori cu portofolii solide și variate, cărora –iată – nu le este frică de partituri mai light în care se pozițonează cu dezinvoltură și talent, o dovadă a faptului că …actorul sfințește rolul! Alături de ei îi vedem pe Winston Duke, cunoscut pentru rolul său din „Black Panther” și pe Hannah Waddingham (care are la activ un Emmy) care îi dă viață producătoarei fără scrupule a filmului din film.

Și ceea ce nu știați este că filmul se află în dezvoltare de prin 2010, așa că de -a lungul anilor Tom Cruise, Keanu Reeves, Nicolas Cage, Jason Statham și Dwayne Johnson au fost cu toții în cărți să îl joace pe Colt Seavers. Iar dacă mi-ar fi spus cineva că Ryan Gosling va fi până la final protagonistul- aproape că n-aș fi crezut! Dar Ryan face un Colt credibil și plin de farmec, naiv și desuet – și este atât de iubibil cu părul lui în ochi și privirile galeșe, încât ne aduce aminte de cum ne uitam la el acum fix 20 de ani,  după The Notebook al lui Nick Cassavetes.

All in all pe toți îi prind rolurile, clar le joacă și cu plăcere, dar și cu genul acela de autopersiflare tipic americană, creionând personaje nostime sau în tușe mai groase, în acest action romantic și comedios care ne lasă să descoperim câte ceva din spatele camerelor de filmare ale scenelor cu cascadorii. Și zău că văzându-le, ni se pare și mai grea și mai solicitantă și mai periculoasă această meserie atât de underrated.

Ar mai trebui să vă spun că Fall Guy/ Cascadorul are un soundtrack extraordinar ce îi aparține lui Dominic Lewis, un compozitor britanic din ce în ce mai cunoscut la Hollywood. Colaborând încă de la început  la proiectele majore precum „Clash of the Titans” și „Kingsman: The Secret Service”, Lewis a luat viteză în ultimii ani, compunând coloanele sonore pentru filme action precum „Bullet Train” și seria de animație ” Ducktales. ” Vă las pe voi să descoperiți ce piese or sa vă facă să dați (literalmente!) din picioare pe scaune, dar vă garantez că n-o sa puteți rezista la ceva Kiss, Bon Jovi…sau Taylor Swift.

Și dacă nici după The Fall Guy, care bate așa de explicit șaua ca să priceapă iapa AFI -că este necesar și drept să se introducă o categorie dedicată premierii cascadorilor nu o să se schimbe ceva …atunci să le bată unchiul Oscar al lor obrazul ăstora care fac acolo legea!

Marcel crede că:

„The Fall Guy”, regizat de David Leitch, reprezintă un tribut captivant adus unei profesii adesea subapreciate în industria filmului: cascadoria. Inspirat de serialul TV din anii ’80 cu același nume, filmul se străduiește să sublinieze munca și devotamentul acestor profesioniști din culise, oferindu-le un moment binemeritat în lumina reflectoarelor.

David Leitch, un maestru al filmului de acțiune, nu este străin de acest univers. Cu o carieră bogată în domeniu, Leitch s-a remarcat ca regizor, actor, cascador, scenarist și producător, aducându-și contribuția la unele dintre cele mai remarcabile producții din ultimele decenii. Experiența și pasiunea sa pentru acest subiect fac din el alegerea perfectă pentru a da viață filmului „The Fall Guy”.

Leitch- dealtfel un regizor foarte bine plătit, actor, cascador,de peste 20 de ani, scenarist, producător și coordonator de cascadorii, a co-regizat John Wick (din 2014) împreună cu Chad Stahelski, pentru care a lucrat și ca producător, apoi Atomic Blonde: Agenta sub acoperire (2017) cu Charlize Theron și Deadpool 2 (2018). El l-a dublat pe Brad Pitt de cinci ori și de mai multe ori pe Matt Damon, inclusiv pentru The Bourne Ultimatum (2007). Iata de ce cred ca a fost alegerea cea mai potrivita pentru a regiza acest film, care nu vrea să minimalizeze rolurile creatorilor de efecte digitale (artiștii VFX), ci doar să prezinte o mulțime de cascadorii, aproape nebunești.

