Că e un film de acţiune, nu se mai îndoieşte nimeni, căci are din plin adrenalină şi ne târăşte prin desfăşurarea evenimentelor din scenariu cu viteză zăpăcificantă! Dar să fie într-o aşa măsură şi o excelentă comedie, cu un dialog sclipitor şi cu o asemenea chimie între protagonişti, asta chiar m-a luat prin surprindere! Dar cum e vorba de Samuel L. Jackson ( într-o formă excelentă la cei 68 de ani!!!!) totul devine de înţeles, căci “omul” e un actor de eşalonul întâi, capabil să joace convingător şi ..cartea de telefon! ( era o vorbă pe la Hollywood, ca la ei încă mai trăiesc cărţile de telefoane).
La fel de bine în rol este şi Ryan Reinolds, care îşi completează partenerul livrând exact ce trebuia ca să echilibreze totul, şi, după cum se vede, pare că le-a plăcut amândurora, iar pe langa ca si-au facut treaba, s-au şi amuzat, căci- nu mă-ndoiesc- s-a improvizat destul la ping pong-ul verbal , iar asta e în măsură să ia prin surprindere pe toată lumea.
Deşi acţiunea filmului nu implică necunoscute şi e ultra previzibil, momentele de haz sunt numeroase, acţiunea e la ea acasă, iar balansul dintre cel mai căutat asasin fără scrupule (Samuel L. Jackson) şi un bodyguard cu multe reguli de conduită (Ryan Reynolds), este aproape perfect. Scenele de violenţă extremă sunt asezonate cu umor fin sau grosolan (ca în filmele lui Tarantino) – şi susţinute atât de personajelor feminine (Salma Hayek e super în rolul soţiei mafioate a ucigaşului, temperamentală şi veninoasă), dar nici cele masculine nu sunt lipsite. Gary Oldman, este iar “rău” ( dictator asasin + deraiat mintal), cum pare să înceapă să fie tag-uit după ce a făcut roluri de genul ăsta la greu!
Nici coloana sonoră nu este tricotată la întâmplare, iar momentele de “neuitat” sunt susţinute de piese siropoase cunoscute (Hello a lui Lionel Ritchie, The Sign – Ace of Base pe care Ryan o mormăie în timp ce Samuel cântă blues – I Want To Know What Love Is – Foreigner, Ain’t No Love In The Heart Of The City – Bobby Bland) sau chiar de melodii de pahar- Bevilo Tutto- unde faţa lui Ryan Reynolds face toţi banii, momentul în care un autocar de măicuţe cântă sprinţar refrenul italian bătând din palme, putând deveni antologic.
Şi chiar dacă e fără masca lui Deadpool, Ryan dă replicile cu isteţime, cum aruncă “Nick Fury” cu mother şi celalalt cuvant care începe cu “f”, fiind însă inegalabil; râd de fiecare dată (de la Pulp Fiction încoace) şi recunosc că e trade mark-ul lui.
Aşa că echipa responsabilă de această producţie a ştiut să facă un film plin de acţiune, cu dialog hazos şi personaje bine creionate, care ar putea fi comedia acestei veri în cinematografele de pretutindeni.
În mod vădit filmul este unul light, unul făcut pentru piaţa americană, dar reacţia după vizionare este una plăcută, ca după un banc bun spus la o petrecere reuşită, la care invitaţii se simt bine şi au chef de distracţie. Şi asta pentru că are urmăriri cu maşini, bărci şi motoare, bătăi şi vânătăi şi chiar sfaturi pentru o viaţă amoroasă reuşită, date de un asasin- expert şi în dragoste. Şi sincer, ce am văzut în trailer se confirmă în film: haz şi multă acţiune!
Iar în acest caz zicătoarea “When life gives you lemons, make lemonade”, se metamorfozează în: “When life gives you shit, you make Kool-Aid”! Luaţi de …râdeţi!!
Regizor: Patrick Hughes
Scenariu: Tom O’Connor
Cu:Ryan Reynolds, Samuel L Jackson, Gary Oldman, Salma Hayek, Elodie Yung
Radiotopic 