Filmul „O luptă după alta” („One Battle After Another”), scris, regizat și produs de Paul Thomas Anderson, va avea premiera mondială în exclusivitate pe HBO Max vineri, 19 decembrie.
(mai mult…)Posts Tagged ‘trailer’
„O luptă după alta” („One Battle After Another”) scris, regizat și produs de Paul Thomas Anderson, va avea premiera mondială în exclusivitate pe HBO Max
Posted: 16/12/2025 by michaelaplaton in Știri, Film, On lineEtichete:(nomunalizari la Globurile de AUr 2025, „O luptă după alta” („One Battle After Another”) de Paul Thomas Anderson, Chase Infiniti, cinema, film, filme noi, Leonardo DiCaprio, movie, Regina Hall, Sean Penn și Benicio Del Toro, Teyana Taylor, trailer
Ce să urmărești la televiziunile Warner Bros. Discovery în decembrie
Posted: 04/12/2025 by michaelaplaton in FilmEtichete:Cartoon Network, cinema, decembrie 2025, Discovery tv, movie, review, TLC, trailer, Warner Bros.Discovery
Decembrie încheie anul într-un ritm spectaculos la televiziunile din portofoliul Warner Bros. Discovery! Eurosport aduce în prim-plan adrenalina sporturilor de iarnă, iar Discovery vine cu sezoane din emisiunile îndrăgite, precum „Goana după aur”. La TLC se simte din plin magia sărbătorilor, odată cu premiera noului sezon „Harry Potter: Vrăjitorii în bucătărie”. Și cei mici au motive de bucurie: Cartoon Network pregătește episoade speciale din „Looniversitatea Micuților: Emoție de iarnă” și „Haideți, Tineri Titani!”, iar la Cartoonito continuă aventura cu episoade noi din „SuperThings: Rivalii orașului Kaboom – Puterea Kazoom”.

„Alpha” by Julia Ducournau și anatomia unei coliziuni
Posted: 14/11/2025 by michaelaplaton in FilmEtichete:ALPHA /regia Julia Ducournau, cinema, Distribuit in Romania de Bad Unicorn, Emma Mackey, film, filme noi, Finnegan Oldfield, Golshifteh Farahani, Louai El Amrousy, Mélissa Boros, recenzie, review, Tahar Rahim, trailer

Dacă vrei un film care să te scoată din inerție, care să te arunce în labirintul propriilor frici și să te lovească, fără menajamente, de toți pereții ființei — atunci „Alpha” al Juliei Ducournau este exact această experiență. Nu o simplă vizionare, ci o transfuzie cinematografică, un film care pulsează, respiră și sângerează în fața privitorului.
(mai mult…)The Running Man (2025) by Edgar Wright – sau „atunci când fuga nu mai este o metaforă”
Posted: 12/11/2025 by MarcelPlaton in Știri, FilmEtichete:cinema, Distribuit de RoImage, film, filme noi, Glen Powell, IMAX, movie, recenzie, review, Stephen King, The Running Man by Edgar Wright, trailer

Există filme care fug de trecutul lor și filme care îl înfruntă cu un zâmbet ironic. The Running Man al lui Edgar Wright aparține primei categorii – și totuși, în mod paradoxal, nu încetează să ne reamintească de versiunea primordială.
(mai mult…)În curând în România: „NUREMBERG” – un film epic despre curaj, justiție, adevăr și procesul care a schimbat lumeaCu: Russell Crowe, Rami Malek, Michael Shannon
Posted: 11/11/2025 by michaelaplaton in Știri, FilmEtichete:„NUREMBERG” regizat de James Vanderbilt, cinema, Colin Hanks, film, filme noi, John Slattery, Leo Woodall, Michael Shannon, movie, premiera, Rami Malek, Richard E. Grant, Russell Crowe, trailer

