Acum pe marile ecrane din România
EXIT 8, noul film regizat de Genki Kawamura, transformă un joc indie devenit viral într-o experiență cinematografică imersivă. Păstrând regulile simple ale jocului, filmul le extinde într-o poveste despre blocaj, decizie și responsabilitate, construită ca un test de percepție pentru spectator. Filmul va avea premiera în cinematografele din România pe 6 februarie.
(mai mult…)
Un prim avertisment: nu este un film pentru homofobi. Și nici pentru cei care confundă cinemaul cu zona de confort.„Pillion” („Pasagerul din spate”), debutul în lungmetraj al lui Harry Lighton, pornește de la o metaforă mecanică simplăși o duce într-o zonă existențială surprinzător de fertilă. Pillionul este cel care stă pe cel de-al doilea loc de pe șaua motocicletei, locul unde nu conduci, ci te ții strâns de cel care decide direcția. E o poziție comodă, aparent sigură, dar și una care suspendă responsabilitatea. Exact acolo își plasează Lighton filmul: între plăcerea abandonului și spaima maturizării.
(mai mult…)De azi, în premieră, la Viasat History
Torțele lui Nero – lucrare din 1876 a pictorului polonez Henryk Siemiradzki – înfățișându-l pe împăratul roman Nero relaxându-se împreună cu curtea sa în grădinile Domus Aurea, în timp ce primii creștini, legați de stâlpi în partea dreaptă, sunt pe punctul de a fi arși de vii ca torțe umane, fiind acuzați de Marele Incendiu din Roma din anul 64 e.n
Imperiul Roman: Dincolo de mituri – O nouă serie documentară de referință ce va avea premiera la Viasat History, astăzi, miercuri 12 februarie, la ora 22:00
Uitați tot ce credeți că știți despre Roma antică
Togă, orgii și lupte de gladiatori – Imperiul Roman a fost redus la o serie de clișee uzate. Însă o nouă serie documentară îndrăzneață în patru părți este pe cale să spulbere aceste mituri și să dezvăluie realitatea uimitoare a modului în care romanii trăiau, munceau și au supraviețuit de-a lungul secolelor de istorie imperială.
Patru secole, patru personaje alese cu grijă – un negustor, un senator, un gladiator și un membru al Gărzii Pretoriene, o singură civilizație, Roma. Însoțiți de Benjamin Brillaud (creator de conținut supranumit „Nota Bene”), retrăim istoria Imperiului Roman. Între bătălii, împărați nebuni, femei puternice, cetăți cuprinse de flăcări și monumente colosale, întregul imperiu revine la viață în fața camerelor regizorului Fabrice Hourlier, care alcătuiește o frescă spectaculoasă, spunând povestea Romei așa cum nu a mai fost văzută niciodată: puternică, umană și categoric modernă. Călătorind de la Roma în Galia, Egipt, Britania și Dunăre, seria descoperă o lume agitată, multiculturală, ținută laolaltă de comerț, legi și inginerie uluitoare. Combinând reconstituiri dramatice cu cercetări istorice de ultimă oră, seria promite să elimine fanteziile uzuale și să dezvăluie o civilizație care este în același timp brutal de străină și surprinzător de modernă.
Fiecare episod are patru teme care se suprapun – romani în luptă, viața de roman, un mare împărat (Iulius Cezar, Nero, Commodus și Caracalla) și o mare împărăteasă (Cleopatra, Boadicea, Lucilla și Julia Domna), formarea Romei. În episodul 1, sunt abordate economia și comerțul, episodul 2 este dedicat aristocrației și politicii, în episodul 3 aflăm despre jocuri și distracții, iar episodul 4 este dedicat armatei.
Romanii așa cum nu i-ați cunoscut niciodată
Uitați de vilele din marmură și de viața liniștită – realitatea era mult mai ciudată și mai fascinantă
Călătoria zilnică la serviciu era un maraton
Majoritatea romanilor din marile orașe se deplasa pe jos. Caii erau scumpi, simbol al statutului social, iar circulația vehiculelor cu roți în centrul Romei era restricționată în timpul zilei. Comercianții, sclavii și funcționarii parcurgeau zilnic kilometri întregi pe pavaje denivelate, urcând scări abrupte și străbătând străzi pline de animale, vânzători și căruțe. În lumea antică, se parcurgea un număr uimitor de pași, dar fără adidași și fără trotuare netede.
