Există filme care nu încearcă să reinventeze roata, ci doar s-o facă să meargă perfect. Crime 101 este exact acest tip de exercițiu: un thriller polițist solid, elegant, fără isterii vizuale inutile, care știe foarte bine din ce tradiție vine și nu se jenează deloc de asta.
(mai mult…)După 28 de Ani: Templul Oaselor e genul de film care nu mai vrea să te sperie – vrea să te judece. Și o face cu un zâmbet murdar, cu sânge pe mâini și cu muzică pop în fundal, exact cum trebuie, exact când nu te aștepți. Dacă primele filme din serie erau despre panică, fugă și colaps, acesta e despre ce faci după ce ai învățat să trăiești printre ruine. Spoiler: nu ieși prea bine.
Citește mai mult: Templul oaselor sau ce mai înseamnă să fii om
Nia DaCosta nu preia torța de la Danny Boyle ca pe o relicvă sacră, ci ca pe o bâtă cu cuie. Și o mânuiește cu o plăcere vizibilă. Templul Oaselor este cel mai obraznic, mai pervers și, paradoxal, mai ludic film din franciză. Un horror care râde – nu nervos, ci sardonic – de propriile sale excese, de spectator, de lume. Un film care știe că a trecut suficient timp încât apocalipsa să devină stil de viață.
Alex Garland, din nou la scenariu, mută elegant centrul de greutate: infectații sunt deja decor. Adevărata oroare e omul. Omul organizat. Omul ideologizat. Omul care a înțeles că sfârșitul lumii e o oportunitate de branding personal.
Aici intră în scenă Jimmies, una dintre cele mai scârboase și memorabile invenții ale cinemaului post-apocaliptic recent: o sectă satanică, kitsch și sadică, construită în jurul fantomei lui Jimmy Savile. Jack O’Connell, într-un rol de o energie dezechilibrată aproape erotică, îl joacă pe Sir Jimmy Crystal ca pe un amestec de guru de sală de fitness, stăpân de sclavi și prezentator TV ratat. Îmbrăcat în trening, cu apostoli blonzi ca niște extensii ale voinței sale, Crystal transformă un domeniu britanic într-un parc de distracții nihilist, unde caritatea e doar o altă formă de tortură cu aplauze. E grotesc, e excesiv, e uneori aproape de nesuportat – și exact asta e ideea. Infectații, pe lângă ei, par niște turiști rătăciți.
Și apoi, ca într-un contrapunct aproape metafizic, apare Ralph Fiennes.
Dacă filmul ar avea o inimă (una care încă bate, cumva), aceea este a doctorului Ian Kelson. Om de știință, șaman, nebun, DJ al apocalipsei. Un personaj care pare inventat într-un vis febril de Tarkovski trecut prin MTV-ul anilor ’80. Ascuns în Templul Oaselor – o catedrală construită din schelete umane, un monument funerar și umanist deopotrivă – Kelson nu refuză sfârșitul lumii. Îl orchestrează.
Fiennes e, pur și simplu, magnific. Un actor care știe că poate face orice și tocmai de aceea își permite să fie ridicol, tandru, terifiant. Îl vezi punând Duran Duran pentru un zombie Alpha dependent de morfină, cu aceeași seriozitate cu care Hamlet ținea un craniu în mână. Și apoi îl vezi dansând semi-gol, printre grămezi de oase, pe „The Number of the Beast” de la Iron Maiden, prefăcându-se a fi diavolul – și înțelegi că cinemaul încă mai poate produce momente de grație pură, imposibil de explicat, imposibil de uitat.
Unde am mai văzut asta? Desigur: Jack Nicholson, Jokerul din Batman (1989), dansând în muzeu pe Prince. Dar dacă Jokerul distrugea arta cu o bucurie infantilă, Kelson dansează pentru artă. Pentru memorie. Pentru ideea că umanitatea, chiar și făcută din oase, merită un altar.
Filmul e, în esență, despre două apocalipse. Una a spectacolului barbar, cealaltă a umanismului dus la extrem, până la nebunie. Între ele, DaCosta jonglează cu tonuri care n-ar trebui să funcționeze: horror visceral, satiră socială, umor negru, emoție autentică. Dar funcționează. Pentru că adevăratul virus, ni se spune clar, nu mai e Furia. Sunt ideologiile care cresc nestingherite în ruină.
Vizual, schimbarea e radicală și inspirată. Dacă Boyle filma nervos, ca un jurnalist de război cu telefonul în mână, DaCosta și directorul de imagine Sean Bobbitt aleg forța clasică a camerei ARRI Alexa 35, cu lentile anamorfice vintage. Imaginea nu mai fuge. Se uită. Contemplă. Lovește. E o frumusețe murdară, monumentală, care dă greutate fiecărei cruzimi și fiecărei tăceri.
Da, nu totul e perfect. Personajul Spike (Alfie Williams) e uneori înghițit de excesul grotesc, iar o secvență de tortură împinge metafora cruzimii umane până aproape de saturație. Dar sunt mici fisuri într-un film care pulsează de energie și curaj.
