Arhivă pentru aprilie, 2016


10 Cloverfield Lane

Urmărind același tipar al unor destine puse față în față cu lupta de supraviețuire post atac chimic și invazie extraterestră, acest 10 Cloverfield Lane nu este Cloverfield 2 și nici o urmare a filmului din 2008, regizat de Matt Reeves, în care personajele principale erau interpretate de Blake Lively, Mike Voghel și Jessica Lucas, alături de o distribuție numeroasă care populează un New York destructurat de un cutremur îngrozitor. De fapt filmul se restrânge la doar trei personaje și evoluează în mare parte în interiorul unui buncăr, acțiunea demarând abrupt cu o punere în scenă a genericului, inovativă și demnă de un thriller care promite. Fără să se oblige la ceva, dar livrând de fiecare dată roluri de toate calibrele, întinderile sau culorile, John Goodman vrăjește camera din nou, prilejuindu-ne o reîntâlnire cu marele lui talent. Cum reușește omul ăsta să fie și zglobiu, și agil la gabaritul lui, nu am reușit să îmi dau seama niciodată, după cum m-a impresionat în egală măsură în partituri comice sau dramatice. Rolul lui din 10Cloverfield Lane nu este unul complicat pentru anvergura actoricească a lui Goodman, dar este o ocazie să îi urmărim mimica și felul în care intră în personaj și comunică stări fie că vorbește, sau doar se expune ochiului camerei. Îi dau replica Mary Elisabeth Weenstead care are un vârf de carieră anul acesta, de vreme ce joaca în 6 filme și John Gallagher Jr actor de seriale ( Law & Order, NYPD Blue) reconvertit la marele ecran, amandoi ținându-i piept onorabil domnului Goodman, care orice ar fi polarizeaza atenția. (mai mult…)


afis_Nunta a la Grec 2_res

De câte comedii are nevoie lumea ca să fie mai destinsă, mai veselă și mai aptă să trăiască frumos? De cât mai multe este răspunsul categoric, iar când ele sunt benigne, într-o energie pozitivă și cu un umor sănătos care te face să îți exersezi prin râs musculatura facială, îți dorești să le și revezi chiar. Nunta a la grec 2 este o comedie tipică, nostimă și predictibilă despre ce înseamnă o familie cu adevărat unită. Iar veritabilul clan Portokalos, naturalizat în State, este o mică enclavă elenă care își păstrează identitatea culturală, perpetuând tradițiile și crescându-și urmașii tot în spiritul lor. Așa că la 12 ani, după prima Nuntă grecească ne mai paște una, care nu este cea la care v-ați aștepta! Căci printr-o întorsătura de situatie, un act este invalidat de o lipsă de semnătură și iată un motiv de comedie suculentă cu personaje care mai de care mai hilare și mai surprinzătoare, într-un joc al orgoliilor, al părerilor și al detensionărilor care merg în marș voios către finalul și previzibil și happy, dar pe care ni-l dorim din tot sufletul. Și asta pentru că ficțiunea este de multe ori felul în care noi ne găsim rezolvările pe care viața nu ni le dă, și putem să ne bucurăm că măcar așa, în această convenție, lucrurile se așează fix cum trebuie, oamenii se găsesc-regăsesc la țanc, iar totul se încheie apoteotic cu artificii pe timp de noapte și curcubee pe timp de zi! De ce însă ne mai plac aceste comedii? Pentru bucuria lor curată, pentru că deși concură viața, filmul e întotdeauna învins, pentru că în existentența noastră uneori nu chiar balansată, comediile de genul asta decupează o felie de lumină care sa ne mângâie, să ne destindă. (mai mult…)

NEXT 2016

Posted: 10/04/2016 by michaelaplaton in Festival
Etichete:, , ,

next-film-festival-2016-festival-passEdiția cu numărul 10 a NEXT, festivalul dedicat lui Cristian Nemescu și Andrei Toncu, este nu doar una aniversară, dar mai ales una care upgradează acest demers într-un mod de excepție,evenimentul fiind cu mult mai mult decât un festival de film, ci mai degraba o platformă culturală care oferă multiple variante de a te conecta la lumea fabuloasă a cinematografiei. Așa că toți cei care își doresc experiment, adrenalină, inovație, umor de toate genurile, nebunie, dinamitarea limitelor, uimire- trebuie să parcurgă acest NexT, pe care abordându-l ca pe o călătorie sui-generis ți-l poți apropia și îl poți asimila unei experiențe excepționale. (mai mult…)


poster-70x100_2Devine  din ce in ce mai clar că un film pornește cu dreptul dacă are scris pe afiș și la credite că este inspirat de un caz real! Apoi dacă mai adaugi că producătorii sunt aceeași ca în cazul lui Kingsman: The Secret Service, este cu siguranță o trambulină, iar dacă este vorba despre sărituri cu schiurile nici nu se putea un subiect mai potrivit J. Deși adevăratul  Eddie ‘The Eagle’ Edwards a declarat anul trecut la BBC că filmul se bazează doar pe 10-15% din viața sa, această peliculă a reușit să mă impresioneze. În primul rând pentru că m-am regăsit și eu în postura oamenilor care nu au acordat încredere, atunci când am întâlnit personaje care, deși lipsite de talent, aveau în schimb ambiție și capacitate de a se antrena până ieșea bine ceea ce iși propuneau. Și în al doilea rând pentru că regizorul mizează pe umor, iar personajele filmului sunt prietenoase! (mai mult…)


