Ce îi trebuie unei comedii ca să fie “bună”, în afară de actori de marcă, de un scenariu interesant, cu un mesaj la vedere care să ne moralizeze? Cred că şi umorul trebuie să fie de calitate, personajele cât mai variate, şi totul să se adune într-o atmosferă stenică, în măsură să ne destindă. Iar filmul lui Garry Marshall ( da, da, cel cu Pretty Woman, Frakie & Johnny şi Overboard) le cam are pe toate, fără să fie însă unul pe care să vrem să-l revedem la nesfârşit. Dar ne vom simţi reconfortaţi cu siguranţă de energia benignă a peliculei, şi vom ieşi surâzători de la vizionare, semn că a fost exact ce ne trebuie pentu o stare de bine. Şi nu tocmai asta înseamnă un film reuit? Unde mai pui că le adună laolaltă pe Julia Roberts, pe care am văzut-o mai rar (acum 2 ani în August: Osage County, iar anul trecut în Secret in Their Eyes), pe Kate Hudson, care anul acesta a fost vocea lui Mei Mei din Kung Fu Panda 3, dar care nu depaşeşte nivelul comediilor lejere, şi pe Jennifer Aniston, încă în formă, şi ea cantonând pe acelaşi palier stilistic. (mai mult…)
Posts Tagged ‘Jennifer Garner’
Mamă, ce zi!
Posted: 11/05/2016 by michaelaplaton in FilmEtichete:Britt Robertson, ce zi!, Freeman Entertainment, Garry Marshall, Hector Elizondo, Jennifer Aniston, Jennifer Garner, Julia Roberts, Kate Hudson, Mamă, Mother s Day
0
Danny Collins
Posted: 15/04/2015 by MarcelPlaton in FilmEtichete:2015, Al Pacino, Annette Bening, Beatles, Bobby Cannavale, Christopher Plummer, cinema, Dan Fogelman, Danny Collins, film, filme noi, Giselle Eisenberg, Jennifer Garner, John Lennon, Katarina Cas, Melissa Benoist, Mercedes-Benz SLS AMG GT, movie, recenzie, review, RoImage 2000, Steve Tilston, trailer
Filmul Danny Collins este , așa cum suntem avertizați de la început, puțin inspirat din fapte reale. Încep cu povestea adevărată, pe scurt: un cântăreț britanic de muzică folk – Steve Tilston – a primit în 2005 un telefon de la un colecționar american, care i-a spus că deține o scrisoare pe care John Lennon i-o expediase în 1971. La acea vreme tânărul artist acordase un interviu revistei ZigZag, în care declarase, printre altele, că succesul și norocul ar putea să îi răpească inspirația. La câteva săptămâni, John care citise interviul, i-a scris de mână o scrisoare, semnată de către el și Yoko, în care îl sfătuia să nu își facă griji, că din propria lui experiență, acest lucru nu se va întâmpla. (mai mult…)