Trăiai într-o capcană mortală
Marile orașe romane erau dominate de „insulae” – blocuri cu mai multe etaje, în care oamenii obișnuiți se înghesuiau în apartamente precare, situate deasupra magazinelor de la nivelul străzii. Cu cât urcai mai sus, cu atât spațiul devenea mai mic și mai ieftin. Apartamentele de la etajele superioare adesea nu aveau apă curentă sau toalete private. Incendiile și prăbușiri ale clădirilor erau teribil de frecvente. Aceasta era viața urbană pentru masele populare – o lume departe de fanteziile filmelor de epocă.
Băile erau rețelele sociale ale zilei
Băile publice nu erau un lux – erau locul unde se desfășura viața. Chiar și romanii modești le vizitau de câteva ori pe săptămână pentru a se spăla, a face exerciții fizice, a bârfi, a încheia afaceri și a discuta politică. Complexe vaste, precum Băile lui Caracalla, combinau piscine cu apă caldă și rece cu săli de sport, grădini, biblioteci și tarabe cu mâncare, funcționând mai degrabă ca un mall modern, decât ca o simplă baie.
Street food în fiecare zi și spriț
Multe apartamente nu aveau bucătărie adecvată. Romanii se bazau pe „thermopolia” – tarabe stradale care serveau tocane fierbinți, pâine și vin direct pe trotuar. Mâncatul în oraș nu era o plăcere, ci o chestiune de supraviețuire zilnică. Iar vinul se bea diluat cu apă – consumul lui neamestecat era considerat un semn de exces și lipsă de autocontrol.
Reciclarea, la ordinea zilei
Romanii erau „reciclatorii” supremi. Blocurile de piatră, statuile și plăcile inscripționate din clădirile vechi erau în mod obișnuit refolosite pentru proiecte noi, tratând întregi orașe ca pe niște cariere. În Egipt, ceramica spartă devenea o suprafață ieftină pe care se scriau note, conturi și scrisori. Gunoiul de ieri era papetăria de mâine – și arhiva istorică neprețuită de astăzi.
Despre Benjamin Brillaud
Creator al canalului Youtube Nota Bene, cu aproape 3 milioane de abonați, francezul Benjamin Brillaud împărtășește pasiunea sa pentru istorie cu umor și exigență. Privirea sa curioasă și capacitatea sa de a face informația accesibilă îl fac legătura ideală între publicul de astăzi și Roma de ieri.
O civilizație dezvăluită
Aceasta este istoria Romei așa cum nu ați mai văzut-o niciodată: bazată pe cele mai recente descoperiri arheologice, lipsită de mitologia statuilor de marmură și la fel de captivantă ca orice dramă. Imperiul nu era o carte poștală, era o realitate vie, care respira și transpira, acum pe cale să prindă viață într-un mod plin de culoare.
Reconstituiri 3D spectaculoase, marca INDIGENES Productions, iconografii animate, secvențe fictive, intervenții ale lui Nota Bene – care este și vocea complice a narațiunii – și regia dinamică a lui Fabrice Hourlier, redau o Romă vie, vibrantă și reală, accesibilă tuturor.
Imperiul Roman: Dincolo de mituri
În fiecare joi, începând de joi 12 februarie, de la 22:00
Sezonul: 1
Nr. de episoade: 4 x 60 min
Genul filmului: Documentar/ istorie antică/ arheologie/ tehnologie/ expediții
Titlul original: The Roman Empire: Beyond the Myths
Anul: 2024
Viasat World Ltd. este o companie de divertisment TV, leader în industrie, cu un portofoliu de posturi TV și SVOD cu conținut factual, de divertisment, seriale și filme. Pe posturile noastre documentare din România, Viasat History, Viasat Explore și Viasat Nature, relatăm istorii reale din istorie, societate și natură. La Epic Drama, difuzăm seriale dramatice de înaltă calitate, premiate la nivel internațional, iar la Viasat Kino îi distrăm pe fanii filmelor cu blockbustere hollywoodiene și filme aclamate la nivel mondial.
Există filme care nu încearcă să reinventeze roata, ci doar s-o facă să meargă perfect. Crime 101 este exact acest tip de exercițiu: un thriller polițist solid, elegant, fără isterii vizuale inutile, care știe foarte bine din ce tradiție vine și nu se jenează deloc de asta.
