Mai mulți actori se alătură distribuției serialului original HBO Harry Potter în rolurile membrilor familiei Weasley. Serialul va avea premiera pe HBO Max în 2027.
Actorii care se alătură distribuției deja anunțate sunt:
Tristan Harland în rolul lui Fred Weasley
Gabriel Harland în rolul lui George Weasley
Ruari Spooner în rolul lui Percy Weasley
Gracie Cochrane în rolul lui Ginny Weasley
Credite: Serialul este scris și produs executiv de Francesca Gardiner. Mark Mylod este producător executiv și va regiza mai multe episoade pentru HBO, în colaborare cu Brontë Film and TV și Warner Bros. Television. Producătorii executivi ai serialului sunt J.K. Rowling, Neil Blair și Ruth Kenley-Letts de la Brontë Film and TV, precum și David Heyman de la Heyday Films.
Din 22 august, sezonul doi al serialului „Peacemaker” este disponibil pe HBO Max. Creat de James Gunn pentru DC Studios și Warner Bros. Television, serialul îl aduce din nou pe John Cena în rolul principal și vine cu opt episoade pline de acțiune și umor. Primul episod poate fi urmărit deja pe platformă, iar următoarele vor fi lansate săptămânal.
Blackberry Smoke este o trupă americană de country rock formată în Atlanta, Georgia, în 2001, cu 8 albume de studio în discografie și care reinterpretează piesa „Run With The Pack” alături de Paul Rodgers. Single-ul marchează avanpremiera de pe albumul tribut „Can’t Get Enough: A Tribute To Bad Company”, care urmează să fie lansat pe 24 octombrie.
Noua versiune a melodiei este și cu solistul trupei Bad Company, Paul Rodgers, la backing vocals, iar bateristul/vocalistul Brann Dailor de la trupa heavy metal Mastodon a contribuit la percuție și backing vocals.
Charlie Starr, chitaristul și vocalistul Blackberry Smoke, a explicat impactul pe care l-a avut cunoscutul grup asupra lor:
„Bad Company a fost întotdeauna una dintre acele trupe care te lovesc direct în piept – brutală, plină de suflet și foarte reală. «Run With the Pack» este o clasă de măiestrie în groove și pasiune. Are o simplitate atât de puternică – fără multe înflorituri, doar feeling. Nu trebuie să o îmbraci – este o compoziție sinceră. Paul Rodgers cântă atât de sigur pe el, niciodată exagerat, doar autentic. Acest tip de muzică nu îmbătrânește, doar devine mai cool.”
La rândul său, Paul Rodgers a lăudat energia și autenticitatea cu care Blackberry Smoke a reinterpretat piesa:
„Blackberry Smoke a surprins esența piesei și ceilalți membri au transmis-o din suflet. Îmi place fiecare aspect al armoniilor lor vocale, clapele, chitarele și interpretarea în ansamblu!”
Albumul-tribut promite să aducă împreună o serie de artiști care vor cânta cele mai iubite piese din repertoriul Bad Company, păstrând spiritul autentic al trupei, dar oferindu-le un suflu nou.
Can’t Get Enough: A Tribute to Bad Company
Track List:
“Ready for Love” – HARDY
“Shooting Star” – Halestorm (featuring Paul Rodgers)
“Feel Like Makin’ Love” – Slash Featuring Myles Kennedy and The Conspirators
“Run with the Pack” – Blackberry Smoke (featuring Paul Rodgers and Brann Dailor)
“Rock ‘n’ Roll Fantasy” – The Struts
“Bad Company” – Charley Crockett
“Rock Steady” – Dirty Honey
“Burnin’ Sky” – Black Stone Cherry
“Seagull” – Joe Elliott and Phil Collen of Def Leppard (featuring Paul Rodgers and Simon Kirke)
“All Right Now” – The Pretty Reckless
„Run With The Pack” este deja disponibil pe platformele digitale și pregătește terenul pentru unul dintre cele mai așteptate albume rock ale toamnei.
