Radiotopic

 

Nu aveam nici o îndoială că tandemul Rowling- Yates va fi şi de această dată infailibil, căci cei doi sunt deja rodaţi în relaţia scenarist/regizor/producător. Şi nici nu îmi imaginam că filmul ar putea cobora în vreun fel stacheta valorică- de vreme ce premisele pentru încă un succes de Box Office erau toate presente, iar publicul aşteptă nerăbdător altă incursiune fabuloasă în lumile vrăjitorilor.

Şi deşi filmele duc povestea mai departe, acţiunea le plasează mult înainte de vremea lui Harry Potter, când într-o Americă aflată în plină perioada a prohibiţiei, când într-o dimensiune paralelă a unui  Paris real pe care aproape că nu îl vedem.

Personajele rămân în mare parte cele ale primului film al francizei Fantastic Beasts, acum echilibrul bunilor şi răilor fiind aproape stabilit, căci pe de-o parte se situează Albus Dumbledore, Newt & company şi pe de alta Gerrelt Grindelwald şi armata lui , lupta dându-se pentru atragerea unui personaj cheie- Creedence- cel care adaugă o dimensiune horror neaccesată până acum de scenariile lui JK Rowlling, şi care în calitate de frate pierdut repoziționează acţiunea viitorului film într-un fel special. Şi aici însă legăturile dintre vrăjitori sunt neaşteptate, ei fiind legaţi sau despărţiţi de rudenii de sânge care le vor stabili alte căi de acţiune.

Continuând linia cunoscută a scenariilor sclipitor elaborate, JK Rowling rămâne la fel de inspirată şi imaginativă- dimensiunea vrăjitorească găsind în CGI mijloacele care să o facă infinită şi într-atât de veridică încât efectele să fie absolut fabuloase şi să pară atât de reale, încât împreună cu imaginea 3D să te plaseze de-a dreptul în mijlocul acţiunii acaparatoare pe de-a-ntregul, ceea ce nu ne miră în nici un fel, dacă ne amintim că regizor este David Yates. Sunetul Dolbi Atmos de la IMAX pune în valoare într-un mod excepţional coloana sonoră minunat elaborată aparţinându-i lui James Newton Howard- cel care ne-a bucurat auzul şi la Maleficent, Hunger Games, Concussion, The Huntsman, Jack Reacher sau precedentul Fantastic Beasts.

Intens şi alert, cu întorsături de situaţie uimitoare, filmul este minuţios construit, cu acţiune cât încape, cu un touch de horror, cu fantasticul manifest aproape – de veridic ce e, cu puţina dinamică de policier şi, evident cu o strălucire de iubiri înfiripate sau continuate, pe care probabil le vom vedea cum cresc în viitorul seriei. Şi evident că este vorba de alegeri- ele fiind cele care complica sau deznoadă acţiunea, iar după cum se intrevad- vor fi foarte grele – prietenia, iubirea, fraternitatea fiind puse în joc.

Distribuţia este una stelară, în rolul lui Dumbledore tânăr avându-l pe Jude Law, contrapartida fiind Grindelwald interpretat excelent de Johnny Depp- scăpat pare-se definitiv de personajul Jack Sparrow care devenise cu timpul diluat şi pe alocuri cabotin, actuala postura de „absolute villain” venindu-i mănuşă, machiajul transformându-l uimitor şi ajutându-i metamorfozarea în Dark Lord-ul primordial, care se vădeşte mai abil, mai manipulator şi mai versat în a-şi aduna prozeliţii decât Valdemort cel din Harry Potter.

Alături de cei doi, abia aşteptam să îl revăd pe Eddie Redmayne interpretându-l pe Newt Scamander, după excepţionalele performanţe din The Theory of Everything- unde a fost Stephen Hawking şi The Danish  Girl- în care făcea un dublu personaj de excepţie, Einar Weghener/ Elli Elbe. Newt este adultul cu suflet de copil a cărui blândeţe şi energie de lumină au darul să îmblânzească până şi cele mai de temut bestii fantastice, care sub mângâierea şi atenţia lui îşi găsesc adăpost într-o dimensiune creată special pentru ele, dar şi vrăjitorul care poate să-l înfrunte pe The Dark Lord.

Ezra Miller, Zoe Kravitz, Katherine Waterston, Carmen Ejogo, Alison Sudol, Callum Turner și Dan Fogler  completează o distribuție ce le pune în valoare talentul și reprezintă un atu valoros al acestei producții excepțional gândite și dirijate.

Universul fantastic devine așadar şi mai încâlcit, toate personajele par să aibă o poveste secretă legată într-un fel sau altul de a celorlalți- indiferent de tabăra din care sunt- aşa că vrăjitorii evoluează într-un script meandric care se complică în fiecare moment, luându-ne cu asalt imaginaţia şi dându-ne motive suplimentare de reflecţie.

Şi după cum mai tot spuneam- e normal să îţi doreşti miraculosul în viaţă , după cum e la fel de normal să nu ştii unde să îl găseşti! Dar dacă vei merge să vezi acest Fantastic Beasts, ai o şansă să înţelegi că totul e în poveste! Aşa că e de ajuns să îngădui magiei să intre în viaţa ta, să crezi că dincolo de realitatea anodină există şi altceva, o lume fantastică în care operează –paradoxal- cam aceleaşi legi! Aşa că prietenia, dragostea, loialitatea reprezintă aceleaşi valori şi în această dimensiune a fabulosului. Fantastic Beasts 2 este –fără îndoială- o creaţie uimitoare, un film care te urmăreşte după vizionare şi al cărui reverb se face simţit cu şi mai mare acuitate la o revizionare, căci filmele de suflet trebuie şi sunt neapărat revăzute iar şi iar….