Filmul nu doar aduce un omagiu subiectului său, ci îl și abordează cu un strop de umor și autoironie. Utilizarea ecranului divizat pentru scenele de dialog la telefon și referințele amuzante la nume de actori celebri adaugă o notă de originalitate și prospețime în poveste.

Ca fapt divers poate că se va gândi cineva să-l premieze pe cascadorul din film, Logan Holiday, care a doborât un record mondial Guinness pentru numărul de rostogoliri cu mașina – 8.5)

Deși ei nu sunt recunoscuți oficial de către Academia Americana de Film (nu se dau Oscaruri pentru cascadori), faptele lor de cascadorie au trezit de fiecare dată o fascinație aparte, transpusă în multe filme și seriale TV.

Leitch ghidează filmul cu o clară atracție către platourile de filmare și cu vastă experiență în domeniu, The Fall Guy oferindu-ne o serie magnifică de cascadorii de toate felurile: pirotehnice, dresura de caini, urmăriri cu mașini, accidente spectaculoase, arme false, coregrafii de luptă și multe altele, toate amestecate perfect în povestea distractivă (ușor naivă), o parodie după Cowboys & Aliens.

În esență, filmul este o călătorie plină de acțiune și umor, un moment de relaxare și distracție pentru cei ce iubesc si comedia si filmul de actiune. Este un omagiu sincer adus unei meserii indispensabile în industria cinematografică, fără să cadă în capcana solemnității excesive. Cu un ritm alert și cascadorii captivante, „The Fall Guy” se dovedește a fi o experiență  savuroasă, care își propune să ofere recunoașterea cuvenită unei categorii de profesioniști adesea trecuți cu vederea.

Distribuit in Romania de RoImage

Într-o lume în care Christopher Nolan a uimit audiențele cu filmele sale pline de acțiune, suspans și inovație cinematografică, „Oppenheimer” aduce o schimbare fără precedent. În acest lungmetraj epic, regizorul britanic se aventurează într-un studiu de personaj profund, preluând viața controversatului J. Robert Oppenheimer. Iar rezultatul este impresionant!

(mai mult…)

poster-mare

Michaela spune:

Fata din tren este unul dintre acele filme care nu îţi îngăduie să le abandonezi nici o secundă, căci te târăşte în sarabanda trăirilor, intrigilor, încâlcelilor psihologice şi psihanalitice, într-un fel care nu ratează spectatorul, fie că a fost mai întâi cititor al romanului după care s-a ecranizat pelicula, fie că nu. Şi poate că pierzi dacă nu ai parcurs întâi textul, sau poate nu, căci pelicula îţi propune într-o manieră interesantă, secvenţial, cu decupaje şi flash-back-uri înseriate după o logică particulară, un subiect clasic, în care personaje cu diferite grade de vinovaţie faţă de sine sau faţă de alţii adaugă straturi unei acţiuni care te ţine în chingi. Fiecare erou din scenariu are o poveste încâlcită, târăşte după el o dramă, parcurge un traseu interior în care se zbate, se luptă să se domine sau să îi domine pe alţii, îşi înfruntă slăbiciunile sau cade pradă lor, este altceva decât pare, totul cu tuşe ce frizează pe alocuri patologicul şi imprimă tensiune unui ritm susţinut din secvenţe.

(mai mult…)


 

unnamed

Cred că deja e un trend prin lumea făcătoare de bani de la Hollywood să prinzi povestea şi s-o scuturi ca să ajungi înaintea începutului chiar, aşa că prequell-urile par mai băgate în seamă pe masură ce originalitatea este abandonată în favoarea unui drum deja deschis de un film care a avut succes. Aşa că Cedric-Nicholas Troyan, care la Snow White and The Huntsman (2012) s-a ocupat de efecte speciale nu de regie, face acum un pas către upgradarea profesională şi preia frâiele acestei producţii care este puţin de acţiune, puţin de dragoste, puţin fantastică şi puţin dramă, într-un cuvânt o poveste.

