Posts Tagged ‘2025’


Într-un moment în care horrorul independent pare să fi epuizat toate unghiurile posibile de abordare — camera fixă, found footage, trauma domestică ca substitut pentru groază —, Ben Leonberg vine cu ceva ce ar putea suna, pe hârtie, ca o glumă de scenarist beat: un film de groază văzut din perspectiva unui câine. Doar că Băiatul Bun (titlu original: Good Boy) nu e nici parodie, nici experiment postmodern. Este, în mod surprinzător, un film cu o inimă sinceră, ba chiar duios în felul lui, care ia în serios atât spaimele, cât și privirea protagonistului său patruped.

Citește mai mult: „The Good Boy” – filmul care privește lumea prin ochii unui câine

În centrul filmului, Todd (Shane Jensen) — un bărbat bolnav, retras într-o cabană „blestemată” din pădure — devine obiectul unei amenințări spectrale. Însă adevăratul subiect este Indy, câinele său, și modul în care lumea (umană, naturală, supranaturală) se reconfigurează prin ochii lui. Leonberg — care îl filmează pe propriul său câine, un Nova Scotia Duck Tolling Retriever pe nume Indy — pare să știe exact ce face: ochii animalului sunt, simultan, un instrument de empatie și un abis în care privirea spectatorului se pierde. cea mai mică și, poate, cea mai subtilă dintre rasele de retrieveri, crescută pentru un tip de vânătoare care se bazează pe seducție, nu pe forță.

“Tolling-ul” din numele său vine de la verbul englezesc to toll, adică “a ademeni”: în vânătoare, Toller-ul se joacă și aleargă pe malul apei pentru a stârni curiozitatea rațelor, făcându-le să se apropie — o mică manipulare naturală, o strategie vizuală. E un detaliu istoric care pare să se reflecte ironic și în filmul lui Leonberg: Băiatul Bun funcționează la rândul lui ca un exercițiu de “tolling” cinematografic, atrăgând privirea spectatorului prin inocența unui câine, doar pentru a-l arunca, brusc, într-o stare de neliniște și groază.

Rasa aceasta, cu blană arămie și ochi care par mereu în pragul unei întrebări, a fost dezvoltată în secolul al XIX-lea în Nova Scotia, probabil din încrucișări între Labrador, Spaniel de Apă, Setter, Collie și poate Golden Retriever. De aici și amestecul de calități contradictorii: curaj și fragilitate, disciplină și impuls ludic. Indy, în film, le are pe toate. E, simultan, un câine dresat exemplar și un actor natural, un animal care se mișcă prin lume cu acea grație neștiută pe care oamenii încearcă s-o imite prin regie.

Unul dintre cele mai frumoase lucruri din Băiatul Bun este felul în care regizorul refuză să „umanizeze” excesiv câinele. Nu avem monolog interior, nu avem gesturi „drăguțe” forțate. În schimb, avem tăceri, scâncete, unghiuri joase care transformă spațiul casei într-un teritoriu incomensurabil, aproape labirintic. Când Leonberg montează o sperietură folosindu-se de reflexia unei figuri malefice în ochiul lui Indy, nu e doar o demonstrație de virtuozitate vizuală, ci o mică revelație despre cinema: imaginea ca oglindă a fricii.

Filmul conține și scene mai dure, în care câinele este legat, bruftuluit, împins — momente greu de privit, tocmai pentru că Leonberg nu le filmează cu detașare, ci cu o cruzime realistă, care nu pare să caute spectacolul, ci empatia. Aici se joacă totul: cât poți îndura să vezi un animal suferind înainte ca filmul să devină, pentru tine, de nesuportat?

Firește, filmul are și momentele lui de ezitare — unele secvențe alunecă în confuzie senzorială, nu mereu intenționată. Leonberg întinde coarda subiectivității canine până aproape de rupere: visul, halucinația, percepția distorsionată de miros și sunet se amestecă într-un flux dens, greu de urmărit. Dar poate tocmai în această incertitudine stă forța filmului. Nu știm dacă vedem un blestem real sau doar felul în care un câine percepe degradarea fizică și mentală a stăpânului său.

Într-un cinema saturat de CGI-uri și de spaime algoritmizate, Băiatul Bun e un mic miracol de austeritate. Totul e redus la esență: un om, un câine, o casă și o prezență care s-ar putea să nu existe. Și, în centrul acestei austerități, o interpretare care — trebuie spus — rivalizează cu cele mai bune performanțe actoricești non-umane din ultimul deceniu. Indy (câinele actor) joacă cu o concentrare care rupe bariera dintre „animal dresat” și „personaj de cinema”.

