Filmul No Other Land a scris istorie la cea de-a 97-a ediție a Premiilor Oscar, câștigând premiul pentru cel mai bun film documentar. Este pentru prima dată când un regizor palestinian este distins cu un Oscar, un moment semnificativ atât pentru cinematografia palestiniană, cât și pentru recunoașterea internațională a suferinței din Cisiordania. Documentarul este realizat de Basel Adra, cineast, avocat și activist palestinian, alături de Yuval Abraham, jurnalist de investigație și regizor israelian, Rachel Szor, editor și regizor israelian și Hamdan Ballal, fotograf, regizor palestinian.
Între 20 și 30 martie, cinefilii din București și alte 11 orașe din țară pot descoperi cele mai noi titluri din cinematografia franceză în programul celei de-a 29-a ediții a Festivalului Filmului Francez – Échos. Filme selecționate la Cannes, Veneția, Toronto, Annecy, Valladolid, San Sebastiánsau Berlin vor fi proiectate în cadrul Festivalului în cinematografe și spații culturale alternative din București, Arad, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.
Armand, noul film norvegian scris și regizat de Halfdan Ullmann Tøndel și distribuit de Bad Unicorn, se prezintă ca un thriller aparte, care depășește convențiile genului. Are toate caracteristicile clasice ale unui thriller – răsturnări de situație șocante, tăceri apăsătoare, prim-planuri pline de emoție și interacțiuni tensionate. Însă tensiunea reală vine dintr-un spațiu neașteptat: școala primară, unde adulții – prinși în săli de clasă, pe holuri sau chiar în toalete – devin protagoniștii unui mister ce planează asupra acțiunilor nevăzute (și parțial cunoscute) ale copiilor.
Tøndel, născut în 1990 la Oslo, provine dintr-o familie celebră – bunicii săi fiind Liv Ullmann și Ingmar Bergman. Și pentru cei care, poate, se întreabă cine a fost Ingmar Bergman, trebuie spus că el a fost un regizor de film și teatru care a oscilat între vis și realitate, mereu irascibil, niciodată pe deplin mulțumit și permanent în căutarea iubirii. Și se pare că tânărul Tøndel a moștenit o parte din această complexitate artistică, deoarece Armand, filmul său de debut, provoacă la introspecție și ruminație – acea ruminație născută din evenimente negative, percepute ca eșecuri.
De la începutul filmului, Tøndel te atrage într-o capcană regizorală subtilă. În calitate de spectator, tentația este să reacționezi rapid, să judeci, iar dacă aș fi fost în pielea directorului școlii, cred că aș fi chemat protecția copilului și/sau poliția, având în vedere gravitatea acuzațiilor (sau, poate, a lipsei lor). Însă regizorul nu își propune să exploreze soluțiile evidente. În acest sens, Armand amintește de Jagten (The Hunt) al lui Thomas Vinterberg, cu Mads Mikkelsen, care tratează o temă similară: ce se întâmplă atunci când un copil face o acuzație gravă, iar un adult susține contrariul? Pe cine alegem să credem?
Însă Tøndel refuză tehnicile de manipulare emoțională. Singura scenă care ar putea fi percepută ca ușor manipulantă implică o mamă – actriță și în film – care trece printr-o criză emoțională exprimată printr-o combinație de râs (prelungit și enervant) și plâns (scurt și răscolitor). Este o scenă lungă și dificilă, dar totuși reușită!
Un alt aspect remarcabil al filmului este utilizarea inteligentă a sunetului. Muzica apare cu moderație, Tøndel mizând în schimb pe tăceri încărcate de semnificație și pe sunete de fundal atent alese pentru a fi folosite în manieră narativă. Această decizie regizorală sporește tensiunea și accentuează atmosfera apăsătoare.
Pe măsură ce intrigile se desfășoară, devine clar că familiile celor doi copii implicați ascund mai multe lucruri decât s-ar fi presupus. Tøndel dezvăluie aceste conexiuni cu o delicatețe care evită senzaționalismul, lăsându-te să rumegi fiecare detaliu. Fiecare element creativ – de la scenografie la interpretare – contribuie la construirea unui climat captivant, astfel încât chiar și scenele în care personajele par a nu face nimic – stând într-o baie, într-o clasă sau pe hol – sunt încărcate de sens și emoție.
