Radiotopic

Regia: Nuri Bilge Ceylan

Scenariul: Ebru Ceylan, Nuri Bilge Ceylan

Distributia: Haluk Bilginer, Melisa Sözen, Demet Akbag

Desi initial am crezut ca filmul a fost filmat in Pamukkale, cand am ajuns acasa si am cautat pe net am vazut  unde s-a petrecut actiunea: in Cappadocia si cetatea din Uçhisar, acolo unde oamenii isi duc traiul in grote, dar nu orice fel de grote! Aparent zici ca e noua serie Lord Of The Rings, te uiti dupa hobbiti, dar cand curg cadrele vezi laptop, curent electric, Land Rover (ioc elfi sau orci), acolo unde cu mii de ani inainte oamenii au sfredelit piatra, pentru a-si face un adapost in interiorul rocii de tufa.

Drama Winter Sleep este filmul care a cucerit anul acesta Palme d’Or , dar si un premiu FIPRESCI pentru regizorul Nuri Bilge Ceylan, fiind totodata si propunerea la Oscar a Turciei. Asadar, avem de-a face cu 3 ore si un sfert de film extraordinar, care insa iti iese prin ochi si prin oase si prin pori, caci nu este nici usor de urmarit si nici usor de digerat.

De la dialogurile pline de dileme morale si existentiale – pigmentate pe alocuri cu umor negru, ce par piese ale unui monolog puzzle, mai degraba decat gandurile mai multor personaje, la firul epic si la imaginile picturale si simbolurile vehiculate ( armasari si herghelii de cai salbatici, iepuri, apa, zapada, piatra ), Nuri Bilge Ceilan nu iti lasa nici o bresa prin care sa poti evada din pelicula. Prizonier al povestii, te abandonezi in cadenta ei cehoviana si dupa cele 196 de minute te regasesti stupefiat in fata finalului abrupt, bucuros ca s-a terminat si uimit ca ai mai fi vrut sa fie, un paradox pe care si-l pot disputa mintea analitica si sufletul subjugat.

Personajele – magistral jucate trebuie sa recunosc- marcheaza tot atatea tipologii umane care se interconecteaza intr-o lume stranie pe care iarna o face prizoniera, zapada fiind parca punctuatia unui dicteu automat pe care il face destinul, relatiile interumane fiind tributare unor ierarhii care le teatralizeaza. Fin analist al acestor interconexiuni, regizorul ne propune mai multe axe de putere ( in cuplu, familie, in comunitate) si tese povestile din spatele personajelor, nefacand nici o clipa abstractie de acest esafodaj.

Venind dupa Once Upon a Time in Anatolia, Winter Sleep  mai face niste pasi in devenirea artistica a creatorului, lasand sa se intrevada o adancire a introspectiei, o lupta cu ego-ul si un dialog interior sustinute fara cusur de carismaticul Haluk Bilginer – un actor cu o intensitate a jocului demna de marile scene si ecrane ale lumii.

Totul in acest film este magic, mai putin lungimea, asa ca doritorilor le recomand sa fie odihniti si rabdatori atunci cand se vor hotara sa-l vada, garantandu-le satisfactii estetice nebanuite si nesfarsite idei de conversatii care despica firul intai in patru si apoi inca in patru si tot asa…..la nesfarsit, caci mintea umana nu are limite, dupa cum nici infinitul nu poate fi masurat.

Va mai spun ca Winter Sleep este distribuit in Romania de catre Asociatia Culturala Macondo si va intra in cinematografe abia de la jumatatea lui ianuarie 2015.