Există filme care nu încearcă să reinventeze roata, ci doar s-o facă să meargă perfect. Crime 101 este exact acest tip de exercițiu: un thriller polițist solid, elegant, fără isterii vizuale inutile, care știe foarte bine din ce tradiție vine și nu se jenează deloc de asta.
(mai mult…)După 28 de Ani: Templul Oaselor e genul de film care nu mai vrea să te sperie – vrea să te judece. Și o face cu un zâmbet murdar, cu sânge pe mâini și cu muzică pop în fundal, exact cum trebuie, exact când nu te aștepți. Dacă primele filme din serie erau despre panică, fugă și colaps, acesta e despre ce faci după ce ai învățat să trăiești printre ruine. Spoiler: nu ieși prea bine.
Citește mai mult: Templul oaselor sau ce mai înseamnă să fii om
Nia DaCosta nu preia torța de la Danny Boyle ca pe o relicvă sacră, ci ca pe o bâtă cu cuie. Și o mânuiește cu o plăcere vizibilă. Templul Oaselor este cel mai obraznic, mai pervers și, paradoxal, mai ludic film din franciză. Un horror care râde – nu nervos, ci sardonic – de propriile sale excese, de spectator, de lume. Un film care știe că a trecut suficient timp încât apocalipsa să devină stil de viață.
Alex Garland, din nou la scenariu, mută elegant centrul de greutate: infectații sunt deja decor. Adevărata oroare e omul. Omul organizat. Omul ideologizat. Omul care a înțeles că sfârșitul lumii e o oportunitate de branding personal.
Aici intră în scenă Jimmies, una dintre cele mai scârboase și memorabile invenții ale cinemaului post-apocaliptic recent: o sectă satanică, kitsch și sadică, construită în jurul fantomei lui Jimmy Savile. Jack O’Connell, într-un rol de o energie dezechilibrată aproape erotică, îl joacă pe Sir Jimmy Crystal ca pe un amestec de guru de sală de fitness, stăpân de sclavi și prezentator TV ratat. Îmbrăcat în trening, cu apostoli blonzi ca niște extensii ale voinței sale, Crystal transformă un domeniu britanic într-un parc de distracții nihilist, unde caritatea e doar o altă formă de tortură cu aplauze. E grotesc, e excesiv, e uneori aproape de nesuportat – și exact asta e ideea. Infectații, pe lângă ei, par niște turiști rătăciți.
Și apoi, ca într-un contrapunct aproape metafizic, apare Ralph Fiennes.
Dacă filmul ar avea o inimă (una care încă bate, cumva), aceea este a doctorului Ian Kelson. Om de știință, șaman, nebun, DJ al apocalipsei. Un personaj care pare inventat într-un vis febril de Tarkovski trecut prin MTV-ul anilor ’80. Ascuns în Templul Oaselor – o catedrală construită din schelete umane, un monument funerar și umanist deopotrivă – Kelson nu refuză sfârșitul lumii. Îl orchestrează.
Fiennes e, pur și simplu, magnific. Un actor care știe că poate face orice și tocmai de aceea își permite să fie ridicol, tandru, terifiant. Îl vezi punând Duran Duran pentru un zombie Alpha dependent de morfină, cu aceeași seriozitate cu care Hamlet ținea un craniu în mână. Și apoi îl vezi dansând semi-gol, printre grămezi de oase, pe „The Number of the Beast” de la Iron Maiden, prefăcându-se a fi diavolul – și înțelegi că cinemaul încă mai poate produce momente de grație pură, imposibil de explicat, imposibil de uitat.
Unde am mai văzut asta? Desigur: Jack Nicholson, Jokerul din Batman (1989), dansând în muzeu pe Prince. Dar dacă Jokerul distrugea arta cu o bucurie infantilă, Kelson dansează pentru artă. Pentru memorie. Pentru ideea că umanitatea, chiar și făcută din oase, merită un altar.
Filmul e, în esență, despre două apocalipse. Una a spectacolului barbar, cealaltă a umanismului dus la extrem, până la nebunie. Între ele, DaCosta jonglează cu tonuri care n-ar trebui să funcționeze: horror visceral, satiră socială, umor negru, emoție autentică. Dar funcționează. Pentru că adevăratul virus, ni se spune clar, nu mai e Furia. Sunt ideologiile care cresc nestingherite în ruină.
Vizual, schimbarea e radicală și inspirată. Dacă Boyle filma nervos, ca un jurnalist de război cu telefonul în mână, DaCosta și directorul de imagine Sean Bobbitt aleg forța clasică a camerei ARRI Alexa 35, cu lentile anamorfice vintage. Imaginea nu mai fuge. Se uită. Contemplă. Lovește. E o frumusețe murdară, monumentală, care dă greutate fiecărei cruzimi și fiecărei tăceri.
Da, nu totul e perfect. Personajul Spike (Alfie Williams) e uneori înghițit de excesul grotesc, iar o secvență de tortură împinge metafora cruzimii umane până aproape de saturație. Dar sunt mici fisuri într-un film care pulsează de energie și curaj.
Când cele două lumi se întâlnesc, în final, la Templul Oaselor, explozia e cathartică. Publicul reacționează – nu doar cu șoc, ci cu bucurie. Cu aplauze. Cu acel sentiment rar că ai asistat la ceva.