Când cele două lumi se întâlnesc, în final, la Templul Oaselor, explozia e cathartică. Publicul reacționează – nu doar cu șoc, ci cu bucurie. Cu aplauze. Cu acel sentiment rar că ai asistat la ceva.
Cu cameo-ul final (previzibil, dar eficient) care pregătește următorul capitol, Templul Oaselor nu e doar o continuare reușită. E o declarație de intenție. Dovada că această franciză nu doar supraviețuiește, ci se reinventează cu o plăcere aproape indecentă.
Este genul de film care îți amintește de ce mergi la cinema: să fii provocat, sedus, scandalizat și lăsat, la final, într-un întuneric comun, alături de ceilalți – infectați, supraviețuitori sau Jimmies.
Așteptăm continuarea!
„Euforia” („Euphoria”), unul dintre cele mai vizionate seriale din istoria HBO, cu 25 de nominalizări și doua victorii la premiile Emmy®, revine cu un nou sezon pe HBO Max. Produs, scris și regizat de Sam Levinson, cu Zendaya în rolul principal, cel de-al treilea sezon din „Euforia” („Euphoria”) vine cu opt episoade noi care se vor lansa săptămânal, începând din 13 aprilie.
KÎZÎM, noul film al lui Radu Potcoavă, își lansează astăzi posterul oficial și trailerul, aducând în prim-plan, pentru prima dată, o poveste inspirată din comunitatea tătară din România. Realizat după scenariul semnat de Elias Ferchin, cunoscut actor, regizor și scenarist de origine tătară, filmul marchează debutul în lungmetraj al tinerei Yeliz Meryem Mustafa.
(mai mult…)
„Atlasul Universului”, regizat de Paul Negoescu, este primul film românesc selectat în competiția BerlinaleGeneration, dedicată filmelor pentru copii a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (12-22 februarie 2026).
(mai mult…)
Marți, 13 ianuarie, ora 23:00, va avea premiera la Viasat History documentarul „Ultimul muzician de la Auschwitz”. Regizat de Toby Trackman, acest documentar, alături de un alt program Mărturii din lagăr (26 ianuarie, ora 23:20), face parte dintr-un bloc tematic dedicat de postul TV comemorării victimelor Holocaustului.
(mai mult…)
Asociația SIGNIS România anunță a treia ediție a Festivalului Internațional FILMIKON, care propune o selecție de filme premiate de-a lungul anilor de juriile ecumenice și interreligioase, în peste 30 de festivaluri de film din lume, dar și un dialog despre valorile creștine și umane pornind de la aceste producții. Începând cu anul 1974, Premiul Juriului Ecumenic este un premiu independent acordat filmelor de lungmetraj din competițiile unor festivaluri internaționale de film din lume, precum Cannes sau Berlin. Pentru cea de-a treia ediție organizatorii anunță proiecții și evenimente la București (17 – 24 ianuarie), Cluj-Napoca (17 și 19 ianuarie), Timișoara (19, 23 și 24 ianuarie), și Iași (24 & 25 ianuarie).
(mai mult…)
Jodie Foster poate fi văzută din 9 ianuarie în cinematografele din România în „Viață privată” / “Vie privée”, un thriller psihologic subtil, cu accente de umor, prezentat în selecția oficială a Festivalului de la Cannes. Filmul este regizat de Rebecca Zlotowski și reunește o distribuție remarcabilă, în care se regăsesc staruri ale cinematografiei franceze ca Daniel Auteuil, Virginie Efira, Mathieu Amalric.
(mai mult…)
Independența Film și FREEALIZE anunță lansarea în cinematografe a două producții de animație, Micuța Amélie și Arco, potrivite pentru toate categoriile de public.