T.R.I.B.E. Films anunță lansarea în România a unuia dintre cele mai importante filme americane ale anului: „NUREMBERG”, un proiect cinematografic remarcabil care aduce pe ecran o perspectivă complexă despre un moment marcant din istoria modernă.
(mai mult…)KING OF KINGS/ ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAȚILOR – animația inspirată de povestea lui Charles Dickens, cu vocile lui Kenneth Branagh, UmaThurman, Pierce Brosnan, Mark Hamill, Forest Whitaker, Ben Kingsley și Oscar Isaac, ajunge în România!
Posted: 05/11/2025 by michaelaplaton in Animatie, Știri, FilmEtichete:Ben Kingsley, cinema, Cu: Kenneth Branagh, Distribuit de AUGUST FILM si LIGHT DISTRIBUTION, film, Film coreean, filme noi, Forest Ehitaker, Mark Hamill, movie, Oscar Isaac, Pierce Brosnan, Roman Griffin Davis, THE KING OF KINGS/ ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAȚILOR, trailer, Uma Thurman

KING OF KINGS, cea mai populară animație cu temă biblică și cel mai bine vândută producție coreeană din SUA, ajunge în luna decembrie în România, cu titlul localizat ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAȚILOR.
„Cea mai importantă poveste spusă vreodată” se vede în KING OF KINGS/ ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAȚILOR,film al cărui titlu în limba română evocă atât semnificația religioasă, cât și întreaga alură de basm a abordării cinematice.
(mai mult…)4 din documentarele Kolectiv Film vor fi disponibile din această toamnă pe platforma CinePub
Posted: 27/10/2025 by michaelaplaton in Documentare, Eveniment, Știri, tvEtichete:Cazul Inginerului Ursu, cinema, film, Jurnalul familiei -escu, Kolectiv FIlm, movie, O voce din depărtare, Pâinea noastră cea de toate zilele, Platforma CinePub, Regizorul Serban Georgescu, trailer
Pâinea noastră cea de toate zilele, O voce din depărtare, Cazul Inginerului Ursu și Jurnalul familiei -escu vor putea fi vizionate online gratuit

Șerban Georgescu se numără printre cei mai riguroși, meticuloși și inventivi regizori de film documentar din România. Cei 25 de ani de experiență și dedicare pentru acest gen își pun amprenta pe ecran în fiecare minut al documentarelor produse și lansate de Kolectiv Film. De la expediții pe Everest, la drame cotidiene din satele românești și până la eroi uitați sau nenumiți, filmele regizorului Șerban Georgescu pun în lumină fațete adesea ignorate ale vieții românеști.
(mai mult…)„The Good Boy” – filmul care privește lumea prin ochii unui câine
Posted: 22/10/2025 by MarcelPlaton in FilmEtichete:2025, Bad Unicorn, Ben Leonberg, cinema, film, filme noi, Horror, Indy, movie, Nova Scotia Duck Tolling Retriever, recenzie, review, Shane Jensen, The Good Boy, thriller, trailer

Într-un moment în care horrorul independent pare să fi epuizat toate unghiurile posibile de abordare — camera fixă, found footage, trauma domestică ca substitut pentru groază —, Ben Leonberg vine cu ceva ce ar putea suna, pe hârtie, ca o glumă de scenarist beat: un film de groază văzut din perspectiva unui câine. Doar că Băiatul Bun (titlu original: Good Boy) nu e nici parodie, nici experiment postmodern. Este, în mod surprinzător, un film cu o inimă sinceră, ba chiar duios în felul lui, care ia în serios atât spaimele, cât și privirea protagonistului său patruped.
Citește mai mult: „The Good Boy” – filmul care privește lumea prin ochii unui câineÎn centrul filmului, Todd (Shane Jensen) — un bărbat bolnav, retras într-o cabană „blestemată” din pădure — devine obiectul unei amenințări spectrale. Însă adevăratul subiect este Indy, câinele său, și modul în care lumea (umană, naturală, supranaturală) se reconfigurează prin ochii lui. Leonberg — care îl filmează pe propriul său câine, un Nova Scotia Duck Tolling Retriever pe nume Indy — pare să știe exact ce face: ochii animalului sunt, simultan, un instrument de empatie și un abis în care privirea spectatorului se pierde. cea mai mică și, poate, cea mai subtilă dintre rasele de retrieveri, crescută pentru un tip de vânătoare care se bazează pe seducție, nu pe forță.