Ben Leonberg debutează cu un film care e, simultan, horror, poem de fidelitate și eseu despre percepție. Nu e un film „mare”, dar e unul care se simte viu, tulburător, aproape inadecvat de sincer. Iar când, în ultimul cadru, Indy privește în gol — nu știm dacă spre spirit, moarte sau pur și simplu spre o lume pe care nu o mai înțelege —, Leonberg pare să ne spună că ochii unui câine pot fi cel mai onest ecran pe care îl avem.


Russell Crowe si Rami Malek joacă într-o poveste despre mâna dreaptă a lui Hitler și psihiatrul prizonierilor naziști ce urmau sa fie judecati la Nürnberg. Filmul este inspirat din cartea „The Nazi and the Psychiatrist” (2013) de Jack El-Hai, care relatează întâlnirea psihiatristului Douglas M. Kelley cu Hermann Göring la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Filmul Nuremberg este scris, regizat și co-produs de James Vanderbilt, cunoscut pentru contribuțiile la „Zodiac” și „The Amazing Spider-Man”, precum și pentru debutul său regizoral cu filmul Truth!
Premiera mondială va avea loc la Festivalul Internațional de Film de la Toronto, în secțiunea Gala Presentations, pe 7 septembrie 2025.

Premiera în cinematografele din SUA este programată pentru 7 noiembrie 2025, pentru a marca 80 de ani de la procesele de la Nürnberg.

În Marea Britanie, lansarea cinematografică este confirmată pentru 14 noiembrie 2025, iar filmul va fi disponibil pe Sky Cinema din ianuarie 2026

Russell Crowe – Hermann Göring
Rami Malek – Douglas Kelley
Michael Shannon – Robert H. Jackson, procuror-șef al Proceselor de la Nürnberg

Distribuția este completată de un impresionant ansamblu de actori: Richard E. Grant, Leo Woodall, John Slattery, Mark O’Brien, Colin Hanks, Lydia Peckham, Wrenn Schmidt, Lotte Verbeek și Andreas Pietschmann.

„Nuremberg” promite să fie un thriller istoric intens, încărcat de tensiune psihologică, având la bază personaje reale cu roluri centrale în una dintre cele mai semnificative întâmplări juridice ale secolului XX. Cu o distribuție excepțională, o poveste fascinantă și o lansare strategică legată de aniversarea importanței istorice a proceselor, filmul se conturează drept una dintre cele mai așteptate producții ale toamnei 2025.


După anunțarea evenimentului Amadeus LIVE, programul de cine-concerte din cadrul celei de-a 24-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (13 – 22 iunie 2025, Cluj-Napoca) se întregește cu alte două titluri care vor aduce în fața publicului artiști premiați, un cine-concert pentru întreaga familie și experiențe multimedia care îmbină cinematografia, arta și muzica: Steamboat Bill Jr. și The Peasants.

(mai mult…)

NOMINALIZĂRILE

Radio România Cultural anunță cea de-a XXIV-a ediție a Galei Premiilor Radio România Cultural, un eveniment de referință dedicat recunoașterii performanțelor excepționale din domeniul cultural românesc. Festivitatea va avea loc miercuri, 16 aprilie 2025, de la ora 19:00, în premieră la Sala Radio și va fi transmisă în direct pe frecvențele Radio România Cultural.

(mai mult…)

Când vine vorba de filmele de spionaj, majoritatea dintre noi s-ar gândi la pelicule grandioase, cu decoruri spectaculoase și o acțiune frenetică, de tipul James Bond. Ei bine, Black Bag, regizat de Steven Soderbergh, este tot ce îți dorești, dar cu o doză subtilă de ironie și umor care te face să te simți ca și cum ai viziona un film semnat Guy Ritchie.

(mai mult…)

Citatul „Like tears in rain” provine din celebrul monolog al personajului Roy Batty, interpretat de Rutger Hauer, în filmul Blade Runner (1982), regizat de Ridley Scott. Acesta este unul dintre cele mai iconice momente din istoria cinematografiei, fiind și ajustat parțial de Hauer.

Iată fragmentul final al monologului:

„I’ve seen things you people wouldn’t believe.

Attack ships on fire off the shoulder of Orion.

I watched C-beams glitter in the dark near the Tannhäuser Gate.

All those moments will be lost in time, like tears in rain.

Time to die.”

Aceste cuvinte, rostite cu o melancolie profundă, reflectă efemeritatea existenței și frumusețea tragică a amintirilor care se pierd inevitabil.

