Dacă ne gândim că acelaşi James Mangold i-a dedicat un film lui Johnny Cash, nu este de mirare că o personalitate muzicală de calibrul lui Bob Dylan i-a atras atenţia. Şi este interesant şi ce perioadă a vieţii cantautorului a decupat în film, dar mai ales cum a făcut-o: reverenţios, aproape explicativ, apropiindu-se de personalitatea acestui atât de înzestrat poet, cu un acut simţ al realităţii şi al implicării.
Filmul„Jaful secolului”/ „Traffic”, regizat de Teodora Ana Mihai, scris de Cristian Mungiu, și inspirat de un caz real – spargerea comisă de un grup de români la muzeul Kunsthal din Rotterdam, în octombrie 2012, va fi prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), ediția 54 (30 ianuarie – 9 februarie). Proiecțiile vor avea loc pe 31 ianuarie, 1, 2 și 8 februarie) – primele trei proiecții beneficiind și de discuții cu publicul la care vor participa regizoarea Teodora Ana Mihai și o parte din membrii echipei olandeze.
Cinema ARTA și Institutul Italian de Cultură invită publicul clujean la o incursiune cinematografică în universul Neorealismului italian, una dintre cele mai influente mișcări cinematografice ale secolului XX.
În fiecare seară de marți, între 4 și 18 februarie 2025, de la ora 20:00, publicul clujean este invitat la Cinema ARTA, str. Universității, nr. 3, să descopere sau să redescopere, în cadrul Cult Classics, trei capodopere ale cinematografiei mondiale, semnate de Federico Fellini, Vittorio de Sica și Luchino Visconti.
„Semințele smochinului sacru” (The Seed of the Sacred Fig), cea mai recentă operă cinematografică a regizorului iranian Mohammad Rasoulof, este mai mult decât un film – este o confesiune, o mărturie viscerală despre suferință, rezistență și speranță într-un climat politic sufocant. Filmat în secret, cu riscuri incalculabile, filmul transcende granițele Iranului, transformându-se într-un strigăt universal pentru libertate.
Ce reprezintă acest simbol al smochinului sacru? Sugrumare și regenerare
Introducerea de la începutul filmului este despre smochinul sacru, un arbore care își răspândește semințele prin vânt sau prin păsările care îi consumă fructele, dar care își câștigă supraviețuirea strangulând copacii gazdă. Alegoria este izbitoare: smochinul devine o metaforă a violenței și suprimării dintr-o societate în care libertățile individuale sunt sacrificate în numele ordinii.
Titlul simbolizează însă și reversul medaliei: din semințele răspândite – chiar și în cele mai crude circumstanțe – se poate naște viață, o idee care rezonează profund cu povestea dramatică a protestelor din 2022, declanșate de moartea tragică a Mahsei Amini.
Mahsa Amini, cunoscută și ca Jina Amini, a fost o tânără kurdă de 22 de ani, originară din provincia Kurdistan, Iran. Povestea ei tragică a început în septembrie 2022, când a fost arestată la Teheran de către poliția morală iraniană pentru că ținuta ei ar fi încălcat normele islamice stricte privind purtarea hijab-ului. Potrivit autorităților, ea a suferit un „atac de cord” în detenție și a intrat în comă, dar familia ei și numeroase organizații pentru drepturile omului au acuzat poliția de tortură și maltratare, ceea ce i-a provocat moartea.
Decesul Mahsei Amini a reprezentat scânteia care a aprins proteste masive în Iran și în alte părți ale lumii. Sub sloganul „Femeie, viață, libertate” (în kurdă: Jin, Jiyan, Azadî), femeile au ieșit în stradă pentru a sfida regimul autoritar, protestând împotriva restricțiilor severe asupra libertăților personale, a codurilor vestimentare impuse și a discriminării de gen. Gesturi simbolice precum arderea hijab-urilor și tăierea părului au devenit acte de rezistență și solidaritate.
Protestele au căpătat rapid o dimensiune mai amplă, cerând reforme democratice și sfârșitul regimului condus de ayatollahul Ali Khamenei. Revolta a marcat un moment de cotitură în lupta pentru drepturile femeilor în Iran și a pus în lumina reflectoarelor o societate în fierbere, dornică de schimbare.
Povestea filmului are loc în 2022, în primele zile ale mișcării „Femeie, viață, libertate”, când revolta populară a prins contur după moartea tinerei kurde iraniene. Rasoulof explorează cu o finețe devastatoare întrebări fundamentale despre controlul asupra corpului, libertatea individuală și dilemele morale care domină viețile femeilor din Iranul contemporan. Scenele inițiale, ce surprind viața cotidiană într-o familie iraniană din clasa de mijloc, zugrăvesc un portret tăios al presiunilor sociale: hijab-ul devine nu doar un simbol religios, ci și o armură fragilă împotriva judecăților și persecuțiilor.
Filmul trece brusc de la o dramă intimă la un thriller captivant. În a doua jumătate, tempo-ul devine febril: urmăriri spectaculoase cu mașina, interogatorii brutale și momente de tensiune crescândă conduc spre un final care amintește de duelurile dintr-un western clasic. Rasoulof demonstrează o abilitate rară de a echilibra detaliile personale și frământările politice, creând o poveste care reflectă lupta pentru schimbare într-o societate care își sufocă propriii cetățeni.
Familia din film este un microcosmos al Iranului contemporan, cu conflicte intergeneraționale, frici adânc înrădăcinate și o nevoie disperată de reconciliere. Fiecare personaj poartă greutatea unui trecut încărcat de tradiții și decizii forțate, dar și germenii unei posibile eliberări.