(mai mult…)5 lucruri pe care probabil nu le știați despre marele conducător
| View in Browser |
| O nouă serie în trei părți – Alexandru cel Mare: Cuceritorul legendar – începe astăzi, 5 ianuarie, orele 22:00, la Viasat History. Alexandru cel Mare este una dintre cele mai faimoase figuri din istorie, chiar dacă domnia lui a durat doar 12 ani. Dar ce ani! La vârsta de douăzeci de ani, Alexandru a învins Imperiul Persan, a devenit faraon al Egiptului și a fondat numeroase orașe, pe care le-a numit după el însuși. Noua serie documentară despre viața sa, privită prin ochii celui mai bun prieten al său, Hefaestion. Cu scene reconstituite, efecte CGI și descoperiri interesante rezultate din noi săpături arheologice, seria prezintă un portret intim al lui Alexandru. Mai jos, vă dezvăluim câteva fapte interesante despre el pe care poate nu le știați. 1. Nu a pierdut niciodată o bătălie Alexandru a purtat prima sa bătălie la vârsta de numai 18 ani și, în cei 15 ani de campanii militare care au urmat, nu a pierdut niciodată vreuna – motiv pentru care și-a câștigat titlul de „cel Mare”. Deși a fost adesea aproape de înfrângere, unele dintre bătălii au dus la pierderi grele, iar generalii săi nu au avut întotdeauna succes, prin tacticile sale briliante, mobilizarea rapidă a trupelor și utilizarea inteligentă a formațiunii militare numite falanga macedoneană, a reușit întotdeauna să își învingă adversarii – inclusiv armatele persane mult superioare. Strategiile militare dezvoltate de Alexandru sunt încă predate în academii astăzi. 2. Mirosea extrem de bine Potrivit istoricilor contemporani, Plutarh în special, Alexandru nu numai că avea o respirație proaspătă, dar pielea lui emana un parfum atât de plăcut, încât chiar și hainele lui îl absorbeau. Ulterior, experții au considerat că acest parfum special ar fi putut fi legat de caracteristicile pielii sale, deoarece descrierile indică faptul că Alexandru era extrem de palid, dar avea un ten rozaliu. Alții cred că aceasta este doar una dintre legendele asociate cu persoana sa pentru a-l face să pară și mai divin. În realitate, este posibil să fi fost doar datorită faptului că, spre deosebire de cei mai mulți ostași, Alexandru se spăla foarte adesea, chiar și în apele râurilor foarte reci. 3. A numit multe orașe după numele său și unul după numele calului său Alexandru a fondat zeci de orașe, multe dintre ele fiind numite după numele său. Majoritatea acestora au fost transformate din baze militare pe care le-a înființat în timpul cuceririlor sale. Multe au continuat să prospere și după moartea sa, iar Alexandria din Egipt, cu o populație de aproape 6 milioane de locuitori, poartă și astăzi numele său. În Pakistanul de astăzi, există un oraș (Bucephala) pe care nu l-a numit după el însuși, ci după calul său iubit, Bucephalus, care a fost ucis în luptă. Alexandru a primit acest cal la vârsta de zece ani, după ce nimeni altcineva nu a reușit să-l îmblânzească. Bucephalus l-a însoțit mai târziu pe Alexandru până în India, unde a suferit în cele din urmă o rană fatală. 4. A folosit oameni „înaripați” pentru a cuceri o fortăreață, apoi s-a îndrăgostit la prima vedere Conform legendei, Alexandru a cucerit fortăreața impregnabilă Sogdian Rock, situată în actualul Uzbekistan, fără luptă și cu ajutorul a doar câteva sute de oameni. Alexandru le-a ordonat celor 300 de oameni ai săi să urce stânca pe care era construită fortăreața folosind țăruși de cort și frânghii, apoi să fluture o bucată de pânză ca și cum ar fi fost aripi. Apărătorii fortăreței au fost atât de speriați de vederea oamenilor „înaripați”, încât s-au predat imediat. Când cuceritorul a examinat prizonierii, a văzut-o pe Roxana, fiica adolescentă a unui nobil bactrian, și s-a îndrăgostit imediat de ea. Potrivit macedonenilor, era cea mai frumoasă femeie din Asia – doar soția regelui Darius era mai frumoasă decât ea – așa că este de înțeles că Alexandru s-a îndrăgostit nebunește de ea. Mai târziu, Roxana i-a născut un fiu, numit Alexandru al IV-lea, la câteva luni după moartea regelui. 5. Se prea poate să fi băut până a murit Deși istoricii nu au căzut de acord asupra cauzei morții lui Alexandru, diversele teorii menționând malaria, febra tifoidă, febra West Nile, chiar și otrăvirea, interpretând liber, se poate spune că Alexandru a băut până a murit. Cuceritorul era un mare băutor, care își sărbătorea succesele cu petreceri grandioase, unde vinul curgea în valuri. Campaniile sale nesfârșite și consumul constant de alcool i-au slăbit complet organismul, făcându-l mult mai vulnerabil la bolile care făceau ravagii în Orient, precum malaria și febra tifoidă. Chiar și după ce s-a îmbolnăvit în Babilon, nu a încetat să bea, ceea ce nu i-a îmbunătățit deloc starea. Febra lui Alexandru a crescut vertiginos, a avut vise febrile, în cele din urmă și-a pierdut cunoștința și a murit. Era pe punctul de a împlini 33 de ani. Auzind de moartea sa, macedonenii au izbucnit în lacrimi, mulți s-au ras în cap și, potrivit unor surse, chiar s-au înfometat de moarte. Trupul lui Alexandru a fost așezat într-un sarcofag de aur umplut cu miere pentru a-i păstra starea. |
Alexandru cel Mare a avut un impact enorm asupra istoriei. El a creat o vastă lume elenistică, a răspândit cultura greacă, a construit orașe și rețele comerciale și a creat un precedent pentru imperiile ulterioare cu abilitățile sale militare legendare. Documentarul „Alexandru cel Mare: cuceritorul legendar”, difuzat pe postul TV Viasat History prezintă nu numai legenda, ci și omul.
Sezonul: 1
Nr. de episoade: 3 x 60 min
Genul filmului: Documentar/ istorie antică/ biografie/ expediții
Titlul original: Alexander the Great: Legendary Conqueror
Anul: 2025
Radiotopic 