Radiotopic

Văzut de Michaela

Cu acest cel mai noi film al ei, Andrea Arnold continuă să exploreze universurile fragile și tensionate ale celor aflați la periferia societății. Povestea, o combinație între realismul social crud și lirismul metaforic, este ancorată în viața unei familii disfuncționale, un microcosmos afectat de droguri, violență, abandon și prostituție.

În centrul acestei lumi aspre se află o adolescentă sensibilă care își caută propria cale spre libertate. Bailey, personajul principal, interpretat cu subtilitate și emoție de Nykiya Adams, este un simbol al rezilienței, care în încercarea de a evada din realitatea sufocantă, folosește telefonul mobil ca pe o poartă către o lume virtuală. Această interfață devine nu doar un refugiu, ci și o sursă de putere și inspirație pentru a-și continua lupta, povestea ei fiind o cursă de anduranță, o luptă între dorința de libertate și constrângerile realității.

Andrea Arnold reușește să creioneze relațiile disfuncționale din familia lui Bailey cu o sensibilitate aproape sfâșietoare. În ciuda tensiunilor și abuzurilor, există momente de conexiune autentică, fragmente care sugerează că iubirea poate supraviețui chiar și în cele mai neprielnice condiții, filmul explorând astfel multiplele fațete ale iubirii – protectoare, distructive, dar mereu prezente.

Barry Keoghan, în rolul Bug, vine cu o performanță excepțională, consolidându-și statutul de actor de mare calibru cu acest personaj, o combinație de vulnerabilitate și pragmatism, ce ofera un contrapunct pentru sensibilitatea idealistă a lui Bailey. Actorul irlandez avea să ne cucerească iremediabil cu portretul terifiant al lui Martin în capodopera lui Yorgos Lanthimos, Uciderea Cerbului Sacru din 2017). A continuat sa ne uimească in distribuțiile unor filme majore precum Dunkirk al lui Christopher Nolan din 2017, Batman (2022), si Spiritle Din Inisherin regizat de Martin McDonagh (2022) – care i-a adus o nominalizare la Oscar pentru rolul Dominic , apoi Saltburn din 2023, scris, regizat si produs de Emerald Fennell, rol care i -a adus un Glob de Aur și un Bafta. Alături de cariera sa cinematografică, Keoghan este un boxer amator împlinit și, de când s -a alăturat prestigiosului lor „Style Squad” în 2017, brand ambasador pentru Dior.

Germanul Franz Rogowski, în rolul  Bird, adaugă o notă de mister și poezie cu un personaj enigmatic, un gardian între lumi, simbolizând conexiunea dintre fantezie și realitate, dar și căutarea identității. Rogowski este cunoscut pentru filmele Victoria din 2015 al lui Sebastian Schipper și Love Steaks (2013) regizat de Jakob Lass, primul fiind unul dintre puținele lungmetraje realizate dintr -o singură filmare continuă, productia câștigand printre altele, Ursul de argint pentru contribuția artistică remarcabilă la cinematografie, precum și importante premii germane de film la șase categorii.

Alaturi de stilistica filmului, abordarea vizuală este unul dintre cele mai mari atuuri ale sale, Andrea Arnold folosind gros-planuri care evocă realismul fraților Dardenne, dar și cadre de o frumusețe picturală desăvârșită. Fiecare detaliu vizual devine o metaforă – zborul unei păsări, o privire fugitivă, o umbră care trece, în timp ce coloana sonoră, atent aleasă, amplifică atmosfera, completând povestea cu o notă de melancolie și speranță, așa că BIRD nu este doar un film, ci o experiență profundă și emoționantă, care se dezvăluie treptat, strat cu strat. Cu un final neașteptat și plin de speranță, Andrea Arnold creează o operă care vorbește despre dorința de libertate, frumusețea fragilă a visurilor și complexitatea relațiilor umane. Este un film care rămâne cu spectatorul mult timp după vizionare, provocându-l la reflecție și oferindu-i satisfacții cinefile nebănuite.