Şi ştiti cu toţii că iubesc poveştile, că mă identific cu energia lor specială şi cu dinamica personajelor care – inevitabil- sunt împărţite în „răi” şi „buni’, aşa că o să recomand întotdeauna un film aparţinând acestui gen. Pe de altă parte nu pot să nu sesizez faptul că scenariul suferă pe alocuri de inconsistenţă şi este mult prea previzibil. Dar nu cumva apartenenţa la tărâmul acesta magic ne livreaza totul deja tag-uit, aşa  că doar o imaginaţie de geniu poate inova şi crea noul, spectaculosul, ceva în stare să ne uimească în mod absolut?!  Orice ar fi însă, personal prefer să vizionez o astfel de producţie (cu toate sincopele ei) decât să mă încarc negativ la un film plin de violenţă sau absurd.

huntsman-f2

Este clarissim pentru oricine că regizorul a mizat la maximum pe doua atuu-ri pe care le-a aruncat în „joc” într-un mod curajos: distribuţia şi efectele speciale.Cea dintâi, ni-i readuce pe Charlize Theron şi pe Chris Hemsworth din precedentul film, şi ne bucură prin prezenţa Jessicai Chastain şi a lui Emily Blunt, nou cooptate în a da viaţă- prima războinicei Sara, iar cea de-a doua reginei Freya. În rest avem licenţe explicite de prin alte producţii celebre, aşa că  atmosfera, personajele şi chiar situaţiile ne provoacă un deja vu cu Cronicile din Narnia, Lord of the Rings, Crăiasa Zăpezii, Harry Potter,Twilight iar lista poate continua. Al doilea atu este reprezentat de efectele speciale, capitol la care dl Troyan se pricepe, aşa că basmul devine fantastic şi capată mult mai multe valenţe cu ajutorul CGI şi a tehnicii 3D.

index

Cât despre personaje, ele sunt un fel de adunare generală la care au fost convocate cu duiumul, aşa că avem şi Regina rea- megalomaniacă, crudă şi egotică- şi Craiasa  Zăpezii- transformată în insensibilă prin pierderea iubirii- şi troli dar şi pitici (doar 4!), şi un vânător – căruia pe la noi i se mai zice şi Făt-Frumos- şi o Cosânzeană- care însă e războinică şi roşcată nu bălaie- şi o oglindă magică manipulatoare, care aici este nu doar un instrument, ci şi un receptacul al răului, de apariţia-dispariţia căreia legându-se partea suculentă a complotului.

Esenţa acestui basm rămâne însă povestea de iubire cu o luptă intrinsecă şi felul în care –nu-i aşa – ea învinge totul şi restabileşte echilibrul Universului. Filmul se termină, ca orice basm, cu un happyend, ceea ce este îmbucurător, căci şi rezoluţia asta optimistă a cam început să fie sabotată în multe scenarii.

heroimg_6018

Jocul actorilor este în conformitate cu nivelul de măiestrie artistică al fiecăruia, dar şi cu partiturile care nu toate sunt egale valoric, impresia generală fiind că niciunul dintre protagonişti nu a avut vreo dificultate cu privire la personajul pe care îl interpretează, filmul nevenind cu roluri substanţiale care să aducă beneficii de imagine, să conteze pentru vreun premiu sau să fie de CV. Şi cu toate neajunsurile, filmul merită cu siguranţă văzut, mai ales dacă o faci ca o alternativă la tot ce ne asaltează acum în cinematografie cu violenţă, cu iminenţa unor cataclisme, cu războaie intergalactice sau cu extincţia omenirii.

Aşa că vă invit să intraţi în poveste- unde e o minune pentru fiecare – şi să vă dedaţi la bucuria curată a celui care vede şi apreciază ceea ce e frumos şi bun, lăsând la o parte răul şi urâtul, pentru că – zău! – asta face bine şi la tonus şi la estetica vieţii!


Into the woods poster

Into The Woods este un musical cu o distribuţie tare, în care povestea este un puzzle format din mai multe scrieri celebre ale fratilor Grimm (Cenuşăreasa, Scufiţa Roşie, Rapunzel şi Jack şi vrejul de fasole ), toate amestecate şi legate cu fundiţă de o nouă întamplare ai cărei protagonişti sunt un brutar, soţia lui şi o vrăjitoare rea. (mai mult…)