“Tolling-ul” din numele său vine de la verbul englezesc to toll, adică “a ademeni”: în vânătoare, Toller-ul se joacă și aleargă pe malul apei pentru a stârni curiozitatea rațelor, făcându-le să se apropie — o mică manipulare naturală, o strategie vizuală. E un detaliu istoric care pare să se reflecte ironic și în filmul lui Leonberg: Băiatul Bun funcționează la rândul lui ca un exercițiu de “tolling” cinematografic, atrăgând privirea spectatorului prin inocența unui câine, doar pentru a-l arunca, brusc, într-o stare de neliniște și groază.
Rasa aceasta, cu blană arămie și ochi care par mereu în pragul unei întrebări, a fost dezvoltată în secolul al XIX-lea în Nova Scotia, probabil din încrucișări între Labrador, Spaniel de Apă, Setter, Collie și poate Golden Retriever. De aici și amestecul de calități contradictorii: curaj și fragilitate, disciplină și impuls ludic. Indy, în film, le are pe toate. E, simultan, un câine dresat exemplar și un actor natural, un animal care se mișcă prin lume cu acea grație neștiută pe care oamenii încearcă s-o imite prin regie.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri din Băiatul Bun este felul în care regizorul refuză să „umanizeze” excesiv câinele. Nu avem monolog interior, nu avem gesturi „drăguțe” forțate. În schimb, avem tăceri, scâncete, unghiuri joase care transformă spațiul casei într-un teritoriu incomensurabil, aproape labirintic. Când Leonberg montează o sperietură folosindu-se de reflexia unei figuri malefice în ochiul lui Indy, nu e doar o demonstrație de virtuozitate vizuală, ci o mică revelație despre cinema: imaginea ca oglindă a fricii.
Filmul conține și scene mai dure, în care câinele este legat, bruftuluit, împins — momente greu de privit, tocmai pentru că Leonberg nu le filmează cu detașare, ci cu o cruzime realistă, care nu pare să caute spectacolul, ci empatia. Aici se joacă totul: cât poți îndura să vezi un animal suferind înainte ca filmul să devină, pentru tine, de nesuportat?

Firește, filmul are și momentele lui de ezitare — unele secvențe alunecă în confuzie senzorială, nu mereu intenționată. Leonberg întinde coarda subiectivității canine până aproape de rupere: visul, halucinația, percepția distorsionată de miros și sunet se amestecă într-un flux dens, greu de urmărit. Dar poate tocmai în această incertitudine stă forța filmului. Nu știm dacă vedem un blestem real sau doar felul în care un câine percepe degradarea fizică și mentală a stăpânului său.
Într-un cinema saturat de CGI-uri și de spaime algoritmizate, Băiatul Bun e un mic miracol de austeritate. Totul e redus la esență: un om, un câine, o casă și o prezență care s-ar putea să nu existe. Și, în centrul acestei austerități, o interpretare care — trebuie spus — rivalizează cu cele mai bune performanțe actoricești non-umane din ultimul deceniu. Indy (câinele actor) joacă cu o concentrare care rupe bariera dintre „animal dresat” și „personaj de cinema”.
Ben Leonberg debutează cu un film care e, simultan, horror, poem de fidelitate și eseu despre percepție. Nu e un film „mare”, dar e unul care se simte viu, tulburător, aproape inadecvat de sincer. Iar când, în ultimul cadru, Indy privește în gol — nu știm dacă spre spirit, moarte sau pur și simplu spre o lume pe care nu o mai înțelege —, Leonberg pare să ne spună că ochii unui câine pot fi cel mai onest ecran pe care îl avem.

