Radiotopic

Regie:  Bennett Miller

Scenariu:  E. Max Frye, Dan Futterman

Cu:  Steve Carell, Channing Tatum, Mark Ruffalo, Vanessa Redgrave, Sienna Miller, Anthony Michael Hall, Guy Boyd, Brett Rice

Distribuit de InterComFilm

Dupa Capote si Moneyball, regizorul Bennett Miller revine cu o poveste de suflet si pe care a “clocit-o” ca pe un ou de brontozaur, adica de prin 2007.

Filmul Foxcatcher este o pagina din povestea fratilor Shultz din anii ‘80, singurii frati din istoria Americii care au castigat atat titlul olimpic, cat si cel mondial, la lupte libere. Channing Tatum si Mark Rufallo sunt cei doi Schultz, Mark si Dave, iar Steve Carell joaca rolul multimilionarului John Eleuthère du Pont, proprietarul unei mari companii de produse chimice. Cazul a facut valuri in presa americana si e bine stiut de amatorii de sport (Dave Schultz este impuscat, in 1996 de catre milionar si abia dupa doua zile de negocieri- bineinteles, televizate- cu politistii, au intervenit cei de la SWAT si l-au capturat).
Rolul principal ii revine lui Channing Tatum, care desi nu a avut multe partituri de substanta, reuseste sa intre bine in pielea unui sportiv ambitios, taciturn si introvertit, fara prieteni si afectat de autoritatea si notorietatea fratelui mai mare. In acelasi timp e un suflet sensibil,  prins intr-un corp de bruta. Este o poveste intunecata, de aceea si personajele sunt intunecate, exceptie facand Dave Schultz, jucat cu calm, cu zambet si cu detasare de catre Ruffalo, atat de bine incat nici nu te gandesti ca unui personaj atat de bun ar vrea cineva sa ii ia viata ( in realitate dementul milionar a declarat ca Dave facea parte dintr-o conspiratie care punea la cale uciderea lui).

Cat priveste Steve Carell, un actor de comedii, mai ales romantice,el da viata unui personaj excentric (pentru acest rol poarta proteza nazala, ca si Nicole Kidman in The Hours), filatelist, ornitolog si filantrop (in english: philatelist, ornithologist , philantropist-un exercitiu de dictie pentru Tatum).
In film, el e se crede antrenor, mentor si tata pentru Mark, are discursuri pompoase (din categoria: pe cele mai inalte culmi ale sportului, de progres si civilizatie ( ring a bell?), sportiv multilateral dezvoltat , care militeaza pentru aplicarea creatoare a principiilor generale ale sportului bla, bla, bla); in fapt e doar un schizoid narcisist,caruia ii place sa se uite la documentare cu el insusi,in care lumea sa ii spuna cat de bun, puternic si inteligent este, cand in realitate e inca baiatul mamei, prea atasat de ea, un barbat la care masculinitatea nu s-a consolidat, dar  care stie sa se faca placut si e al naibii de manipulator.

Mama lui John Du Pont (Vanessa Redgrave) este putin prezenta in peisaj, dar suficient cat sa priveasca din scaunul cu rotile, cu dispret, luptele libere sponsorizate de baiatul ei, care nu va intelege niciodata maretia sportului calare (milionarul afirmand in film ca aceste animale mari-caii- nu fac decat sa manance si sa se balege).
Am fost putin dus de nas la scena achizitionarii unui tanc, pe care am crezut ca Du Pont, care clar suferea de psihoza paranoica, il va folosi, dupa cum am tot asteptat sa clipeasca si Annabele., papusa posedata. Dar NU…a fost numai pentru impresie artistica.
Atmosfera anilor 80 este atent pregatita la detalii (salile de sport, fisetele sportivilor, camerele de hotel, echipamentele sportive) de catre echipa lui Miller, iar cei trei actori- Tatum, Rufallo si Carell- au studiat atent personajele ( primii doi au analizat luni de zile miscarile de wrestling, aruncarile si prizele, iar Carell a urmarit atent atitudinea, mimica si miscarile lui Du Pont), asa ca…toata stima pentru toti cei implicati in Foxcatcher.
Ce e interesant in aceasta productie e faptul ca nu se dau prea multe explicatii asupra deciziilor luate de personaje si a comportamentelor in situatiile limita. Esti lasat sa analizezi prin prisma celor pe care le descoperi de-a lungul vizionarii si sa tragi propriile concluzii. Ceea ce va invit, dupa ce vedeti filmul!