Aseara am vazut un film tulburator. Nu a avut altceva care sa ne miste decat un scenariu inspirat din povestea reala a unui jurnalist american – Garry Webb- care pe la mijlocul anilor ‘90 a avut curajul sa demaste o poveste mafiota in care guvernul American a fost implicat in importul de cocaina, care apoi era vanduta agresiv in ghettourile americane pentru ca banii obtinuti sa finanteze armata Contras a rebelilor din Nicaragua.
Trebuie sa recunosc ca mi-au placut intotdeauna ecranizarile, pentru ca suportul livresc (de multe ori validat de critica si public) le confera o consistenta si radacini ale complotului , si in plus, daca ti-a placut filmul si el n-a fost devansat de lectura cartii, poti sa faci asta a posteriori.
Before I Go To Sleep porneste de la best sellerul lui SJ Watson si se doreste- in regia britanicului Rowan Joffe – un film misterios cu o distributie de clasa: Nicole Kidman si Colin Firth, doi “oscarizati” gata sa se confrunte cu tensiunea, volutele si schimbarile de directie ale unui thriller psihologic. Si pana la final nu esueaza, dar cred totusi ca scenariul este putin inconsistent si plin de locuri comune, asa ca ai senzatia ca ai mai vazut filmul asta undeva, candva.
Daca ar fi sa ma intrebati pe mine care este actorul care l-a intruchipat cel mai bine pe James Bond , v-as raspunde fara sa ma gandesc – Pierce Brosnan: frumos, seducator, dar nu efeminat, cu o privire in care juca uneori autopersiflarea, aratand putin cam prea meridional pentru un englez, rasat si increzator- este agentul perfect, pe care nici macar Daniel Craig cu privirea lui inimaginabil de albastra nu l-a putut depasi. E clar ca regizorul Roger Donaldson este iremediabil sedus de celebrul 007, daca in The November Man ne livreaza acelasi tipar, dar fara stralucirea gadgeturilor, fara meandrele complotului, dar cu fata frumoasa a lui Bond-aici si buna – pe care o protejeaza. Faptul ca si Olga Kurylenko se revendica tot din seria celebrului spion –caci a jucat in Quantum of Solace din 2008 este tot o dovada a filiatiei directe pe care o are The November Rain. Un film de actiune care te captiveaza , dar care- desi stilat si bine construit- ramane mult prea tributar tiparelor atat de uzitate ale filmelor de gen.
Cand mergi la un film in care joaca un actor pe care il admiri si ai vrea sa-l vezi glorificat dupa cum merita talentul lui, esti si mai pretentios. Si asta pentru ca ti-ai dori un scenariu super bun, o regie de mare clasa si un joc exceptional, asta fiind in fapt dezideratul tuturor celor implicati in orice fel in actul artistic, fie ca sunt creatori sau consumatori.
Buna lume si popor, iata-ma la Dracula Film Horror & Fantasy Festival, care este in desfasurare aici la Brasov. Predestinat ca si Sighisoara evenimentelor legate de Dracula & company, Brasovul este un oras european civilizat, curat si frumos, cu oameni pe masura. Sa revenim la festival: seara de deschidere a apartinut organizatorilor –care au pregatit in tema sala si foierul teatrulului Sica Alexandrescu, si distribuitorului RoImage –care ne-a facut o dubla surpriza: proiectia in avanpremiera nationala a filmului Dracula Untold, si un ID pe care Luke Evans – Dracula himself- l-a filmat special pentru festival. Frumos!
Aseara am vazut Life of Crime – Schimb de dame in traducerea romaneasca – proasta alegere – daca ne gandim ca dezvaluie, chiar inainte de a pune piciorul in sala de cinematograf, clou-ul scenariului, care este tot creatia celui care si regizeaza aceasta pelicula-Daniel Schechter- despre care n-am auzit prea multe lucruri. A mai facut un film, a mai co-produs altul si deci se afla la inceput de drum in meseria asta.
