Matteo Garrone , deopotrivă scenarist, producător şi regizor al acestei pelicule, vine cu o propunere interesantă care valorifică scrierile medievale ale lui Giambattista Bazile, încercând cu Il Racconto dei Racconti o punere în scenă spectaculoasă a poveştilor care – se pare – au fost sursă de inspiraţie şi pentru Charles Perrault, dar şi pentru cei doi fraţi Grimm, lucru mult mai simplu acum, când CGI-ul înlesneşte înfăţişarea fabulosului într-un mod absolut.
Povestea Poveştilor nu este, aşa cum v-aţi aştepta, una de o grandoare specială, cu o mulţime de personaje şi cu întorsături de situaţie spectaculoase, ci reprezintă juxtapunerea a trei poveşti distincte, cu tâlcuri diferite, care nici măcar nu converg la final, ci sunt lipite artificial, stângaci chiar, într-un deznodământ clasicizat de-acum: binele învinge!
Prima dintre poveşti, un fel Făt Frumos din Lacrimă (care e însă din inimă de monstru marin!), altoit cu Prinţ şi Cerşetor, narează istoria unor părinţi regali ce nu puteau avea moştenitor. Când un vrăjitor le destăinuie sacrificiul prin care pot dobândi un copil, regele şi-l asumă, iar regina naşte un fiu. În acelaşi timp şi servitoarea care îi prepară leacul miraculos naşte un baiat, cei doi copii fiind gemeni identici, legaţi într-un mod pe care egoismul, vanitatea şi răutatea reginei nu îl pot anula.
Dragostea învinge tot distrugând răul şi… trecem la cea de-a doua poveste, cu un rege care îşi ignoră fata, alegând să acorde atenţie unui purice, care ajunge să se transforme într-un animal de casă monstruos. Chiar şi după dispariţia acestuia regele continuă să fie mai atent la pielea defunctului purice , decât la propria fiică, pe care, într-un mod iresponsabil şi prostesc o mărită cu un căpcăun.
Şi dacă v-aţi aştepta să plonjaţi direct în Frumoasa şi Bestia, vă înşelaţi, căci de acolo e doar Vincent Cassel- pe care l-am văzut în varianta La belle et la bette a lui Cristophe Gans de acum un an. Şi acolo, dar şi aici este un rege desfrânat, egoist şi superficial, care îşi primeste răsplata felului în care îşi trăieşte viaţa, după cum şi hârca devenită miraculos o fecioară splendidă îşi primeste pedeapsa de a-şi fi abandonat şi minţit sora. Din poveste desprindem cu uşurinţă înţelesurile adânci ale unor zicători populare precum: “După faptă şi răsplată, Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face şi Cine sapă groapa altuia , cade singur în ea” sau ceva mai filozofice: ”Totul în lumea asta e trecător sau Daca sădeşti vânt, culegi furtună”.
Filmul, deşi are o distribuţie valoroasă ce îi cuprinde pe Salma Hayek, Toby Jones, John C. Reilly, Alba Rohrwacher şi Vincent Cassel, nu convinge până la final, cu toată scenografia spectaculoasă, a costumelor minunate şi a imaginii vii cu o cromatică rocambolescă, semn că e nevoie de ceva mai mult ca să fii veridic şi, mai ales original. Cu toate acestea The Tale Of Tales este o lectură cinematografică plăcută, care îşi va găsi admiratori, fie şi doar pentru faptul că multora ne plac încă poveştile, sau poate mai degrabă fabulosul, fantasticul şi minunea pe care ele o aduc în viaţa noastră, făcându-ne copilul interior să se bucure încă o dată.
Regizor: Matteo Garrone
Scenariu: Giambattista Basile, Edoardo Albinati, Ugo Chiti, Matteo Garrone, Massimo Gaudioso
Cu: Salma Hayek, Vincent Cassel, Toby Jones, John C. Reilly, Bebe Cave, Stacy Martin, Christian Lees, Jonah Lees, Jessie Cave, Alba Rohrwacher
Radiotopic 