Lumea lui Kusturica este una pestriţă, colorată şi belalie, mustind de viaţă, cu o muzică a ei- sălbatică şi sincopată ca o inima pulsând la vedere! Iar dacă ai intrat chiar şi numai o dată în ritmul ei, o vei face mereu, căci te ademeneşte într-un fel miraculos, aproape fără să poţi avea scăpare.
On the Milky Road- nume căruia nu îi găsim explicaţia până în ultimele scene ale filmului ce ne pun faţă în faţă cu metafora – este o parabola-fabula romantică, pe alocuri chiar surrealistă, cu personaje dilii fără excepţie, dar cu ce vie şi ce delirantă nebunie!!
Povestea începe liniştit, ca apoi să o ia la vale patrunzand in zona supranaturalului, a miturilor – cu o simbolistică la vedere (apa, focul, timpul, fluturi, şarpele, pasărea, mielul) ce se revendică direct din basm – dar şi cu o poezie a imaginii, care este când de un pictural desavârşit, când de un realism frust.
Flamboiant ca un circ, universul lui Kusturica îşi schimbă centrul continuu accesând când miraculosul, când o realitate în care războiul înceţoşează minţile – dar o face fluid, cu o curgere naturală în care fantezia este omniprezentă.
Martin Sec şi Goran Volarevic sunt responsabili pentru imaginile fabuloase filmate în apă sau în aer, două zboruri putând fi considerate emblematice pentru întreg: cel al şoimului ( ajutat de ceva CGI!) şi acela ( tot computerizat) al celor doi iubiţi în imponderabilitatea cascadei.
Coloana Sonora îi aparţine unui alt Kusturica- Stibor- deopotrivă scenarist şi actor, care joaca şi el in film si creeaza acel fusion zăpăcificant de la taraf ţigănesc la muzică sârbească, de la jazz la acorduri simfonice, totul într-o succesiune ce îţi taie respiraţia şi te târaşte prin poveste fără să poţi să i te opui. Şi sigur că nu se putea ca Emir să nu se citeze pe sine şi filmele lui anterioare, punându-şi la bătaie toate trademark-urile, dar îşi valorifică si propriile lecture, aşa că în unele imagini vedem spre exemplu Melancholia lui Von Trier, în rochia albă ce pluteşte pe apă şi îşi caută mireasa încurcată în navoade.
Ca un adevărat magician, Kusturica jonglează cu emoţia şi o amplifică până la paroxism, îngemănând-o cu amploarea naturii dezlănţuite sau cu tragismul sfâşietor al cursei pentru viaţă pe un câmp minat. Iubirea se “volatilizează” dinamitată, iar în lipsa ei, Kosta- perechea “miresei” (personajul nu are nume), recurge la un fel de catharsis al durerii, trudind la o “cale lactee” din piatră, pe locul în care fusese câmpul minat. Finalul are o forta a sugestiei excepţională, muzica te copleşeşte şi rămâi uitându-te la generic oftând întristat, fermecat, cu sufletul mai înţelept cu o poveste de iubire imposibilă, sau poate doar damnată.
Filmul se dezvoltă în jurul personajului misterios şi fascinant interpretat de Monica Bellucci, supranumită “mireasa” , care face un rol ce ne captivează vorbind sârbeşte şi dărunindu-se pe ecran cu frumuseţea ei copleşitoare şi atât de specială. O secondează chiar Emir Kusturica, un Kosta ca un Sancho Panza călare pe un măgar aproape umanizat, care “luptă” cu o umbrelă şi două canistre de lapte, împotriva războiului.
De la frumos la grotesc este doar un pas, pe care filmele lui Kusturica îl fac de fiecare dată, amalgamul de realitate şi nebunie şarjând în tuşe clare. Aşa că aceasta nouă experienţă asumată şi ca scenariu de nonconformistul regizor bosniac, este un alt prilej de a evada într-o dimensiune pe care o pune în faţa ochilor şi inimilor noastre cu un curaj şi o inventivitate, amândouă de excepţie.
Drept pentru care declar aici, acum, că filmul Love and War/ Sulla Via Lateea, este (cel puţin pentru mine) una dintre cele mai satisfăcătoare, complexe şi minunate lecturi cinematografice ale anului, si vă recomand să nu rataţi această parabolă despre iubirea unică şi pierderea ei.
Regia: Emir Kusturica
Scenariul: Emir Kusturica
Distributia: Monica Bellucci, Emir Kusturica, Sloboda Micalovic, Miki Manojlovic, Stibor Kusturica
Distribuit in Romania de Independenta Film
Radiotopic 