Pe lângă Tom Hardy, ultima parte a trilogiei Venom îi are în distribuție pe Chiwetel Ejiofor, Juno Temple, Rhys Ivans, Peggy Lou, Alanna Ubach, Cristo Fernández și Stephen Graham. Kelly Marcel, care a scris și produs primele două filme „Venom”, a regizat „Last Dance” și a scris scenariul, în timp ce Hardy a fost producătorul executiv și cel care a mai dezvolat, pe ici, pe colo, povestea.
Citește mai mult: Venom: Finalul unei prietenii neobișnuite, pe acorduri de Space Oddity
Și a avut ce să dezvolte ținând cont că acum Eddie și simbiotul sunt hăituiți și de vânători tereștri și de ciudățenii extraterestre (care mie mi-au adus aminte de gângăniile mari din Men In Black)
Hardy strălucește în rolul său dublu, reușind să aducă la viață dinamica aproape romantică dintre personajul său uman și simbiot, într-un mod autentic și emoționant.
Așa cum s-a întâmplat în primele două pelicule și aceasta este condimentată cu destule replici amuzante dintre Eddie și Venom, pase rapide și bine jucate (Tom Hardy hip hip hooray), glume cazone și tensiuni aproape romantice. Este începutul și sfârșitul unei prietenii care aproape emoționează. Apoi trimiterile la personaje și actori de la Hollywood sunt savurate din plin de spectatori atunci când în vâltoarea acțiunii se aud replici ca: Oare cum dracu reușește Tom Cruise să se țină de un avion în zbor sau OK, Thelma făcând aluzie la peripețiile din Thelma & Louise. Iar momentul lui Rhys Ifans cântând cu copiii în celebrul van Motormax, VW Flower Power, cunoscuta Space Odity a lui David Bowie, este inițial amuzant, apoi provoacă reale noduri în gât: Versurile de la început (Ground Control to Major Tom) nu reușesc să-l facă pe Eddie să cânte, dar îl înduioșează la culme. Așa cum maiorul Tom din „Space Oddity” își ia rămas bun înainte de moartea sa în cântec așa și Venom: The Last Dance se presupune că este ultima aventură a lui Eddie Brock și Venom împreună.
Această scenă, ce trece de la amuzament la o intensitate emoțională neașteptată, captează perfect esența temei filmului: o călătorie către un final inevitabil, dar plin de nostalgie.
Să ne aducem aminte că „Space Oddity” a fost lansată în iulie 1969 ca piesa de deschidere a celui de-al doilea album de studio al lui Bowie, și a fost compusă chiar înainte ca omul să facă primii paşi pe Lună, apoi difuzată intens în momentul aterizării pe Lună a primei misiuni Apollo 11, fiind chiar folosită ca muzică de fundal de către BBC la acel eveniment istoric. Apoi pe lângă faptul că a fost influențat de 2001: A Space Odyssey, melodia„Space Oddity” a fost inspirată și de propriile sentimente de singurătate și stângeri de inimă ale lui Bowie după despărțirea sa de dansatoarea Hermione Farthingale. Așadar cine a ales melodia aceasta pentru trailer , dar și pentru scena din VW merită tot respectul!
Și tot la capitolul melodii din soundtrack, nu pot să nu remarc includerea piesei Wild World, a lui Cat Stevens, o compozție care exprimă disperarea și frustrarea, pe care o simțea muzicanul după sfârșitul relației sale cu actrița Patty D’Arbanville.
Venom: The Last Dance” se încheie pe o notă emoțională neașteptată, lăsând în urmă mai mult decât un simplu thriller. Este o poveste despre prietenie, sacrificiu și inevitabilitatea despărțirilor, oferind fanilor un final pe măsură, presărat cu umor și melancolie.
Radiotopic 