„Ideea care m-a condus a fost aceea de a reproduce, prin mijlocirea artei, drumul parcurs de Brâncuși din România până la Paris. Un tânăr cu un spirit antreprenorial, care a luat decizia de a pleca la Paris, chiar și pe jos, pentru a studia arta împreună cu cei mai buni artiști ai vremii” – a explicat Dan Reisner motivația care a stat la baza realizării sculpturii monumentale ”The Walk”, inspirate de celebra lucrare a lui Costantin Brâncuși, Coloana Infinitului. Sculptura, care se află într-o zonă de hi-tech a Tel Avivului, a fost ridicată cu doi ani în urmă, constituind un spectaculos omagiu adus marelui artist român într-un spațiu public din metropola israeliană.
Între 20 și 30 martie, cinefilii din București și alte 11 orașe din țară pot descoperi cele mai noi titluri din cinematografia franceză în programul celei de-a 29-a ediții a Festivalului Filmului Francez – Échos. Filme selecționate la Cannes, Veneția, Toronto, Annecy, Valladolid, San Sebastiánsau Berlin vor fi proiectate în cadrul Festivalului în cinematografe și spații culturale alternative din București, Arad, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.
Norman McLaren a fost un inovator remarcabil în domeniul animației și al filmului abstract, explorând tehnici experimentale care au redefinit limbajul cinematografic. În creațiile sale, McLaren nu doar că a transformat animația într-o formă de artă pură, dar a extins și posibilitățile expresive ale filmului prin abordări inedite, precum desenul direct pe peliculă sau compunerea sunetului prin mijloace vizuale.
Un exemplu reprezentativ al stilului său este Blinkity Blank, unde McLaren aplică una dintre tehnicile sale caracteristice: desenează și pictează forme direct pe peliculă, creând în același timp atât imaginea, cât și sunetul prin intervenția asupra benzii dedicate coloanei sonore. În această scurtă animație, două puncte – unul roșu și celălalt verde – încep să prindă viață, evoluând în linii și forme care se contopesc și se transformă, dând naștere unor imagini efemere: o pasăre, un foc de artificii, un ananas, picioare în mișcare, o parașută și multe altele.
Interacțiunea dintre aceste două puncte capătă o dinamică tensionată, sugerând un conflict perpetuu: se urmăresc, se ciocnesc, se resping și se absorb reciproc, într-un joc vizual care oscilează între armonie și confruntare. McLaren amplifică acest efect prin utilizarea intermitenței imaginii – eliminând selectiv cadre între secvențele de mișcare, el creează senzația unui clipit constant al privitorului.
O piesă intimă ce are ca teme centrale recunoștința și transformarea
Dimitri’s Bats estompează constant granițele dintre beat-urile dance și riff-urile alternative. Cu piese în playlist-urile radiourilor din New York sau Marea Britanie, prezenți în line-up-urile festivalurilor Electric Castle, Summerwell, Juwenalia PW (Polonia), Tallin Music Week (Estonia) sau în deschiderea The 1975, Son Lux și Daria Zawiałow, Dimitri’s Bats sunt printre cele mai cool apariții pe scena alt – pop din România. Cel mai nou single ‘Gold’ este disponibil pe toate platformele de streaming și pe canalul oficial de YouTube cu un nou videoclip.
Centrul de psihologie Anfold și-a deschis porțile publicului larg cu un portofoliu vast de servicii, ce se adresează atât utilizatorilor individuali, cât și zonei corporate. Proiectul a fost fondat de către Adina China-Birta și Dana Zeicu, două prietene din copilărie specializate în psihologie, cu background în mediul de business și HR, care alături de peste alți 15 profesioniști în domeniu creează un spațiuîn care mintea, emoțiile și corpul să se afle în echilibru.
„Familia Baldwin” („The Baldwins”), noul reality show care ne duce în culisele vieții lui Alec și Hilaria Baldwin, începe la TLC pe 26 ianuarie, la ora 21:00. Serialul urmărește familia Baldwin cum trece prin suișurile și coborâșurile vieții, dar și prin provocările și umorul care apar atunci când crești o familie numeroasă în ochii publicului.
În premiera sezonului, Alec și Hilaria sărbătoresc cea de-a noua aniversare a fiului lor cel mare, Rafael, și încercând să scape de zgomotul orașului se îndreaptă spre East Hampton pentru a continua o tradiție anuală de vară. Dar în mijlocul sărbătorii apare incertitudinea, deoarece Alec se confruntă cu un proces. Alec și Hilaria navighează printre complexitățile emoționale ale momentului, în timp ce mențin viețile copiilor lor cât mai stabile posibil.
Armand, noul film norvegian scris și regizat de Halfdan Ullmann Tøndel și distribuit de Bad Unicorn, se prezintă ca un thriller aparte, care depășește convențiile genului. Are toate caracteristicile clasice ale unui thriller – răsturnări de situație șocante, tăceri apăsătoare, prim-planuri pline de emoție și interacțiuni tensionate. Însă tensiunea reală vine dintr-un spațiu neașteptat: școala primară, unde adulții – prinși în săli de clasă, pe holuri sau chiar în toalete – devin protagoniștii unui mister ce planează asupra acțiunilor nevăzute (și parțial cunoscute) ale copiilor.
