Regia:  Abel Ferrara

Scenariul: Abel Ferrara , Christ Zois

Distributia: Jacqueline Bisset, Gérard Depardieu, Marie Moute

welcome_to_new_york_ver2

Nici nu se putea zicatoare mai adevarata decat aia cu sacu’ la pomul laudat, ca in cazul filmului lui Abel Ferrara” Welcome to New York”, atat de dezamagitor incat la final mi-a parut rau ca am mai dardait de frig, preț de inca 125 de minute, si nu am plecat sa fac altceva-orice.


Dupa ce si-a facut mana cu filme deocheate spre xxx, domnul Ferrara vrea sa dea lovitura cu aceasta pelicula cu un subiect incendiar de-a dreptul: scandalul sexual in care a fost implicat Dominique Strauss- Kahn, director al Fondului Monetar International, care a polarizat luni de zile atentia ziaristilor si a publicului. Si tocmai cu asa premise suculente de scenariu + doi mari actori- Jacqueline Bisset si Gérard Depardieu – sa dai un asemenea rateu??!
Cred ca Abel Ferrara a fost pur si simplu depasit de situatie si s-a gandit ca daca distribuie doi actori de clasa, e de ajuns sa le dea „azimutul” si ei se descurca si singuri. Dar n-a fost sa fie asa! Jacqueline, frumoasa si eleganta, e mult prea teatrala in rolul sotiei lui Devereaux, părând sa nu se simta in largul ei, iar Gerard slalomeaza printre scenele (unele) cat pe ce sa fie porno si altele domestice, nereusind sa fie credibil pe de-a-ntregul. Dar sigur s-o fi bucurat de experienta si viziunea regizorala a lui Abel, pentru ca a pleznit la greu bucuțe, a limbăit cocktail-uri și “înghețăți” de pe diferite protuberante ale corpului si a pipait copios tot ce era de pipait.
Sigur ca am luat act ca este vorba de o coproductie franco-americana, dar dialogurile ba-n franceza, ba-n engleza nu prea erau veridice. Zau asa! Cand te certi cu nevasta nu o faci in doua limbi, iar cand ea te improasca cu invective (uraturi de mama si vecini) si iti zice de tot neamu’, chiar ca nu schimba macazul lingvistic tot la doua fraze.
Am mai sesizat si lungirea excesiva a scenelor si a dialogurilor-care nu-s „gumilastic” sa le poti intinde- si saracia in subtilitati a scenariului si mai ales faptul ca partea americana s-a achitat impecabil de roluri: au astia de peste ocean niste politisti si gardieni de parnaie …”jos palaria!”, zici ca erau adevarati, nu niste actori obscuri pe care nu i-am mai vazut in viata mea.
Una peste alta ar fi fost mult mai nimerit sa tocmeasca domnu’ Ferrara un scenarist adevarat si sa se lase dânsul de scris, ca la un asa subiect trebuia sa dea filmul in clocot, nu de dezbracaciuni de toate genurile, ci de autenticitate si spectaculos; si pun pariu ca asa ar fi fost, cu o viziune adecvata si o abordare diferita de un background cultural XXX, asa ca am o idee: sa ramana dom’ regizor la ce stie sa faca mai bine ,ca public pentru genul dumnealui predilect este si va fi.
In concluzie: Pacat de asa branza buna in burduful de caine al Abelului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s