Radiotopic

Regia: Andrey Zvyagintsev

Scenariul:Oleg Negin, Andrey Zvyagintsev

Distributia: Elena Lyadova, Vladimir Vdovichenkov, Aleksey Serebryakov

Poți tu să prinzi leviatanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară? (Cartea lui Iov, capitolul 41)

Leviatanul este un monstru biblic marin care apare in Vechiul Testament. In literatura, leviatanul este o balena uriasa, in filozofie este temelia contractualismului, o teorie conform careia oamenii sunt parte a unui contract, iar la festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” este titlul filmului regizat de  Andrey Zvyagintsev, un regizor de care am auzit pentru prima ora in 2003, cand am vazut Vozvrashchenie  (The Return), o poveste despre maturizarea brutala a doi frati, al caror destin se schimba in momentul in care se intalnesc cu tatal pe care-l stiau doar dintr-o fotografie. Nu am vazut Izgnanie (Изгнание) din 2007, dar promit sa recuperez.

Filmarile la Leviathan au fost facute in partea de nord vest a Rusiei,  in peninsula Kola, dar si intr-un sat aflat pe coasta marii Barents-Teriberka- lasat in paragina prin anii 60, si in care principala indeletnicire o reprezenta pescuitul. Au mai ramas resturi de barci sub apa marii, asa ca pentru regizor a fost locul ideal de filmat.

Regizorul rus, in varsta de 50 de ani foloseste impresionant imaginile din acest loc uitat de lume si alege actori impunatori prin expresivitate. Toti sunt la prima colaborare cu el, cu exceptia Elenei Lyadova, actrita fetis, cu care a mai lucrat la filmele Elena (2011) si Izgnanie (2007). Dar pe cat de necunoscuti sunt, pe atat de visceral le este jocul in aceasta productie despre coruptie, tradare, santaj, intimidare, iubire, inselaciune si disperare. Rareori intr-un film am putut afirma ca toti actorii sunt sclipitori, dar acum  am prins momentul si zic “chapeau!” pentru personajul principal Kolya, pentru Dmitri, prietenul din armata, venit de la Moscova, pentru Lilya, a doua nevasta a lui Kolya, sau pentru copilul Roma, din prima casnicie si “standing ovations” pentru burtosul primar Vadim – jucat de un actor exceptional, Roman Madyanov, in varsta de 51 de ani .

E adevarat ca de la inceput si pana la final curge “apșoara” (asa ii spun rusii vodcii) si  numai in pahare de baut apa, dar scena picnic-ului tovarasesc, impreuna cu militianul, este una indrazneata: dupa tragerea la tinta (cu pusca si AK-47) in sticle goale (de vodka, doh) urmeaza tragerea in tablouri cu fotografii ale conducatorilor rusi (de la Lenin, Brejnev…pana la Gorbaciov) si se aude cu jumatate de gura replica: asta avem deocamdata , dar mai am acasa si cateva mai noi. Ironiile sunt la tot pasul, dar si umorul caracteristic oamenilor traiti in dictatura, pentru care reprezenta o cale de a evada. Nu pot sa afirm ca lumea in care traim este una  in care doar banii si puterea conteaza, si nici ca este facuta doar din oameni betivi, corupti, agresivi si de nimic, dar multe din discutiile purtate intre personaje ne sunt familiare (cu fețele bisericesti, cu subordonatii din primarie sau reprezentantii militiei, intre prieteni la betie). In timp ce verdictele date in tribunale sunt rostite plat precum finalul reclamelor de la noi la medicamente, fara nici o reactie din partea judecatoarelor, omul simplu si fara bani este un yo-yo intre asa zisii prieteni si politicianul corupt.

Se zice ca la omul sarac nici boii nu trag; cand are  o nevasta frumoasa , care lucreaza la pește ( chiar la o fabrica de pește) si un teren amarat, mostenit de la bunici (exista si un panou ticsit cu fotografii alb negru), toti ii vor si femeia si terenul, chiar si copilul (ca poate iese si de-o alocatie buna de la stat).

Leviathan este cu siguranta un film de vazut, in ciuda momentelor in care actiunea treneaza si gestul dusului de pahar (sticla, dupa caz) la gura devine “repetitiv”, dar poate tocmai aceste acolade sunt cele care pregatesc scenele de intensitate maxima. In final ne rascolesc imaginile de o frumusete salbatica si mai ales ne ramane parabola, ca sa mai gandim putin la lumea in care traim.