„Les Films de Cannes a Bucarest” 2014, ziua a doua
Regie: Michel Hazanavicius
Scenariu: Michel Hazanavicius
Distributie: Bérénice Bejo, Annette Bening, Maksim Emelyanov
De ieri a inceput ofensiva filmelor celui mai mare festival de profil din lume (relocat pe Dambovita). Nu ne suparam, ne dorim la cat mai multe asalturi, chiar daca transeele de la Patria sunt friguroase si neprimitoare. Ne incalzeste focul creatiei, caci si emotiile de orice gen ar fi, sunt o forma de energie.
Si daca ieri startul a fost dat de Map To The Stars, astazi am optat pentru The Search, drama lui Michel Hazanavicius, care il plaseaza pe un cu totul alt palier stilistic decat acela abordat in The Artist. In ceea ce ma priveste abia acum descopar un regizor matur, curajos si capabil de filme de exceptie, cu aceasta viziune deloc cosmetizata a celui de-al doilea razboi cecen.
Sunt atat de miscata de acest scenariu care – in ciuda unor vizibile imperfectiuni – emotioneaza, imi vin atatea comentarii in cap de-a valma incat am sa incerc sa le astern frust, cum se inghesuie ele in mintea mea, acum ca s-a terminat genericul final.
Despre ce vorbeste filmul asta si cum am mai putea sa-l sintetizam?
-despre cum zdrobeste razboiul existente, de o parte si cealalta a baricadei;
-despre cata durere poate sa incapa intr-un suflet si el sa reziste;
-despre disperare, dar si despre iubire, despre nepasare, dar si despre implicare, despre atrocitati si felul inimaginabil in care sufletul se apara sau se transforma, si despre mii, zeci de mii de destine mutilate, stalcite, dinamitate.
Un film dur, foarte dur, asa cum e razboiul insusi, care te revolta visceral, cu atat mai mult cu cat fictiunea asta este doar o minuscula felie dintr-o realitate cruda pe care o traiesc chiar in clipa asta semeni de-ai nostri. E atata durere in filmul asta, incat vazand-o iti dai seama ca intr-un razboi nu exista invingatori, ci doar victime. Zambesc amar, gandindu-ma ca acum cateva zile, in cronica filmului Fury , scriam ca despre luptele de la Cotul Donului nu s-a facut nici un film. Hazanavicius a realizat o pelicula directa despre evenimente mai putin stiute de lumea intreaga si ignorate de cei care auzisera cate ceva si, poate, va da tonul altor regizori pentru a avea curaj si inspiratie pentru subiecte care se vor trecute sub tacere.