Deşi am un ochi special cu care privesc filmele româneşti (e ataşat la suflet!), nu întotdeauna ele îmi confirmă aşteptările, dar şi când o fac puteţi fi siguri că vă recomand un film care merită să fie văzut. Cu comedia asta, Iura Luncaşu ar trebui să dea lovitura, căci filmul se desfăşoară după un scenariu bine scris, cu destule elemente identificabile care să reflecte specificul românesc, şi inteligibil în acelaşi timp pentru orice spectator al lumii. Garnisit cu comic de limbaj, de personaj şi de situaţie, scriptul îşi valorifică şi propria şansă de a avea un dialog dinamic dând ocazii reale actorilor să facă nişte personaje credibile. Oricum, dincolo de filmările cu drone, nostimada teatrului în film cu Jocul dragostei şi al întâmplării, atu-ul principal al acestei pelicule îl reprezintă actorii excepţional distribuiţi, care joacă de parcă le-ar fi plăcut la nebunie rolurile lor ( lucru adevărat dealtfel, aşa cum mi-au mărturisit la avanpremieră) Sunt proaspeţi, sunt credibili, reuşesc să fie naturali şi să ne ofere chiar tipologii, sunt dezinvolţi şi autentici, în aşa fel încât cele 116 minute trec în cel mai agreabil mod. Intriga nu este o poveste de iubire cu încrengături (ea îl iubeşte pe el, el pare că da, dar nu e hotărât, pe ea o mai iubeşte şi celălalt ssmd), ci o dependenţă care încontrează iubirea şi bagă în bucluc lumea, totul asezonat cu urmăriri pe acoperişuri, scări şi străzi, cu licenţe şi aluzii de tot felul, şi cu un umor care reuşeşte să fie şi frust, dar şi subtil.

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

Am revăzut-o cu bucurie pe Coca Bloos într-un rol mult prea mic pentru marele ei talent, ca şi pe Adriana Trandafir, matuşă de mafiot şi florăreasă cu pretenţii. Alături de ele strălucesc Nicoleta Hâncu, Aida Economu şi Zaharia Vişan, în nişte partituri bine calibrate, în timp ce băieţii sunt şi ei plini de şarm într-un mod aparte: Doru este Pavel Ulici, George Piştereanu joacă un mafiot, iar Marius Damian este adorabil în rol de haker/ tată de familie/actor ad hoc. Îl mai avem şi pe Emilian Oprea, care dupa rolul din De ce eu? al lui Tudor Giurgiu şi apariţia „captivantă” din Autoportretul unei fete cuminţi – e de ajuns să se arate şi polarizează atenţia, căci este carismatic şi vine întotdeauna cu o energie specială manageriată impecabil non verbal. Aici el este Columbeanu- un personaj care nu vorbeşte, dar care se dovedeşte unul mult mai important decât pare, el dând finalul happy, dar nu banal.

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

Interesanta este dinamica perechilor din film, unele predestinate (Doru-Dora), altele aleatorii ( Alecu, Lucy), altele doar visate (Dora- Alecu), şi felul în care ele se fac şi se desfac conjunctural, asta dând ritm poveştii şi asezonând-o în acelaşi mod nostim în care o face şi qui pro quo-ul piesei de teatru a lui Marivaux incluse. Lumea în care plonjăm este aceea a teatrului, în care după ce lasă maştile şi redevin ei, actorii sunt oameni obişnuiţi cu drame personale, cu probleme de viaţă, cu sentimente şi insatisfacţii.

Şi dacă Minte-mă frumos din 2012 a luat un premiu Gopo, în ceea ce mă priveşte cred că acest al doilea film marchează un salt calitativ: de la scenariul cu de toate (dar care se menţine compact şi are destule volute inspirate), la castingul excelent (care păstrează unele personaje), de la coloana sonoră  care pune semne de punctuaţie filmului, până la concepţia regizorală care upgradează această comedie şi îi dă „gust” prin introducerea unor personaje ale lumii mondene care, fie intră într-un rol, fie se joacă pe ele însele (Viorel Lis, Codin Maticiuc)

Imagini pentru minte+ma frumos in centrul vechi imagini

All in all această comedie stenică merită văzută pentru clipele de relaxare pe care ţi le aduce, şi mai ales pentru bucuria cu care echipa de actori joacă într-un mod extraordinar, cei tineri – cu figuri interesante, fresh- putând cu uşurinţă ţine pasul în orice casting de pe la noi şi nu numai, iar cei consacraţi reconfirmând a mia oară faptul că un actor excepţional va rămâne aşa, oricât de neînsemnat va fi rolul pe care îl va juca.

Regia Iura Luncaşu

Distributia

Sorin Miron, Pavel Ulici, Nicoleta Hâncu, Alexandru Unguru, Aida Economu, Coca Bloos, Adriana  Trandafir, George Piştereanu, Marius Damian, Zaharia Vişan