Deși Rasoulof a părăsit Iranul în 2024, dragostea sa pentru țara natală pulsează în fiecare cadru al filmului. Întrebarea retorică a regizorului – „Vreau să stau în închisoare sau să mă alătur Iranului cultural care există dincolo de granițele sale?” – reflectă dilema unui artist exilat care nu poate rupe legătura cu rădăcinile sale. Filmul devine astfel o punte între Iranul geografic și cel cultural, între amintirea unei țări și speranța pentru viitorul ei.
„Semințele smochinului sacru” este un film care nu doar că tulbură, ci și provoacă la introspecție profundă. Este o operă cinematografică necesară, care își asumă riscul de a expune nedreptatea, dar care oferă și o licărire de speranță. Rasoulof nu doar că își denunță persecutorii, ci și celebrează reziliența spiritului uman în fața adversităților.
Filmul „Kingdom of Judas”, regizat de Sabina Lisievici, va fi disponibil în America de Nord pe platformele de streaming Amazon și OTT Studio începând cu 14 februarie 2025. După ce a fost lansat în cinematografele din toată România în aprilie 2024, filmul își face debutul pe piața internațională, oferind publicului din America de Nord oportunitatea de a viziona această producție românească.
Warner TV deschide apetitul telespectatorilor pentru dragoste și romantism cu premierele lunii februarie. Meg Ryan, Kristen Stewart, Adam Brody și Matthew Broderick sunt protagoniștii comediilor programate în seria “Vineri Romantic” la Warner TV.
Ce se întâmplă când părinții tăi sunt Catherine Deneuve și Marcello Mastroianni, iar trecutul lor legendar îți umbrește prezentul? Chiara Mastroianni își dă seama că singura cale de a-și regăsi echilibrul este să devină… tatăl ei.
Transilvania Film anunță intrarea în cinematografe a filmului Limonov(r. Kirill Serebrennikov, Franța, 2024) care spune povestea scriitorului și politicianului rus Eduard Limonov (1943 – 2020). Militant revoluționar, bătăuș, scriitor clandestin, dar și poet incisiv, iubitor de femei frumoase, răzbunător, agitator politic și romancier care a scris despre propria măreție.
Cel mai nou film scris și regizat de Radu Jude, Kontinental ‘25, a fost inclus în competiția oficială a celei de-a 75-a ediții a Berlinalei. Festivalul se desfășoară în perioada 13-23februarie, iar selecția pentru competiția oficialăa fost dezvăluită astăzi în conferința de presă de TriciaTuttle, directoarea artistică a Festivalului, alături de Jacqueline Lyanga și Michael Stütz, membri ai comisiei de selecție.
Cu cinsprezece ani în urmă, Taylor Sheridan era doar un alt actor care încerca să-și facă loc în industria filmului. Cu 800 de dolari în buzunar și un rol modest în „Sons of Anarchy” ca adjunctul șefului David Hale, Sheridan simțea că se află la marginea unui drum care nu ducea nicăieri.
Un moment de cotitură a venit atunci când avocatul său a cerut o mărire de salariu. Răspunsul regizorului a fost tăios și umilitor: „Probabil că merită să câștige mai mult, dar nu o să-l plătim mai mult… Sunt 50 la fel ca el, iar el e pe locul 11 pe foaie. Ăsta este și nu va depăși acest loc.”
Cuvintele acestea l-au lovit pe Sheridan ca o palmă rece. În loc să-l doboare, l-au trezit. „Nu vreau să fiu pe locul 11 pe o listă de așteptare pentru tot restul vieții”, și-a spus el.
O decizie radicală Taylor Sheridan a renunțat la actorie. Cu puținii bani pe care îi avea, s-a izolat și a început să scrie. Patru ani mai târziu, lumea avea să vadă prima dovadă a talentului său cu scenariul filmului „Sicario”, regizat de Denis Villeneuve. A fost doar începutul.
„Hell or High Water” a urmat în 2016, aducându-i lui Sheridan nominalizări la premii importante. În 2017, și-a făcut debutul regizoral cu „Wind River”, un film profund și captivant. Dar adevărata sa victorie a venit odată cu lansarea „Yellowstone”.
De pe locul 11 la locul întâi Serialul „Yellowstone”, cu Kevin Costner, a devenit o franciză de succes mondial. Spin-off-uri precum „1883” și „1923” au cucerit publicul, iar Sheridan a continuat să creeze și alte proiecte, cum ar fi „Mayor of Kingstown”, „Tulsa King”, „Special Ops: Lioness”, „Lawmen: Bass Reeves” și „Landman”.. Paramount i-a acordat încredere deplină, oferindu-i sprijin pentru cinci proiecte ambițioase.
Astăzi, Taylor Sheridan valorează peste 200 de milioane de dolari și deține Texas Four Sixes Ranch, pe care Paramount îl folosește ca platou de filmare.
Când Cole Hauser, interpretul lui Rip Wheeler din „Yellowstone”, l-a întrebat despre începuturile sale, Sheridan a zâmbit nostalgic: „Știi, Cole, acum 15 ani eram pe locul 11. Dar am decis să-mi scriu propria listă.”
Sheridan a visat o poveste, a împărtășit-o cu milioane de oameni și apoi a pășit în ea.
Morala? Uneori, pentru a urca în vârf, trebuie să cauți o altă listă! 😊