Cu cameo-ul final (previzibil, dar eficient) care pregătește următorul capitol, Templul Oaselor nu e doar o continuare reușită. E o declarație de intenție. Dovada că această franciză nu doar supraviețuiește, ci se reinventează cu o plăcere aproape indecentă.
Este genul de film care îți amintește de ce mergi la cinema: să fii provocat, sedus, scandalizat și lăsat, la final, într-un întuneric comun, alături de ceilalți – infectați, supraviețuitori sau Jimmies.
Așteptăm continuarea!
Pe 19 septembrie 2025 se lansează pe marile ecrane din România „A Big, Bold, Beautiful Journey”, noul film cu Margot Robbie și Colin Farrell în rolurile principale. O fantezie romantică și introspectivă, cu accente de realism magic, lungmetrajul explorează teme profunde, precum etica memoriei și puterea de a ne confrunta și repara trecutul. Dacă ar exista o ușă magică spre momente cruciale din propria viață, oare ce am schimba? Vă invităm să aflăm împreună, într-o „călătorie însemnată, îndrăzneață, încântătoare”!
(mai mult…)
Darren Aronofsky, cineastul care ne-a impresionat cu filme precum Requiem for a Dream și Black Swan, revine de data aceasta cu o poveste ce pare, la prima vedere, să se abată de la traseul său obișnuit. Prins cu mâța-n sac (Caught Stealing), adaptare după romanul lui Charlie Huston, are toate ingredientele unui thriller polițist clasic – mafioți, trădări, lupte corp la corp și mușcături de pisică. Și totuși, filmul poartă amprenta autorului, aceeași semnătură vizuală și psihologică ce face din Aronofsky un regizor inconfundabil.
(mai mult…)Pe lângă Tom Hardy, ultima parte a trilogiei Venom îi are în distribuție pe Chiwetel Ejiofor, Juno Temple, Rhys Ivans, Peggy Lou, Alanna Ubach, Cristo Fernández și Stephen Graham. Kelly Marcel, care a scris și produs primele două filme „Venom”, a regizat „Last Dance” și a scris scenariul, în timp ce Hardy a fost producătorul executiv și cel care a mai dezvolat, pe ici, pe colo, povestea.
Citește mai mult: Venom: Finalul unei prietenii neobișnuite, pe acorduri de Space Oddity (mai mult…)
De maine intra in cinematografe „Fly Me to the Moon” regizat de Greg Berlanti, o încântătoare comedie romantică ce reușește să îmbine o poveste clasică de dragoste cu elemente inovative și o distribuție interesanta: Scarlett Johansson, Channing Tatum, Ray Romano și Woody Harrelson…
(mai mult…)Avandu-i în rolurile principale pe Scarlett Johansson și Channing Tatum, Fly Me to the Moon este o dramedie inspirata, acuta si stilata , pe fundalul mizelor mari de la NASA legate de istorica aselenizare americana. Adusa pentru a remedia imaginea publică a NASA, situatia devine incendiara cand experta in marketing Kelly Jones (Johansson) face ravagii in strategia de lansare a directorului Cole Davis (Tatum). Când președintele consideră misiunea prea importantă pentru a eșua, Jones este sfatuita să pună în scenă o aterizare falsă pe luna ca back-up, iar numărătoarea inversă începe cu adevărat …
Filmul va putea fi vazut pe ecranele din Romania din 12 iulie.
Regizat de: Greg Berlanti
Scenariu de: Rose Gilroy
Pe baza poveștii de: Bill Kirstein și Keenan Flynn
Produs de: Scarlett Johansson
Jonathan Lia
Keenan Flynn
Sarah Schechter
Producător executiv: Robert J. Dohrmann
Distribuție: Scarlett Johansson
Channing Tatum
Nick Dillenburg
Anna Garcia
Jim Rash
Noah Robbins
Colin Woodell
Christian Zuber
Donald Elise Watkins
cu Ray Romano
și Woody Harrelson
DISTRIBUITOR pt Romania InterComFilm
Cinefili felinofili, avem vești despre povești miaunești: pe 17 mai 2024 se lansează pe marile ecrane noua animație „The Garfield Movie” – aventurile comice ale celebrului motan portocaliu și un prilej grozav de distracție pentru întreaga familie. Filmul va rula în cinematografe dublat și subtitrat în limba română. Și cine credeți că îi dă voce lui Garfield și alaiului său? Aflați din cele ce urmează!
(mai mult…)
Într-o lume în care jocurile video devin din ce în ce mai mult o formă de artă și o sursă de inspirație pentru viața reală, regizorul Neill Blomkamp aduce pe ecran o poveste uluitoare și inspirațională în filmul „Gran Turismo”.
(mai mult…)În această toamnă va avea loc lansarea anticipată a Dumb Money, dramedia biografică plasată în timpul povestii GameStop din ianuarie 2021. Întorsătura extraordinară a evenimentelor a populat titlurile știrilor și a fost imediat transformata într-o carte non-fiction – ” The Antisocial Network” de Ben Mezrich și un documentar Netflix din 2022 intitulat Eat the Rich: The GameStop Saga. Mezrich este obisnuit să-și adapteze cărțile în filme, deoarece a scris și Miliardarii accidentali, cartea pe care s-a bazat Rețeaua de socializare a lui Aaron Sorkin. Dumb Money se va adăuga cu siguranță la colecția tot mai mare de filme bazate pe povești de succes nebunesti și întreprinderi financiare îndrăznețe.
(mai mult…)
Radiotopic 