Cel mai recent documentar al regizoarei Neasa Ní Chianá, „Young Plato”, este realizat împreună cu Declan McGrath și are ca subiect Școala Primară de Băieți ”Holy Cross” din districtul Ardoyne din Belfast, o instituție catolică privată, care pune un accent deosebit pe filozofie pentru a ajuta la educația tinerilor adolescenți care au probleme atât la școală, cât și acasă.
(mai mult…)
Lungmetrajul de debut al celor doi regizori croați-David Kapac și Andrija Mardešić, intitulat simplu în limba română Unchiul, în croată Stric și în engleză The Uncle, nu m-a surprins, dar m-a intrigat prin umorul, uneori macabru, prin atmosfera sa și structura narativă inventivă.
(mai mult…)
Regizorul turco-german Fatih Akin a cunoscut faima internațională atunci când al patrulea lungmetraj al său -Head-On- a câștigat Ursul de Aur la Berlinale în 2004. De atunci, a concurat de două ori la Cannes, câștigând premiu pt cel mai bun scenariu pentru The Edge of Heaven, iar Diane Kruger a obținut un premiu pentru cea mai bună actriță pentru rolul din In the Fade. Este renumit pentru analizele profunde, sensibile și emoționante în ceea ce privește experiențele imigranților turci, iar acum Akin a revenit cu un biopic hazliu, care ar putea deveni cel mai mare succes comercial al său de până acum.
(mai mult…)
Este lăudabil faptul că tânărul regizor chilian- Christopher Murray- se întoarce cu o sută de ani în urmă pentru a aborda teme legate de suprimarea moștenirii indigene și continuă povestea începută în primul lui film din 2016, El Cristo Ciego, care a fost bine primit de critici. Filmul lui Christopher Murray abordează probleme sociale și umane profunde, explorând lupta individului cu suferința și căutarea umanității în mijlocul nedreptăților care se întâmplau la acea vreme.
(mai mult…)
Regizat de Soi Cheang, „Mad Fate” este un film captivant care explorează ideea destinului, coincidențelor și influenței energiilor feng shui asupra vieților personajelor. Prin intermediul unei povești intrigante și unice, regizorul ne poartă într-o călătorie mistică prin labirintul întâmplărilor și conexiunilor ce par a fi guvernate de forțe supranaturale.
(mai mult…)
Nici nu mi-am imaginat că revizionarea filmului lui Gopo “S-a furat o bombă”- după muuulți ani, o să aibă un asemenea reverb în mintea mea. Căci acum l-am văzut lucid, realizând şi cu experienţa mea de-acum, ce geniu a fost creatorul lui!
(mai mult…)
Interesanta- daca apreciezi hibridarea de genuri si filmarile din unghiuri ciudate, DOGWATCH, coproductia franco-greaca este o experienta cinematografica la care nu toti sunt permeabili. Si in plus te “fura “putin titlul, acelasi ca al unui minunat film american din 1997,regizat de John Langley – cu Sam Eliott si Paul Sorvino.
Tradus in romana “De veghe” , filmul grecului Gregoris Rentis despre masculinitate extrema si absurdul unei lupte care si-a pierdut obiectul – are un script care valorifica o situatie candva reala:
(mai mult…)
În 27 ianuarie 2013, 242 de persoane au murit în clubul de noapte Kiss din orașul Santa Maria, în cel mai sudic stat al Braziliei, Rio Grande do Sul, în urma izbucnirii unui incendiu devastator.
Multe dintre victime au murit din cauza fumului toxic, iar peste 600 de persoane au fost, de asemenea, rănite. A fost o noapte de concerte într-un club studențesc, iar cei mai mulți dintre tineri având vârste cuprinse între 18 și 30 de ani.
Citește mai mult: Todo Dia a Mesma Noite
La acea vreme, parlamentarul de stat Valderci Oliveira a spus (într-un material distribuit de CNN) că scena semăna cu „o zonă de război”.
Un jurnalist a relatat că inițial a existat o oarecare confuzie cu privire la ceea ce se întâmpla, împiedicându-i pe mulți dintre cei din interior să scape: „Unii gardieni au crezut la început că a fost o luptă, o luptă uriașă care a avut loc în interiorul clubului și au închis ușile pentru ca oamenii să nu poată pleca fără să-și plătească facturile din club”.
Un supraviețuitor a declarat pentru rețeaua de televiziune Globo (în The Guardian) că „era atât de mult fum și foc”, adăugând: „A fost o panică totală și a durat mult până au început oamenii să iasă. Au fost atât de mulți morți”.
„Memoria nu va muri”, cântă Milton Nascimento în Sentinel, melodia aleasă pentru coloana sonoră a trailerului The Endless Night, lansat recent de Netflix. Această miniserie braziliană este inspirată din povestea adevărată a incendiului de la clubul de noapte Kiss, care a curmat viețile a 242 de tineri din Santa Maria, Rio Grande do Sul, în 2013.
Regia este semnată de Julia Rezende, pe un scenariu scris de Gustavo Lipsztein, iar producția se bazează pe cartea The Endless Night: The Untold Story of Kiss Nightclub (2018), scrisă de jurnalista Daniela Arbex. În cele 5 episoade, serialul dezvăluie povestea nespusă a ceea ce este considerată una dintre cele mai mari tragedii din Brazilia – de la ancheta polițistă a circumstanțelor care au dus la incendiu până la începutul luptei neobosite pentru dreptate dusă de familiile victimelor, care continuă 10 ani mai târziu. În prezent nu a fost nimeni condamnat, iar procesul continuă…
Babylon este filmul care m-a luat cu asalt pur și simplu, căci– așa cum obișnuiesc – nu am citit prea mult despre el, dorindu-mi să nu îmi las impresiile influențate de vreo altă interpretare. Și trebuie să recunosc faptul că îl așteptam, curioasă să aflu cum a abordat Damien Chazelle un asemenea subiect.
(mai mult…)
Astazi intra in cinematografe Halloween Sfârșitul / Halloween Ends, filmul ce incheie o franziza de mare succes, care a avut avanpremiera in deschiderea festivalului. În afara competiției de lungmetraj, vor fi proiectate mai multe filme în avanpremieră națională, dar și în premieră la Brașov. Printre aceste filme, menționăm Everything Everywhere All at Once, Watcher, Coupez! și filmele românești Katharina și Capra cu Trei Iezi.
Everything Everywhere All at Once, dramedia SF absurda a celor doi Daniels (Daniel Kwan and Daniel Scheinert) care a avut premiera in aceasta primavara la Festivalul South by Southwest, este o incursiune deliranta si plina de intorsaturi neasteptate asupra conditiei umane, touchul SF cu explorarea Multiversului fiind un comentariu autopersiflant la adresa unor francize americane de succes. Filmul o pune excelent in valoare pe Michelle Yeoh, personajul ce transleaza Multiversul si apare in ipostaze inedite, pe masura ce intelege cine este cu adevarat si care-i este menirea. Amalgamarea genurilor si trecerile zapacificante de la unul la altul te tin intr-o priza permanenta, iar turnurile metafizice si nesfarsitele combinatii de clisee nu te lasa sa iesi din ritm.
In asteptarea urmatorului AVATAR- The Way of Water, am putut sa-l revedem pe primul, acum inr-un format imbunatatit ce consta in actualizarea imaginii în format 4K High Dynamic Range, o experienta extraordinara pt cine nu a vazut pelicula decat la televizor.
Superinteresante si lungmetrajele din competitie pe care sper ca macar in parte sa le vedem si in cinematografe.
Radiotopic 