(mai mult…)După 28 de Ani: Templul Oaselor e genul de film care nu mai vrea să te sperie – vrea să te judece. Și o face cu un zâmbet murdar, cu sânge pe mâini și cu muzică pop în fundal, exact cum trebuie, exact când nu te aștepți. Dacă primele filme din serie erau despre panică, fugă și colaps, acesta e despre ce faci după ce ai învățat să trăiești printre ruine. Spoiler: nu ieși prea bine.
Citește mai mult: Templul oaselor sau ce mai înseamnă să fii om
Nia DaCosta nu preia torța de la Danny Boyle ca pe o relicvă sacră, ci ca pe o bâtă cu cuie. Și o mânuiește cu o plăcere vizibilă. Templul Oaselor este cel mai obraznic, mai pervers și, paradoxal, mai ludic film din franciză. Un horror care râde – nu nervos, ci sardonic – de propriile sale excese, de spectator, de lume. Un film care știe că a trecut suficient timp încât apocalipsa să devină stil de viață.
Alex Garland, din nou la scenariu, mută elegant centrul de greutate: infectații sunt deja decor. Adevărata oroare e omul. Omul organizat. Omul ideologizat. Omul care a înțeles că sfârșitul lumii e o oportunitate de branding personal.
Aici intră în scenă Jimmies, una dintre cele mai scârboase și memorabile invenții ale cinemaului post-apocaliptic recent: o sectă satanică, kitsch și sadică, construită în jurul fantomei lui Jimmy Savile. Jack O’Connell, într-un rol de o energie dezechilibrată aproape erotică, îl joacă pe Sir Jimmy Crystal ca pe un amestec de guru de sală de fitness, stăpân de sclavi și prezentator TV ratat. Îmbrăcat în trening, cu apostoli blonzi ca niște extensii ale voinței sale, Crystal transformă un domeniu britanic într-un parc de distracții nihilist, unde caritatea e doar o altă formă de tortură cu aplauze. E grotesc, e excesiv, e uneori aproape de nesuportat – și exact asta e ideea. Infectații, pe lângă ei, par niște turiști rătăciți.
Și apoi, ca într-un contrapunct aproape metafizic, apare Ralph Fiennes.
Dacă filmul ar avea o inimă (una care încă bate, cumva), aceea este a doctorului Ian Kelson. Om de știință, șaman, nebun, DJ al apocalipsei. Un personaj care pare inventat într-un vis febril de Tarkovski trecut prin MTV-ul anilor ’80. Ascuns în Templul Oaselor – o catedrală construită din schelete umane, un monument funerar și umanist deopotrivă – Kelson nu refuză sfârșitul lumii. Îl orchestrează.
Fiennes e, pur și simplu, magnific. Un actor care știe că poate face orice și tocmai de aceea își permite să fie ridicol, tandru, terifiant. Îl vezi punând Duran Duran pentru un zombie Alpha dependent de morfină, cu aceeași seriozitate cu care Hamlet ținea un craniu în mână. Și apoi îl vezi dansând semi-gol, printre grămezi de oase, pe „The Number of the Beast” de la Iron Maiden, prefăcându-se a fi diavolul – și înțelegi că cinemaul încă mai poate produce momente de grație pură, imposibil de explicat, imposibil de uitat.
Unde am mai văzut asta? Desigur: Jack Nicholson, Jokerul din Batman (1989), dansând în muzeu pe Prince. Dar dacă Jokerul distrugea arta cu o bucurie infantilă, Kelson dansează pentru artă. Pentru memorie. Pentru ideea că umanitatea, chiar și făcută din oase, merită un altar.
Filmul e, în esență, despre două apocalipse. Una a spectacolului barbar, cealaltă a umanismului dus la extrem, până la nebunie. Între ele, DaCosta jonglează cu tonuri care n-ar trebui să funcționeze: horror visceral, satiră socială, umor negru, emoție autentică. Dar funcționează. Pentru că adevăratul virus, ni se spune clar, nu mai e Furia. Sunt ideologiile care cresc nestingherite în ruină.
Vizual, schimbarea e radicală și inspirată. Dacă Boyle filma nervos, ca un jurnalist de război cu telefonul în mână, DaCosta și directorul de imagine Sean Bobbitt aleg forța clasică a camerei ARRI Alexa 35, cu lentile anamorfice vintage. Imaginea nu mai fuge. Se uită. Contemplă. Lovește. E o frumusețe murdară, monumentală, care dă greutate fiecărei cruzimi și fiecărei tăceri.