Tøndel, născut în 1990 la Oslo, provine dintr-o familie celebră – bunicii săi fiind Liv Ullmann și Ingmar Bergman. Și pentru cei care, poate, se întreabă cine a fost Ingmar Bergman, trebuie spus că el a fost un regizor de film și teatru care a oscilat între vis și realitate, mereu irascibil, niciodată pe deplin mulțumit și permanent în căutarea iubirii. Și se pare că tânărul Tøndel a moștenit o parte din această complexitate artistică, deoarece Armand, filmul său de debut, provoacă la introspecție și ruminație – acea ruminație născută din evenimente negative, percepute ca eșecuri.
De la începutul filmului, Tøndel te atrage într-o capcană regizorală subtilă. În calitate de spectator, tentația este să reacționezi rapid, să judeci, iar dacă aș fi fost în pielea directorului școlii, cred că aș fi chemat protecția copilului și/sau poliția, având în vedere gravitatea acuzațiilor (sau, poate, a lipsei lor). Însă regizorul nu își propune să exploreze soluțiile evidente. În acest sens, Armand amintește de Jagten (The Hunt) al lui Thomas Vinterberg, cu Mads Mikkelsen, care tratează o temă similară: ce se întâmplă atunci când un copil face o acuzație gravă, iar un adult susține contrariul? Pe cine alegem să credem?
Însă Tøndel refuză tehnicile de manipulare emoțională. Singura scenă care ar putea fi percepută ca ușor manipulantă implică o mamă – actriță și în film – care trece printr-o criză emoțională exprimată printr-o combinație de râs (prelungit și enervant) și plâns (scurt și răscolitor). Este o scenă lungă și dificilă, dar totuși reușită!
Un alt aspect remarcabil al filmului este utilizarea inteligentă a sunetului. Muzica apare cu moderație, Tøndel mizând în schimb pe tăceri încărcate de semnificație și pe sunete de fundal atent alese pentru a fi folosite în manieră narativă. Această decizie regizorală sporește tensiunea și accentuează atmosfera apăsătoare.
Pe măsură ce intrigile se desfășoară, devine clar că familiile celor doi copii implicați ascund mai multe lucruri decât s-ar fi presupus. Tøndel dezvăluie aceste conexiuni cu o delicatețe care evită senzaționalismul, lăsându-te să rumegi fiecare detaliu. Fiecare element creativ – de la scenografie la interpretare – contribuie la construirea unui climat captivant, astfel încât chiar și scenele în care personajele par a nu face nimic – stând într-o baie, într-o clasă sau pe hol – sunt încărcate de sens și emoție.
Distribuția este impecabilă. Nu există un actor principal asupra căruia să se concentreze toată atenția, deoarece întreaga echipă joacă la un nivel ireproșabil. Fiecare actor transmite cu subtilitate și autenticitate trăirile interioare ale personajului său. Dar dacă ar fi să aleg pe cineva, pot spune că am fost foarte plăcut impresionat de Renate Reinsve, cea care va juca împreună cu Sebastian Stan în filmul „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu.
Finalul filmului aduce o notă de suprarealism, prin secvența dansului și scena în care o mamă este simbolic „sfâșiată” de părinții celorlalți copii, care în urma unor mici bucăți din adevărul care stă sub semnul întrebării, se năpustesc asupra celei vinovate de a fi părintele unui asemenea ”monstru”. Tøndel lasă spectatorul suspendat între real și imaginar, fără a oferi răspunsuri clare, dar generând întrebări incomode și necesare.
Armand nu este un film ușor de digerat. Este un thriller psihologic care provoacă, frământă și invită la introspecție. Prin refuzul soluțiilor facile și al manipulării emoționale, Halfdan Ullmann Tøndel demonstrează că poate deveni o voce importantă în cinematografia europeană, iar acest debut promite o carieră marcată de profunzime și rafinament artistic.
Festivalul Enescu constituie un simbol al excelenței culturale la nivel internațional. Ediția din acest an, finanțată de Guvernul României prin Ministerul Culturii, se bucură de sprijinul a patru parteneri principali de prestigiu care și-au unit forțele pentru a aduce la București orchestre și muzicieni remarcabili din întreaga lume.
Warner TV îți aduce, ca în fiecare an, în weekend-ul decernării premiilor Academiei Americane de Film, o colecție specială de filme de Oscar®, producții care au făcut istorie, cu actori de top din generația de aur a Hollywood-ului – Vivien Leigh, Clark Gable, Gene Wilder, Dustin Hoffman, Robert Redford, și nume consacrate ale cinematografiei contemporane – Sandra Bullock, Ben Affleck, George Clooney.
CAY Films vă invită să vă începeți primăvara la cinema cu Reinas – O dulce revedere în care regizoarea Klaudia Reynicke„combină realismul cu miracolul împământat într-o poveste de familie inteligent scrisă, plasată într-un context istoric mult mai larg”(Variety) – tulburările politice din Peru de la începutul anilor ’90.
Radiotopic 