Există filme care nu încearcă să reinventeze roata, ci doar s-o facă să meargă perfect. Crime 101 este exact acest tip de exercițiu: un thriller polițist solid, elegant, fără isterii vizuale inutile, care știe foarte bine din ce tradiție vine și nu se jenează deloc de asta.
Adaptat după nuvela omonimă a lui Don Winslow – un autor care, paradoxal, pare mereu „aproape” de marele film hollywoodian, dar rareori nimerit – Crime 101 ajunge pe mâinile lui Bart Layton, regizor cu un apetit clar pentru povești despre jafuri (American Animals) și identități fluide (The Impostor). Alegerea nu e deloc întâmplătoare: Layton e genul de cineast care preferă tensiunea construită din detalii, nu din explozii.
Filmul ne aruncă în lumea hoților de bijuterii de pe Coasta Pacificului, unde au loc furturi mai mult sau mai puțin sofisticate. Doar că detectivul Lou Lubesnick (Mark Ruffalo, într-un rol perfect calibrat de polițist obosit, dar agățat de o obsesie) miroase altceva: un singur făptaș, un profesionist care joacă pe termen lung. Aici intră în scenă personajul lui Chris Hemsworth, surprinzător de reținut și mai interesant ca niciodată atunci când lasă deoparte aura de superstar Marvel.
Distribuția este, fără exagerare, de lux: Halle Berry aduce gravitate și inteligență emoțională, Barry Keoghan rămâne magnetul de neliniște pe care îl știm, iar Monica Barbaro completează elegant un puzzle de personaje bine scrise. E genul de film în care fiecare actor pare să știe exact ce film joacă – lucru tot mai rar în blockbusterele contemporane.
Comparat (nemeritat) cu Heat al lui Michael Mann (nuanțele sunt acolo, e adevărat), Crime 101 nu încearcă să copieze, ci mai degrabă să evoce: o atmosferă de cinema „serios”, în care acțiunea este coregrafiată clar, filmată frumos, fără montaj epileptic. Layton mizează pe ritm, pe priviri, pe spațiu – și câștigă.
Istoria ecranizărilor după Winslow nu e una fericită. The Death and Life of Bobby Z a fost un film de acțiune greoi, iar Savages al lui Oliver Stone – ambițios, dar tonalmente haotic. Nici alți regizori mari (Scorsese, Ridley Scott, James Mangold) n-au reușit să „spargă codul” Winslow. Crime 101 ar putea fi, în sfârșit, excepția care confirmă regula.
Concluzia? Crime 101 este un thriller polițist care pare desprins direct din anii ’90 – și spun asta ca pe cel mai mare compliment posibil. Are farmec, nerv, personaje memorabile și o eleganță de modă veche. Este dovada clară că nu ai nevoie de ecrane verzi și CGI până la refuz ca să faci un film captivant. Doar de o poveste bună, actori în formă și un regizor care știe să stea în umbra materialului.
Un film care se vede cu plăcere, se simte „cinematografic” și îți amintește de ce genul ăsta funcționează dintotdeauna.
Radiotopic 