Da, nu totul e perfect. Personajul Spike (Alfie Williams) e uneori înghițit de excesul grotesc, iar o secvență de tortură împinge metafora cruzimii umane până aproape de saturație. Dar sunt mici fisuri într-un film care pulsează de energie și curaj.
Când cele două lumi se întâlnesc, în final, la Templul Oaselor, explozia e cathartică. Publicul reacționează – nu doar cu șoc, ci cu bucurie. Cu aplauze. Cu acel sentiment rar că ai asistat la ceva.
Cu cameo-ul final (previzibil, dar eficient) care pregătește următorul capitol, Templul Oaselor nu e doar o continuare reușită. E o declarație de intenție. Dovada că această franciză nu doar supraviețuiește, ci se reinventează cu o plăcere aproape indecentă.
Este genul de film care îți amintește de ce mergi la cinema: să fii provocat, sedus, scandalizat și lăsat, la final, într-un întuneric comun, alături de ceilalți – infectați, supraviețuitori sau Jimmies.
Așteptăm continuarea!
KÎZÎM, noul film al lui Radu Potcoavă, își lansează astăzi posterul oficial și trailerul, aducând în prim-plan, pentru prima dată, o poveste inspirată din comunitatea tătară din România. Realizat după scenariul semnat de Elias Ferchin, cunoscut actor, regizor și scenarist de origine tătară, filmul marchează debutul în lungmetraj al tinerei Yeliz Meryem Mustafa.
(mai mult…)
„Atlasul Universului”, regizat de Paul Negoescu, este primul film românesc selectat în competiția BerlinaleGeneration, dedicată filmelor pentru copii a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (12-22 februarie 2026).
(mai mult…)
Jodie Foster poate fi văzută din 9 ianuarie în cinematografele din România în „Viață privată” / “Vie privée”, un thriller psihologic subtil, cu accente de umor, prezentat în selecția oficială a Festivalului de la Cannes. Filmul este regizat de Rebecca Zlotowski și reunește o distribuție remarcabilă, în care se regăsesc staruri ale cinematografiei franceze ca Daniel Auteuil, Virginie Efira, Mathieu Amalric.
(mai mult…)5 lucruri pe care probabil nu le știați despre marele conducător
| View in Browser |
| O nouă serie în trei părți – Alexandru cel Mare: Cuceritorul legendar – începe astăzi, 5 ianuarie, orele 22:00, la Viasat History. Alexandru cel Mare este una dintre cele mai faimoase figuri din istorie, chiar dacă domnia lui a durat doar 12 ani. Dar ce ani! La vârsta de douăzeci de ani, Alexandru a învins Imperiul Persan, a devenit faraon al Egiptului și a fondat numeroase orașe, pe care le-a numit după el însuși. Noua serie documentară despre viața sa, privită prin ochii celui mai bun prieten al său, Hefaestion. Cu scene reconstituite, efecte CGI și descoperiri interesante rezultate din noi săpături arheologice, seria prezintă un portret intim al lui Alexandru. Mai jos, vă dezvăluim câteva fapte interesante despre el pe care poate nu le știați. 1. Nu a pierdut niciodată o bătălie Alexandru a purtat prima sa bătălie la vârsta de numai 18 ani și, în cei 15 ani de campanii militare care au urmat, nu a pierdut niciodată vreuna – motiv pentru care și-a câștigat titlul de „cel Mare”. Deși a fost adesea aproape de înfrângere, unele dintre bătălii au dus la pierderi grele, iar generalii săi nu au avut întotdeauna succes, prin tacticile sale briliante, mobilizarea rapidă a trupelor și utilizarea inteligentă a formațiunii militare numite falanga macedoneană, a reușit întotdeauna să își învingă adversarii – inclusiv armatele persane mult superioare. Strategiile militare dezvoltate de Alexandru sunt încă predate în academii astăzi. 