Văzut de Marcel

Andrea Arnold continuă să surprindă prin modul său unic de a explora umanitatea, iar Bird este o altă piesă esențială în filmografia sa vibrantă și viscerală. Cu o incursiune neașteptată în realismul magic, acest film păstrează semnătura regizoarei britanice: empatie profundă, curaj narativ și o estetică vizuală care găsește poezie în cotidian.

În centrul poveștii se află Bailey, o fetiță de 12 ani interpretată fenomenal de debutanta Nykiya Adams. Crescută într-o familie disfuncțională, viața ei este o explozie de haos controlat: graffiti pe pereți, saltele aruncate folosite ca loc de joacă de copii și un tată, Bug (interpretat de carismaticul de Barry Keoghan), care jonglează între excentricitate și responsabilități evazive. În acest decor, Bailey este oglinda unei lumi neiertătoare, dar pline de momente de frumusețe și speranță.

Apariția lui Bird, un personaj misterios interpretat de Franz Rogowski, introduce un element fantastic în universul realist al lui Arnold. Bird este o prezență eterică, fascinantă prin natura sa ambiguă: un spirit liber, un înger păzitor sau poate doar o proiecție a imaginației lui Bailey.

Interpretarea lui Franz Rogowski în rolul Bird evocă fără îndoială un stil similar cu cel al lui Joaquin Phoenix. Prezența sa este intensă, aproape hipnotică, iar mișcările sale fluide și expresiile feței trădează o profunzime emoțională similară cu personajele lui Phoenix. Această comparație scoate în evidență complexitatea și misterul pe care Rogowski îl insuflă personajului său, transformându-l într-o enigmă fascinantă.

Scenele contemplative din Bird pot aminti de Birdy (1984), regizat de Alan Parker, unde prietenia dintre doi tineri, unul obsedat de ideea de a zbura, aduce o încărcătură emoțională profundă. Ambele filme explorează dorința de evadare și fragilitatea umană, dar Arnold adaugă un strat suplimentar de ambiguitate și realism magic. Relația dintre Bailey și Bird are o dinamică care reflectă o conexiune profundă, ce transcende granițele convenționale ale realității, la fel cum Birdy aprofundează prietenia și alienarea.

Ambiguitatea cu care Arnold tratează personajul amplifică tensiunea narativă, păstrând spectatorul într-o stare constantă de mirare.Arnold reușește să nu judece personajele, ci să le privească cu o tandrețe dezarmantă. Bug, amuzant prin lansarea unei afaceri  improbabile ce are ca activitate principală o broască ale cărei secreții sunt psihotrope, sau Hunter, fratele vitreg cu un amestec de maturitate și violență juvenilă, sunt portrete de o complexitate rară. Bird este, în esență, o sărbătoare a familiei în formele sale cele mai neașteptate și imperfecte.

Titlul și anumite teme din Bird pot fi văzute ca un ecou al filmului Birdman (2014) regizat de Alejandro G. Iñárritu. Ambele explorează natura umană printr-un amestec de realism și fantastic, iar personajele centrale se confruntă cu crize existențiale și dorința de libertate. În timp ce Birdman urmărește un actor prins între aspirațiile artistice și propria vanitate, Bird își îndreaptă atenția către vulnerabilitatea copilăriei și conexiunile umane.

Secvența finală, o petrecere de nuntă dezlănțuită, este un epitom al stilului Arnold: haotică, dar încărcată de emoție brută. Este un îndemn la iubire, la analiza imperfecțiunii relațiilor umane și la puterea de a găsi bucurie în mijlocul dezordinii.

Bird este o operă cinematografică profund emoționantă, care demonstrează, încă o dată, că Andrea Arnold este una dintre cele mai curajoase și inovatoare voci din cinema. Cu Bailey și Bird ca ghizi, filmul ne invită să vedem lumea cu ochi inocenți, dar nu naivi, și să ne bucurăm de frumusețea fragilă a vieții, chiar și în mijlocul haosului.