Câștigător al Ursului de aur la Berlin și al Grand Prix-ului la Cannes, regizorul Nadav Lapid este invitatul special al celei de-a 22 ediții a Festivalului Internațional de Film Independent ANONIMUL care se va desfășura între 11 și 17 august la Sfântu Gheorghe.
Cea de-a 19-a ediție TIFF Sibiu (7 – 10 august) aduce nu doar proiecții speciale în aer liber și în săli de cinema, ci și întâlniri memorabile cu regizori, actori și scenariști care își vor prezenta filmele și vor dialoga cu publicul.
O nouă dimensiune a muzicii clasice: seria Enescu – JTI ImmersiveExperience,
între memorie și inovație
Pe 19 august 2025, ziua în care se împlinesc 144 de ani de la nașterea lui George Enescu, Festivalul care-i poartă numele celebrează memoria compozitorului printr-un eveniment special, desfășurat în spațiul imersiv al MINA – Museum of Immersive New Art. Publicul este invitat la o serie gratuită de proiecții ale lucrării audiovizuale George Enescu – Poema Română: ImmersiveExperience, într-un demers creativ care onorează tradiția și introduce publicul în universul unei noi forme de receptare a muzicii clasice.
O poveste intimă și emoționantă despre comunicarea între patru generații ce trec prin multiple schimbări și momente de vulnerabilitate, documentarul „O familie aproape perfectă”, regizat de Tudor Platon și produs de compania microFilm, are premiera în România din 29 august, distribuit de Micro Multilateral cu sprijinul CNC, DACIN SARA și UCIN.
Televiziunile din portofoliul Warner Bros. Discovery sunt pregătite pentru încă o lună toridă de vară. Eurosport aduce momente pline de adrenalină în august cu ultimul mare Grand Slam al anului, US Open, și cu Turul Spaniei. TLC vine cu emoții și momente amuzante în noul serial „Povești virgine”, iar Discovery aduce aventura alături de Josh Gates în „Josh Gates și tărâmul misterelor”. Și, pentru că cei mici încă se bucură de vacanța de vară, Cartoon Network și Cartoonito pregătesc stunt-uri speciale pentru cei mici.
Sunt momente în viață care nu se cer, nu se caută, nu se planifică. Vin singure, exact când trebuie. Așa a fost seara în care Extreme a urcat pentru prima dată pe o scenă românească –la Artmania Festival.
După patru zile (începând de miercuri la București la Arenele Romane) în care chitara a fost regină absolută – cu titani ca Satriani și Vai, apoi vineri cu Petrucci – am crezut că am auzit tot ce se putea auzi. Și totuși, Nuno Bettencourt a fost revelația. Cel pe care îl pândisem, așteptasem, poate chiar invocasem, a apărut ca o explozie tăcută. Nu cu fanfară. Cu foc.
Dacă pe ceilalți trei îi cunoscusem, îi ascultasem în soundcheck-uri, îi intervievasem în tihnă, Nuno era singurul care rămăsese doar în mitologie. Însă mitul a devenit carne, sunet și lumină pe 26 iulie.
La fel cum, cu 25 de ani în urmă, soarta mi l-a adus în interviu pe Steve Vai printr-o conjuncție rară de nume și viziuni (Dorian Ciubuc, Minel Stoica), în 2025 soarta și Artmania au făcut din nou ce știu mai bine: au livrat miracolul.
Photo by Mihai Vasilescu
Dream Theater a fost o întoarcere la echilibru – mașinăria a fost, în sfârșit, completă din nou prin ”montarea” motorului original-Mike Portnoy. O trecere în revistă a complexității, o repetiție perfectă pentru inimile obișnuite cu poliritmii și cerebralitate. A patra oară pentru mine – și, probabil, ultima. Dar suficient.
🎸 Extreme însă… a fost prima oară. Și poate tocmai de aceea, a fost și desăvârșită.
