Dacă n-ar fi doar jumătatea lui mai, m-aş hazarda să spun că filmul este, într-un mod neaşteptat pt mine, o revelaţie a lui 2017. Dar chiar şi aşa, sunt sigură că va rămâne în top 3-ul meu pe anul acesta, într-atât de minuţios cinematografiat şi gândit în toate cele, este filmul lui Guy Ritchie, care nici măcar nu este printre regizorii mei preferaţi. Oricum, Cezarului trebuie să i se dea ce-i al lui, aşa că enunţ aici reverenţa mea post vizionare.
V-aţi întrebat vreodată ce anume ne mişcă la un film, altceva decât scenariul și jocul actorilor? Eu tocmai am făcut-o zilele astea când am văzut filmul lui David Dobkin, deopotrivă scenaristul şi regizorul lui The Judge. Şi chiar dacă are doar 45 de ani, şi o experienţă relativ redusă în spatele camerei, el este un foarte talentat scenarist, dar şi producător, aşa că multilateralitatea asta i-a fost de mare folos. Să revenim la întrebare…Ce impresionează și exaltă, ce atinge şi face să vibreze sufletul, ce înduioşează şi revoltă într-un film? Este similitudinea cu fărâme sau felii din propriile noastre vieţi, cu oameni iubiţi sau detestaţi, cu întâmplări pe care le-am trăit înşine, cu situaţii şi conjuncturi care ne vorbesc despre lucruri general umane. (mai mult…)
Radiotopic 