RevenantTHE REVENANT: THE LEGEND OF HUGH GLASS

Michaela Platon:

Pe lista scurtă a filmelor pe care le așteptam fibrilând se găsește și The Revenant, ultima creație a lui Alejandro González Iñárritu –pe care, de sărbători, mai toată lumea l-a văzut pe net unde a apărut intempestiv, eu rezistând eroic cu gândul la ce o să îmi ofere vizionarea cu sunet dolby, pe un ecran cât casa. Și bine am făcut , deși – acum abia, după ce l-am văzut, ar mai putea veni vorba de încă o vizionare. Căci, trebuie să recunoașteți, filmele lui Iñárritu nu se pot vedea o singură dată, pentru că am pierde enorm din sensurile și subtilitățile care nu se revelează la prima vedere.

The Revenant este într-atât de diametral opus față de Birdman, filmul care l-a precedat, cum numai o minte genială care a imaginat și pus în operă un prim film neegalat până acum (Amores Perros) ar fi în stare să facă. Abia acum am putea spune că Iñárritu s-a depășit pe sine, dându-ne această construcție epică în care Leonardo Di Caprio strălucește ca un star de primă mărime. Și nu mă îndoiesc de faptul că filmul va deveni antologic, căci este o întrețesere într-atât de elaborată între viața văzută ca o luptă de supraviețuire, de nedreptate și nimicnicie, de iubire, disperare și comuniune cu natura, încât aproape tot ce am văzut până acum de acest gen- pălește pur și simplu în fața lui The Revenant.

the_revenant_trailer_alexa_leoImaginea este bulversantă și ne proiectează într-un spațiu cu dimensiune mitică, făcând un fel de passing-shot cu emoțiile noastre, în timp ce devine pe rând metaforă, simbol și arhetip, potențând apoi starea printr-un pictural desăvârșit, conducându-ne și modulând cadrele coregrafiate senzațional, la fel cum face punctuația într-un text de excepție. Colaborarea lui Iñárritu cu Emmanuel Lubezki pare să fie una excepțională profesional dar și de suflet, mai ales după ce anul trecut Birdman a luat și Oscarul pentru imagine, iar mexicanul cu nume slav este cel care are în palmares și Gravity al lui Alfonso Cuaron, The Tree of life semnat de Terrence Malick, Burn After Reading al fraților Coen sau Sleepy Hollow regizat de Tim Burton. Vizualurilor fără egal li se adaugă coloana sonoră semnată de Ryuichi Sakamoto și Alva Noto, care este un amalgam de sunete ale naturii contopite apoi juxtapus unui poem simfonic, care conduce povestea și pe noi în poveste, ca un adevărat personaj sonor ce este, completând viziunea regizorală sincretică a lui Iñárritu.

Hugh-GlassScenariul pornește de la o poveste reală, Hugh Glass existând în realitate cu tot cu istoria lui de viață pe care o exploatează literar romanul lui Michael Punke, temerarul vânător aflându-se la intersecția a două culturi, cea occidentală și cea a indienilor pawnee, această cunoaștere dându-i putința să aibă o altă înțelegere a vieții și lumii.  Personajul interpretat de Di Caprio se zbate între drama de tată care și-a crescut singur băiatul după de soția indiancă a fost omorâtă de un atac al albilor și sfâșierea interioară de a-și vedea copilul omorât fără să poată face ceva.  Scenele au o încărcătură emoțională de excepție, aproape în lipsa dialogului, exploatarea limbajului mimico gestual și a sunetelor guturale imprimând o și mai mare tensiune.

RevTomActorii strălucesc pur și simplu în acest scenariu generos, unui Leonardo Di Caprio matur perfect stăpân pe interpretare, subtil dar și intens, dându-i replica Tom Hardy ce reușește o altă performanță memorabilă după ce a punctat de excepție anul trecut și în Child 44, Mad Max, Rocketman, London Road și Legend.

Și cum în filosofia celor aflați într-o mult mai firească legătură cu natura- a o agresa este o crimă, iar a-i ajuta pe cei care o fac – o alta la fel de mare, personajul Hugh Glass plătește prețul de a se fi pus în slujba celor care vânau nu pentru a supraviețui, ci pentru a se îmbogați. Scenele de luptă sunt crude, viscerale, indienii Ree apărându-și pământurile și vânatul, dar făcând în același timp învoieli cu cotropitorii pentru cai și arme. Concluzia de atunci și de acum? Civilizația, insațietatea oamenilor după câștigul material, pervertesc valorile ancestrale, singurele capabile să păstreze echilibrul dintre om și natură, acesta fiindu-i recunoscător pentru tot ce îi oferă.

The-Revenant_2015-20Intens metaforic, filmul suprapune povestea peste un peisaj hibernal, leit-motivul zăpezii maculate și imaculate punctând simbolic de mai multe ori pe parcursul desfășurarii, și scotând la suprafață latura epică, drama lui Glass -vânătorul care luptă cu sine, cu natura și cu oamenii, pentru a împlini legea talionului. Și cum această dorință este singura care îl mai ține în viață, finalul metaforic deschis – rotunjește demersul și ne lasă timp să respirăm după ce am stat încordați preț de 151 de minute.

Fluent,intens, epic, magistral condus și cinematografiat, filmul este o altă față a unui regizor genial care a trecut cu lejeritate de la Birdman – care este o autentică provocare intelectuală ce clamează şansa de a comenta (critic!) statutul cinema-ului american creator de francize din care actorii principali se desprind cu greu si cu sechele – la o poveste intensă din vestul sălbatic de pe la 1823.

