Darren Aronofsky, cineastul care ne-a impresionat cu filme precum Requiem for a Dream și Black Swan, revine de data aceasta cu o poveste ce pare, la prima vedere, să se abată de la traseul său obișnuit. Prins cu mâța-n sac (Caught Stealing), adaptare după romanul lui Charlie Huston, are toate ingredientele unui thriller polițist clasic – mafioți, trădări, lupte corp la corp și mușcături de pisică. Și totuși, filmul poartă amprenta autorului, aceeași semnătură vizuală și psihologică ce face din Aronofsky un regizor inconfundabil.
De la primele cadre, New York-ul nu este doar un decor, ci un personaj viu, murdar, zgomotos, cu puls febril. Unghiurile camerei, felul în care străzile înguste par să se strângă în jurul personajelor, tensiunea acumulată prin montaj rapid și abrupt – toate acestea pun spectatorul într-o stare de neliniște familiară celor care îi cunosc filmografia.
Povestea, deși inteligentă și uneori previzibilă, își câștigă forța prin interpretările actorilor. Austin Butler, se achită de un rol care îi cere vulnerabilitate, dar și reacție, când e cazul. Zoë Kravitz joacă sincer, cu grație, Regina King adaugă nuanțe de forță și viclenie, iar prezența celor doi, Vincent D’Onofrio și Liev Schreiber (mafioți evrei) oferă amuzament și autoritate scenelor de confruntare cu personajul principal.
Scenele de acțiune – luptele corp la corp, urmăriri cu mașini, împușcături – nu sunt simple exerciții de stil. Ele poartă acea calitate viscerală, specifică lui Aronofsky: simți fiecare lovitură, fiecare zgomot de frână, fiecare clipă de teroare. Totul este filtrat printr-un realism brutal, dar cu accente de umor și ironie, de parcă regizorul ne-ar șopti că în haosul urban se ascunde un fel de coregrafie absurdă.
Coloana sonoră este un alt personaj esențial. Deși Clint Mansell este colaboratorul lui Aronosky de lungă durată, de această dată se aliază cu Rob Simonsen, un compozitor american de muzică de film și televiziune, dar și artist solo, cunoscut pentru stilul său expresiv, care combină orchestrația clasică cu elemente electronice și experimentale. El este și co-fondator al colectivului de compozitori The Echo Society, o comunitate artistică ce promovează colaborarea și explorarea sonoră.
Finalul filmului, satisfăcător și previzibil, închide povestea cu o notă optimistă, dar și cu o energie cathartică, specifică marilor thrillere. Nu este un film perfect – unele clișee de gen persistă, iar previzibilitatea narativă poate diminua surpriza –, însă Prins cu mâța-n sac rămâne un rollercoaster intens, violent și plin de adrenalină.
În esență, Darren Aronofsky își păstrează reputația: chiar și atunci când intră pe terenul thrillerului, el reușește să-l îmbrace într-un strat de introspecție, comedie neagră, obsesie și tensiune existențială. Rezultatul este un film care, deși nu revoluționează genul, îl face să pulseze cu o viață nouă.
Un film neaparat de vazut pentru actiune, jocul actorilor si imaginea perfecta, distribuit in Romania de InterCom Film
Radiotopic 