Azi va scriu despre The Maze Runner – un film care incearca sa recreeze ideea veche de cand lumea cu Labirintul lui Dedal din care Ariadna il ajuta pe Tezeu sa evadeze, folosind insa noile achizitii ale stiintei care difera de mitul primordial. Aici este vorba de un experiment pe care savantii dintr-o societate distopica il creeaza pentru niste adolescenti dezradacinati si obligati sa traiasca intr-o izolare controlata in mijlocul unui labirint pe care o echipa de alergatori se cazneste sa il cartografieze, batandu-l la picior, cum se spune – in fiecare zi. Si asta se intampla pe lumina (intre ore stiute numai de ei), pentru ca noaptea in labirint circula niste entitati biomecanice care ii vaneaza pe cei ramasi inauntru cu scopul declarant de a-i intepa, nu de a-i manca. Ce sa zic …intepatul are avantajul ca reincarca in mintea victimei amintirile sterse, dar si dezavantajul ca o face sa moara in chinuri.
Vreau sa va vorbesc despre cea mai noua productie a regizorului Dan Pita- Kyra, Kyralina- pe care am vazut-o la premiera de gala, intr-o sala plina de personalitati, familii si oameni de cultura. Stiam ca face acest film inca de la lansarea precedentului “Ceva bun de la viata” -pelicula pe nedrept trecuta cu vederea, despre care am vorbit elogios la vremea respectiva. Scenariu fresh, personaje bine conturate si bine jucate, actiune si inefabil intr-o poveste a zilelor noastre careia nu ii lipsesc accentele parodice, si nici cele dramatice.
Daca in Audioslave nu si-a exprimat parerile politice, in “copilul” lui – The Nightwatchman – crescut din ideile muzicale continute de albumul The Ghost of Tom Joad (The Boss), domnul Tom Morello a investit toata incrancenarea impotriva unui sistem ilegal care ne spioneaza sau ne tortureaza. Prin 2011 si 2012 ii sustinea pe protestatarii din Occupy LA si Occupy Wall Street si de atunci nu am mai auzit nimic de acest “Robin Hood negru al muzicii secolului 21”, dupa cum Morello isi descrie proiectul. Asta pana acum cateva zile , la Los Angeles, cand The Nightwatchman a cantat in cadrul proiectului Jail Guitar Doors ( da da…este si titlul piesei din anii ’70 cantata de The Clash), sustinut de Billy Brag in UK si adus in America de Wayne Kramer de la MC5, ce are ca scop reabilitarea prizonierilor cu ajutorul instrumentelor muzicale. Printre sustinatorii acestui proiect se numara si Jackson Browne, Ben Harper si Tim Robbins.
Titlul noii compozitii este Marching On Ferguson si se refera la incidentul din august anul acesta, cand un tanar de culoare a fost impuscat de un ofiter de politie in orasul Ferguson din statul Missouri. Inainte de a asculta melodia , care are putin peste 2 minute, va mai spun ca anul acesta Tom Morello va scoate un album, nu cu RATM si nici cu The Nightwatchman. Va fi un album 100% Tom Morello , “ ceva atat de nebunesc, incat nu ati mai auzit asa ceva pana acum”
Darul lui Jonas,The GIVER in titlul original, este unul dintre filmele asteptate ale acestui an. Nu doar pentru distributia care ii cuprinde pe Jeff Bridges, Meryl Streep, Katie Holmes, Alexander Skarsgard si Taylor Swift aflata la debutul cinematografic.Nici macar pentru Philip Noyce,cel care ne-a dat printre multe alte pelicule notabile precum Salt cu Angelina Jolie, sau The Quiet American cu Michael Caine, si una memorabilia : The Bone Collector- Colectionarul de oase in care Denzel Washington face un rol magistral.Si totusi nu pentru toate aceste considerente asteptam The Giver, ci pentru ca este ecranizarea romanului cu acelasi nume al lui Lois Lowry, autoarea a peste 30 de carti in care isi propune sa-i ajute pe adolescenti sa-si raspunda la intrebarile legate de viata, identitate si relatii interpersonale. Tocmai pentru controversele starnite de romanele ei, ce converg fara exceptie catre tematica relatiilor umane.
Radiotopic 