De la început trebuie să vă spun că filmul nu este pentru oricine, dar dacă eşti pregătit să primeşti ce îţi oferă, vei avea satisfacţii incomensurabile. Iar dacă până acum Alejandro González Iñárritu ne-a copleşit cu Amores perros, 21 Grams, Babel, Biutiful şi Birdman- filme de un dramatism acut, de o sinceritate abruptă, care arată chipul hidos al violenţei , al nebuniei sau pe cel al hazardului, acest The Revenant reprezintă o turnură spectaculoasă, o altă treaptă în evoluția artistică a unui genial regizor care nu va înceta să ne uimească în abordări excepționale și imaginative.

 

Marcel Platon:

Îmi e puțin greu să încep să vă spun ce am simțit după vizionarea filmului regizat de către Alejandro González Iñárritu, în primul rând din cauza dilemei unei donșoare, care mergând spre toaletă o întreba pe colega de pudrat nasul: Auzi, tu? Oare de ce s-a chinuit omul ăsta pentru atâta lucru? Pentru răzbunare?

The-Revenant-bearChiar așa, de ce? De ce să vrei să supraviețuiești, când poți să abandonezi? De ce să vrei bine sau să cauți bine, când poți face rău? Când faci bine ieși prost sau ești prost, nu-i așa? Donșoara chiar avea dreptate, în felul ei simplu! Mai ales că povestea originală, care a mai stat la baza unui film din 1971-Man In The Wilderness- este chiar una aproape obișnuită a unui vânător de animale care se îndeletnicea cu vânzarea pieilor și a blănurilor. E drept, a reușit să scape de indienii Arikara, de atacul unei ursoaice și abandonat de colegii, care erau convinși că va muri în urma rănilor, apoi s-a târât mai multe mile, până a fost găsit de indieni pașnici care i-au tratat rănile.

Iñárritu avea nevoie de ceva mai multă ficțiune , așa că a apelat la povestea The Revenant: A Novel of Revenge (2002), scrisă de Michael Punke. Adevăratul Hugh Glass nu avea nici un fiu și se pare că nici nu fusese însurat vreodată, deși se speculează că amabilii nativi americani Pawnee l-ar fi prins, omenit și îmbârligat cu una de-a lor. Dar spiritul de aventură al regizorului mexican nu putea să lase așa o întâmplare să treacă neobservată în lumea cinematografiei. Și atunci, a apelat la imaginația lui bogată, la perfecționismul lui și la dorința de a regiza ceva care să dureze peste ani și ani.

the-revenant-photo-5Reacția mea pe toata durata filmului a fost una a unui om hipnotizat de imagine, de acțiune, de luptă, de furie, de durere și chiar de violență. Și cea din urmă, folosită cu schepsis în film, are rolul ei pentru a putea realiza contrastele cât mai bine. Să ne amintim puțin de Amores Perros, unde Iñárritu este atât dur, cât și realist! Scenele pline de violență i-au făcut pe mulți să caute cumva prin spatele producției, dacă nu cumva animalele au fost rănite. Stați liniștiți! Nici un animal din The Revenant nu a fost rănit și ,culmea, nici un actor! Leo spunea că se aștepta la vreo bubiță, răceală, entorsă, dar respectarea detaliilor regizorale și cascadorii profesioniști au făcut ca nimeni să nu fie rănit. Tom Hardy are chiar norocul unei dubluri excelente , cu care a mai lucrat la Mad Max-Fury Road și Legend – Jacob Tomuri- care și aduce nițel cu el.

Frumusețea peisajelor vs. urâţenia oamenilor este antiteza pe care lucrează regizorul mexican, pentru a atinge ceva în sufletul oamenilor indiferenți față de natură. Pentru că în ciuda jocului admirabil al lui Leo și al lui Tom Hardy, natura este personajul care este în prim plan. Echilibrul natural este stricat numai de oameni lacomi, dornici de câștiguri rapide, care omoară, nu pentru supraviețuire (cum ar trebui şi cum este arătat într-o scenă cu Di Caprio şi un paşnic indian), ci numai pentru bani și plăcere. Așadar, tânără domnișoară, nu răzbunarea este mesajul filmului (în realitate Glass i-a iertat pe cei doi care l-au abandonat; unul era tânăr și lipsit de experiență, iar celălalt care fugise și se înrolase, și-a cerut iertare și i-a înapoiat arma pe care i-o luase când l-a părăsit). Și ce e mai de admirat este felul în care regizorul se detașează de orice emoție, neținând partea nici nativilor americani, nici a vânătorilor francezi și nici cea a aventurierilor americani. Iar fiecare act de violență este de fapt o formă de apărare (ursoaica atacă pentru a-și apăra puii, camarazii omoară mânați de frică și apoi fug să-și scape pielea).

rev1Scena de împiedicare a hipotermiei din Revenant, am mai văzut-o în Star Wars, atunci când Han Solo pune mâna pe sabia laser a lui Luke și după o incizie în burta tontonului (Tauntaun, în original) îl azvârle la loc cald și neplăcut mirositor, dar dătător de viață.

Un film plin de contradicţii, intens şi brutal, dar care vă va da de gândit! Mie mi-a atins inima şi mintea!

Regizor: Alejandro González Iñárritu (as Alejandro G. Iñárritu)

Scenariu: Mark L. Smith, Alejandro González Iñárritu, Michael Punke

Cu: Leonardo DiCaprio, Tom Hardy, Will Poulter, Domhnall Gleeson, Forrest Goodluck, Paul Anderson, Kristoffer Joner, Joshua Burge, Lukas Haas

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s