Ziua de aur la Films de Cannes a Bucarest a debutat cu The Woman Who Left, filmul cu care Lav Diaz a câștigat Leul de Aur la Veneția anul acesta, pe care nu mulți s-ar încumeta să îl vadă, luând în calcul că are nu mai puțin de 4 ore! (ceea ce nu e performanța absolută a domnului Diaz, dacă ne gândim că A Lullaby to the Sorrowful Mystery tot de anul acesta, durează 8 ore). O zi de muncă am zice- ceea ce – sincer, e oricum prea mult!
În mod paradoxal însă, Femeia care a plecat nu este într-atât de plicticos pe cât ne-am aștepta de la o creație de lungimea asta, ba aș spune că singurul cusur care ar mai fi scăzut puțin minunajul dacă nu ar reprezenta o abordare estetică specifică acestui creator- este expandarea scenelor până la epuizarea stării pe care o explorează, ca și când spațiul-timp cinematografic ar fi unul plastic, și ar trebui umplut cu “substanța” tabloului din „ramă în ramă”.
Filmul alb negru, spune povestea simplă a unei profesoare care a stat 30 de ani în închisoare pentru o crimă pe care nu a comis-o. Eliberată dupa dovedirea nevinovăției, ea are un plan de viață: să își revadă copiii și să îl pedepsească pe cel care îi înscenase totul. Între aceste rame ale unui script ușor schematic, Lav Diaz aruncă în tușe groase o lume pestriță populată de vânzători ambulanți infirmi, travestiți, vagabonzi, persoane cu dizabilități, câini vagabonzi. Este lumea de noapte, în care profesoara Horatia devine pe rând Renata sau Letitia, într-un joc al identităților care rămâne însă solidar cu principiile persoanei instruite și bune care este eroina.
Notabil este felul în care se relaționează cu personajele ce au fiecare o poveste în sine, toate în mod tragic nefericite, și mai ales estetica sordidului surprinzând lumea din Filipine, un spațiu al prostituției, al răpirilor, violurilor, așa cum titrează jurnalele radio și tv devenite leit motiv, sau mai degrabă punctuația acestui text cinematografic.
Horatia nu este numai o femeie deșteaptă care a luminat cu știinta ei, timp de 30 de ani, deţinutele din închisoare, dar este și un om care a rămas întreg și care nu a încetat să fie pozitiv, cald, optimist, în ciuda nedreptății care ar fi putut să o transforme.
Reinsertia în societatea rămasă- pare-se aproape neschimbată- este una neanevoioasă, așa că personajului îi rămâne timp să ajute, să salveze și să vindece oameni aflați în situatii de criză.
Parcursul ei, care se împletește cu al celorlalte personaje, poate fi pe alocuri o ardere a karmei, așa că această interconectivitate trebuie privită cu mare atenție, căci printe altele afirmă o lege universală: orice om poate să îți schimbe viața și tot se se întâmplă are un rost!
Filmul jonglează cu dilemele morale ce schimbă dinamica scenariului și ne dau un final imprevizibil, care mi-a pus niște întrebări la care aș avea raspuns dacă aș revedea filmul!!! Căci pare să fie acolo un clou melodramatic pe care Diaz îl escamoteaza genial, sau nu e – și îl recrutează din subconștientul în care tot plasează stimuli în cele 4 ore de peliculă. Așa că limba filipineză nefamiliară și provocarea pe care o reprezintă durata filmului nu te fac foarte sigur pe supozițiile astea. Oricum ar fi, pelicula are o doză de emoție îndeajuns de mare încât să niveleze asperitățile siropoase și să o facă permeabilă în ciuda inconveniențelor.
Actorii sunt excepțional distribuiți- deși unii forjează cam tare personajele- neîndoielnic la indicațiile regizorale ale lui Diaz, care este și semnatarul scenariului. Charo Santos-Concio ce o joacă pe Horatia este de excepție în acest rol, dând măsura talentului și experienței ei de peste 45 de ani, și arată uimitor la cei 60 pe care îi are.
O peliculă ce caligrafiază în alb-negru emoții de toate felurile și care îmi aminteste pe alocuri ca atmosfera și tip de relaționare de Taklub al conaționalului lui Lav Diaz- Brillante Mendoza, prezent acum un an în selecția de la Cannes.
Regizor: Lav Diaz
Scenariu: Lav Diaz, Lev Tolstoi (autorul nuvelei „God Sees the Truth, But Waits”)
Cu: Charo Santos-Concio, John Lloyd Cruz, Michael De Mesa, Nonie Buencamino, Shamaine Buencamino
Radiotopic 