Există actori care își lasă amprenta asupra istoriei cinematografice prin roluri legendare, și există aceia, mult mai rari, care transcend ecranul și devin parte din mitologia filmului. Rutger Hauer a fost unul dintre aceștia. Acum, documentarul Like Tears in the Rain, realizat de fina sa, Sanna Fabery de Jonge, ne oferă o oportunitate unică de a vedea dincolo de imaginea enigmatică a acestui artist.

Rutger Hauer a fost mereu o prezență electrizantă, o combinație rară de magnetism, fragilitate și intensitate. Publicul îl știe drept Roy Batty din Blade Runner, un android cu suflet de poet, dar și ca justițiarul nemilos din The Hitcher sau eroul din Escape from Sobibor. În spatele acestor personaje, documentarul prezintă un om al contrastelor: un visător care a trăit cu un picior în realitate și cu celălalt în imaginație, un actor care și-a găsit refugiul în singurătate și în iubire.

Cu imagini de arhivă nemaivăzute până acum, filmul ne poartă prin viața personală a lui Hauer, din Frieslandul natal, pe puntea bărcii sale, în liniștea rulotei sale sau în forfota platourilor de filmare. Este o călătorie în intimitatea unui om care, deși părea că aparține întregii lumi, a fost cunoscut cu adevărat doar de un cerc restrâns de apropiați.

Prezența în documentar a unor nume mari precum Whoopi Goldberg, Paul Verhoeven, Vincent D’Onofrio, Miranda Richardson, Robert Rodriguez și Mickey Rourke ne ajută să conturăm un portret mai profund al actorului olandez. Însă, mai presus de toate, documentarul surprinde cea mai importantă relație a vieții sale: cea cu soția sa, Ineke, partenera care i-a fost alături mai bine de 50 de ani.

Această explorare a omului din spatele legendei nu este doar un tribut, ci o revelație. Rutger Hauer nu a fost doar un actor talentat, ci și un suflet poetic, un aventurier și un om care a găsit liniștea în iubire și în natură.

Documentarul Like Tears in the Rain care se va lansa pe 10 martie 2025, nu este doar o lecție de cinematografie, ci și un act de iubire și respect. Un film despre efemeritatea gloriei, despre umanitatea din spatele mitului și despre frumusețea clipelor care, asemenea lacrimilor în ploaie, se pierd, dar nu sunt uitate.


–  Programul complet al celeide-a 29-a edițiipe: http://www.festivalff.ro  –

Între 20 și 30 martie, cinefilii din București și alte 11 orașe din țară pot descoperi cele mai noi titluri din cinematografia franceză în programul celei de-a 29-a ediții a Festivalului Filmului Francez – Échos. Filme selecționate la Cannes, Veneția, Toronto, Annecy, Valladolid, San Sebastiánsau Berlin vor fi proiectate în cadrul Festivalului în cinematografe și spații culturale alternative din București, Arad, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

(mai mult…)

„Familia Baldwin” („The Baldwins”), noul reality show care ne duce în culisele vieții lui Alec și Hilaria Baldwin, începe la TLC pe 26 ianuarie, la ora 21:00. Serialul urmărește familia Baldwin cum trece prin suișurile și coborâșurile vieții, dar și prin provocările și umorul care apar atunci când crești o familie numeroasă în ochii publicului.

În premiera sezonului, Alec și Hilaria sărbătoresc cea de-a noua aniversare a fiului lor cel mare, Rafael, și încercând să scape de zgomotul orașului se îndreaptă spre East Hampton pentru a continua o tradiție anuală de vară. Dar în mijlocul sărbătorii apare incertitudinea, deoarece Alec se confruntă cu un proces. Alec și Hilaria navighează printre complexitățile emoționale ale momentului, în timp ce mențin viețile copiilor lor cât mai stabile posibil.

(mai mult…)

Anul viitor vom experimenta întoarcerea în lumea magică a vrăjilor cu „Harry Potter și The Cursed Child”, în care personajele iubite ale seriei originale Harry Potter sunt readuse la viață într -o nouă aventură epică.Trailerul (foarte așteptat!) oferă fanilor o idee (dar si o privire) asupra următorului capitol al vieții lui Harry Potter, în timp ce experimentează provocările vârstei adulte și lucrează la Ministerul Magiei. Distribuția originală care își reia rolurile iconice, inclusiv Daniel Radcliffe în rolul lui Harry Potter, Emma Watson în rolul lui Hermione Granger și Rupert Grint ca Ron Weasley, așa încât magia este mai vie ca niciodată.

(mai mult…)