Când am văzut trailer-ul de la “It”, mi-am închipuit că e un Stranger Things mai înspăimântător, dar această productie regizată de tânărul regizor Andy Muschietti m-a surprins şi consider că după Mama (filmul în care joacă Jessica Chastain, apărut acum 4 ani), “It” e un mare pas înainte în cariera lui.
Prezenţa tinerilor actori, dintre care unul- Finn Wolfhard- a jucat în Stranger Things, este una amuzantă, isteaţă şi emoţionantă, iar dialogurile dintre ei (chiar şi cele cu trimiteri sexuale) sunt de nivelul unor tocilari, dar unii cu mult simţ al umorului. Cei şapte fugiti de acasă, diferiţi ca temperament, dar uniţi de aceleaşi preocupări, realizează că împreună pot deveni o forţă. Şi cel mai important aspect este faptul că ei descoperă gradual că fricile personale sunt punctele lor vulnerabile, dar şi că în scurt timp, din “luzări” pot deveni salvatori. Povestea este bine construită, şi chiar Stephen King a declarat după o vizionare restrânsă (înainte de lansarea peliculei) că este mai mult decât mulţumit de rezultat şi că desi povestea din film se îndreaptă într-o altă direcţie decât cea din romanul lui, regizorul a înţeles esenţialul.
Şi eu cred că acest “It” (cunoscut de fanii genului horror drept “Pennywise”) este excelent “zugrăvit” în filmul lui Muschietti. De la prima apariţie în film reuşeşte să bage spaima în spectator, “sperietura primordiala” fiind un mare avantaj pe care regizorul îl exploateaza. Iar scena primei apariţii malefice este una care nu poate fi uitată uşor!
Apropo de acest personaj,Tim Curry a fost Pennywise în producţia lansată acum 27 de ani (27 este şi cifra fatidica în cartea lui Stephen King), dar ceea ce-a realizat Bill Skarsgård în acest rol de clovn, depăşeşte mult prestaţia cunoscutului actor. Se spune că şi la filmări copiii erau îngroziti atunci când apărea, deşi iniţial fuseseră avertizaţi că e un actor în aceste haine şi nu au motive să fie infricoşaţi. Dar totul era bine până la apariţia clovnului, care a provocat coşmaruri atât celor prezenti pe platou, cât şi actorului suedez care-l joacă.
Nici nu m-am gândit că în această poveste care începe în anul 1989, (anul în care la cinematografe rulează A Nightmare on Elm Street: The Dream Child) acest Pennywise poate stârni (dar nu chiar la aceeaşi intensitate) fiori asemănători cu cei iscaţi la vederea lui Freddy Krueger. Şi nu credeam că o gaşcă de foarte tineri actori pot fi dirijaţi regizoral atât de bine, iar ei pot răspunde atât de fidel indicaţiilor date. Până şi cel care este hărţuitorul şef (in fiecare şcoală e unul!) interpretat de Nicholas Hamilton, pare că se simte în largul lui în adaptările după scrierile lui Stephen King, el putând fi văzut şi în Dark Tower. Cei şapte mici fantastici (cum spuneam, unii cam spurcaţi la gură) sunt călăuziţi de Bill (Jaeden Lieberher), care deşi aparent e fragil şi bâlbâit, în fapt este încăpăţânat şi cutezător. Şi culmea e că, deşi te uiţi îngăduitor la aceşti prichindei care par că se bat cu morile de vânt, în realitate ei sunt adevăraţi luptători cu spirit de sacrificiu.
Va învinge Pennywise? Îşi vor găsi copiii liniştea? Îşi vor învinge ei temerile? Dacă nu aţi citit Oraşul bântuit (aşa a fost tradus It) şi vreti să aflaţi răspunsurile, nu aşteptaţi până la Halloween, pentru că o sperietură serioasă face mult mai mult decât cateva uşoare. J
Regizor: Andy Muschietti
Scenariu: Chase Palmer, Cary Fukunaga, Gary Dauberman, Stephen King
Cu: Bill Skarsgård, Jaeden Lieberher, Finn Wolfhard, Jeremy Ray Taylor, Sophia Lillis, Chosen Jacobs, Jack Dylan Grazer, Wyatt Oleff, Nicholas Hamilton, Jackson Robert Scott
Radiotopic 