Au început cu „It’s a Monster”, iar scena a devenit brusc o sală de repetiție intimă. Apoi a venit „Decadence Dance”, și Nuno și-a dezlănțuit chitara ca pe o armă vie: funk, groove, metal, explozie.
Gary Cherone – un frontman într-o continuă revoluție corporală – a transformat fiecare vers în gest, fiecare pauză în mișcare. Nu aveau nevoie de backing vocals. Cei trei – Nuno, Gary și Pat – erau corul perfect al unei trupe sincere.
🔊 Și apoi… acel solo. „Get the Funk Out”. Brian May avea dreptate:
”Dacă ești chitarist și n-ai o urmă de lacrimă în colțul ochiului când auzi ce face, atunci nu știu ce te mai poate mișca. Pentru mine, acest solo e chintesența a ceea ce ar trebui să fie un moment capturat din concert — un fulger de sinceritate.
Astfel de solo-uri nu se nasc în fiecare zi. Sunt rarități. Magii. Și acest solo… e cu adevărat uimitor.
Îl așez, fără ezitare, alături de orice capodoperă a genului — da, chiar și de solo-ul lui Hendrix din „All Along The Watchtower”, care pentru mulți e un vârf de neclintit. Ambele au acea calitate unică: o voce care spune același adevăr în mii de limbi, fiecare notă o variație a unei emoții profunde.”
„Flight of the Wounded Bumblebee” – văzută pe YouTube e tehnică. Văzută la 30 de metri – e magie.
„More Than Words” – balada care a învățat o generație să iubească doar cu două voci și o chitară.
„Midnight Express” – o piesă care respiră Bach printr-o distorsiune subtilă.
Înainte de „Banshee”, Nuno a oferit un moment de reverență: un tribut discret pentru femeile din public, o aluzie a capella la „Fat Bottom Girls” de la Queen, apoi, la final, ca o umbră muzicală – câteva măsuri din „I Don’t Know” de la Ozzy Osbourne.
Un gest. Un semn. O lecție de respect față de cei care au fost, față de cei care ascultă. Lucru pe care nici Satriani, nici Vai nu l-au făcut. Și nu înțeleg de ce.
Gary a fost un vârtej: a dansat, s-a strecurat printre platforme, s-a jucat cu stativul de microfon, nu ca Freddie, ci ca un actor într-o piesă fără replici scrise. Fără playback. Doar adevăr.
Iar Nuno…
Nu este doar un chitarist. Este un arhitect de emoții. Fiecare notă are greutate. Fiecare pauză – sens. Ceea ce face el nu ține de dexteritate, ci de transfigurare. Nu mai știi unde se termină corpul lui și unde începe instrumentul.
Sunetul capătă formă. Pasiunea, durerea, entuziasmul – toate se citesc pe chipul său. Nu este spectacol. Este confesiune.
Albumul „Six” nu este doar un comeback, ci o renaștere. Extreme nu e o trupă cu un trecut glorios, ci cu un prezent viu și un viitor deschis. De la „Rise” la „Other Side of the Rainbow”, noile compoziții nu doar completează, ci ridică ștacheta rockului modern.
Am fost acolo. Am simțit. Am trăit. Am tremurat.
Iar dacă a fost pentru prima și ultima dată când i-am văzut… atunci a fost suficient. Dar dacă soarta va face să mai fie o dată – voi fi pregătit. Poate mai puțin emoționat. Poate mai liniștit. Dar niciodată mai puțin extrem.
Extreme nu e o trupă de văzut prin ecrane. E o trupă de simțit. La marginea scenei. Cu inima bătând în contratimp cu toba mare.
Festivalul Internațional George Enescu face un pas semnificativ în direcția inovației artistice și propune, în cadrul ediției din 2025, un nou format de prezentare a muzicii clasice și contemporane: seria de spectacole Enescu – JTI ImmersiveExperience, desfășurate la MINA, Muzeul Artei Noi Imersive.