2. Mirosea extrem de bine Potrivit istoricilor contemporani, Plutarh în special, Alexandru nu numai că avea o respirație proaspătă, dar pielea lui emana un parfum atât de plăcut, încât chiar și hainele lui îl absorbeau. Ulterior, experții au considerat că acest parfum special ar fi putut fi legat de caracteristicile pielii sale, deoarece descrierile indică faptul că Alexandru era extrem de palid, dar avea un ten rozaliu. Alții cred că aceasta este doar una dintre legendele asociate cu persoana sa pentru a-l face să pară și mai divin. În realitate, este posibil să fi fost doar datorită faptului că, spre deosebire de cei mai mulți ostași, Alexandru se spăla foarte adesea, chiar și în apele râurilor foarte reci. 3. A numit multe orașe după numele său și unul după numele calului său Alexandru a fondat zeci de orașe, multe dintre ele fiind numite după numele său. Majoritatea acestora au fost transformate din baze militare pe care le-a înființat în timpul cuceririlor sale. Multe au continuat să prospere și după moartea sa, iar Alexandria din Egipt, cu o populație de aproape 6 milioane de locuitori, poartă și astăzi numele său. În Pakistanul de astăzi, există un oraș (Bucephala) pe care nu l-a numit după el însuși, ci după calul său iubit, Bucephalus, care a fost ucis în luptă. Alexandru a primit acest cal la vârsta de zece ani, după ce nimeni altcineva nu a reușit să-l îmblânzească. Bucephalus l-a însoțit mai târziu pe Alexandru până în India, unde a suferit în cele din urmă o rană fatală. 4. A folosit oameni „înaripați” pentru a cuceri o fortăreață, apoi s-a îndrăgostit la prima vedere Conform legendei, Alexandru a cucerit fortăreața impregnabilă Sogdian Rock, situată în actualul Uzbekistan, fără luptă și cu ajutorul a doar câteva sute de oameni. Alexandru le-a ordonat celor 300 de oameni ai săi să urce stânca pe care era construită fortăreața folosind țăruși de cort și frânghii, apoi să fluture o bucată de pânză ca și cum ar fi fost aripi. Apărătorii fortăreței au fost atât de speriați de vederea oamenilor „înaripați”, încât s-au predat imediat. Când cuceritorul a examinat prizonierii, a văzut-o pe Roxana, fiica adolescentă a unui nobil bactrian, și s-a îndrăgostit imediat de ea. Potrivit macedonenilor, era cea mai frumoasă femeie din Asia – doar soția regelui Darius era mai frumoasă decât ea – așa că este de înțeles că Alexandru s-a îndrăgostit nebunește de ea. Mai târziu, Roxana i-a născut un fiu, numit Alexandru al IV-lea, la câteva luni după moartea regelui. 5. Se prea poate să fi băut până a murit Deși istoricii nu au căzut de acord asupra cauzei morții lui Alexandru, diversele teorii menționând malaria, febra tifoidă, febra West Nile, chiar și otrăvirea, interpretând liber, se poate spune că Alexandru a băut până a murit. Cuceritorul era un mare băutor, care își sărbătorea succesele cu petreceri grandioase, unde vinul curgea în valuri. Campaniile sale nesfârșite și consumul constant de alcool i-au slăbit complet organismul, făcându-l mult mai vulnerabil la bolile care făceau ravagii în Orient, precum malaria și febra tifoidă. Chiar și după ce s-a îmbolnăvit în Babilon, nu a încetat să bea, ceea ce nu i-a îmbunătățit deloc starea. Febra lui Alexandru a crescut vertiginos, a avut vise febrile, în cele din urmă și-a pierdut cunoștința și a murit. Era pe punctul de a împlini 33 de ani. Auzind de moartea sa, macedonenii au izbucnit în lacrimi, mulți s-au ras în cap și, potrivit unor surse, chiar s-au înfometat de moarte. Trupul lui Alexandru a fost așezat într-un sarcofag de aur umplut cu miere pentru a-i păstra starea. |
Alexandru cel Mare a avut un impact enorm asupra istoriei. El a creat o vastă lume elenistică, a răspândit cultura greacă, a construit orașe și rețele comerciale și a creat un precedent pentru imperiile ulterioare cu abilitățile sale militare legendare. Documentarul „Alexandru cel Mare: cuceritorul legendar”, difuzat pe postul TV Viasat History prezintă nu numai legenda, ci și omul.
Sezonul: 1
Nr. de episoade: 3 x 60 min
Genul filmului: Documentar/ istorie antică/ biografie/ expediții
Titlul original: Alexander the Great: Legendary Conqueror
Anul: 2025
Și pentru că ne-am mai liniștit puțin acum, odată cu sosirea Crăciunului, poate că acesta este momentul potrivit pentru a institui o tradiție nouă: aceea de a merge la film în familie sau cu prietenii, de sărbători. Cinematograful are, în această perioadă, darul rar de a deveni un spațiu comun al reconectării, al timpului împărtășit, iar unele filme par făcute anume pentru acest ritual al apropierii.
(mai mult…)
Radiotopic 