Distribuția este impecabilă. Nu există un actor principal asupra căruia să se concentreze toată atenția, deoarece întreaga echipă joacă la un nivel ireproșabil. Fiecare actor transmite cu subtilitate și autenticitate trăirile interioare ale personajului său. Dar dacă ar fi să aleg pe cineva, pot spune că am fost foarte plăcut impresionat de Renate Reinsve, cea care va juca împreună cu Sebastian Stan în filmul „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu.
Finalul filmului aduce o notă de suprarealism, prin secvența dansului și scena în care o mamă este simbolic „sfâșiată” de părinții celorlalți copii, care în urma unor mici bucăți din adevărul care stă sub semnul întrebării, se năpustesc asupra celei vinovate de a fi părintele unui asemenea ”monstru”. Tøndel lasă spectatorul suspendat între real și imaginar, fără a oferi răspunsuri clare, dar generând întrebări incomode și necesare.
Armand nu este un film ușor de digerat. Este un thriller psihologic care provoacă, frământă și invită la introspecție. Prin refuzul soluțiilor facile și al manipulării emoționale, Halfdan Ullmann Tøndel demonstrează că poate deveni o voce importantă în cinematografia europeană, iar acest debut promite o carieră marcată de profunzime și rafinament artistic.
Warner TV îți aduce, ca în fiecare an, în weekend-ul decernării premiilor Academiei Americane de Film, o colecție specială de filme de Oscar®, producții care au făcut istorie, cu actori de top din generația de aur a Hollywood-ului – Vivien Leigh, Clark Gable, Gene Wilder, Dustin Hoffman, Robert Redford, și nume consacrate ale cinematografiei contemporane – Sandra Bullock, Ben Affleck, George Clooney.
CAY Films vă invită să vă începeți primăvara la cinema cu Reinas – O dulce revedere în care regizoarea Klaudia Reynicke„combină realismul cu miracolul împământat într-o poveste de familie inteligent scrisă, plasată într-un context istoric mult mai larg”(Variety) – tulburările politice din Peru de la începutul anilor ’90.
Institutul Francez din România prezintă cea de-a 29-a ediție a Festivalului Filmului Francez – Échos, care va avea loc între 20 și 30 martie 2025, atât în București, cât și în alte 11 orașe din țară precum Arad, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș șiTimișoara.
Festivalul „Visuali Italiane – Noua Cinematografie Italiană în România”, ajuns la a patra ediție, revine în martie cu o selecție remarcabilă de 11 lungmetraje și patru scurtmetraje, oferind publicului român o perspectivă autentică și proaspătă asupra filmului italian actual.
„Julie KeepsQuiet”/ „Julie nu vorbește”, debutul în lungmetraj al lui Leonardo van Dijl, câștigător a două premii în cadrul Semaine de la Critique la Cannes 2024 și nominalizat pentru LUX Audience Award 2024, intră în cinematografe pe 14 martie.Un portret intim și captivant despre o tânără atletă careîncearcă să facă față tuturor provocărilor, „Julie KeepsQuiet” este distribuit de AUGUST FILM. Prima proiecție în România a filmului va avea loc pe 10 martie, în București, la Cinema Elvire Popesco.
„Cleaner: Atentat la înălțime”, o poveste plină de suspans regizată de Martin Campbell („CasinoRoyale”, „The Protégé” „The Foreigner”, „Green Lantern”, „The Legend of Zorro”, „Vertical Limit”, „The Mask of Zorro”, „GoldenEye”) despre o încercare curajoasă de a opri un atentat al unui grup de ecoteroriști radicali, ajunge în cinematografele din România pe 5 martie.
De mult nu am mai fost în aşa măsură fermecată de un film, cum am fost de această nouă creaţia a lui Paolo Sorrentino, iar dacă ar fi să răspund repede la întrebarea “de ce?” n-aş putea pune ochiul pe altceva decât pe tot filmul- care îmi pare rotund, închegat, adânc, atmosferizat- ce mai- minunat în toate cele!
Radiotopic 