Ali Abbasi, unul dintre cei mai talentați regizori ai noului val cinematografic european, ne surprinde din nou cu filmul The Apprentice. Regizorul, cunoscut pentru explorările sale cinematografice curajoase și provocatoare, își îndreaptă atenția de această dată asupra anilor de formare ai lui Donald Trump și relația sa mentor-ucenic cu Roy Cohn, un personaj controversat și influent în politica americană a anilor ’70 și ’80.
Abassi avea să debuteze în lungmetraj cu Shelley (2016), o dramă cu elemente horror, din a cărui distribuție face parte și actriţa română Cosmina Stratan, iar în 2018 a câștigat Un Certain Regard cu cel de-al doilea film al său, Border. De asemenea, a regizat Holy Spider (inspirat de povestea adevărată a unui bărbat care a ucis 16 lucrătoare sexuale din oraşul Mashhad, din Iran) și două episoade din serialul The Last of Us!
Revenind la The Apprentice, imediat după vizionare am spus că regizorul este mult prea îngăduitor cu bărbatul care vrea să ocupe din nou scaunul de președinte USA! Și poate că s-a axat mai mult pe eminența cenușie, Roy Cohn, omul care îl ridică pe Donald din condiția umilă de colector de bani din chiriile proprietăților deținute de tatăl lui (interpretat de Martin Donovan). Dar nu a greșit deloc! Jeremy Strong face un rol care îl pune în centrul atenției spectatorilor, deși Sebastian Stan se achită foarte bine de partitura omului cu părul galben, inclusiv în ceea ce privește ticurile verbale sau rictusul dizgrațios care îi reușea perfect lui Alec Baldwin în portretizările satirice ale lui Donald Trump.
Sebastian mai face un lucru demn de remarcat: nu îl caricaturizează, ci chiar îl joacă pe Donald în acest personaj care ne dezvăluie un tânăr nesigur, care își caută rostul și care aproape ni-l face, la început, simpatic, chiar și celor care nu-l agreează.
Departe de a opta pentru o abordare parodică sau satirică, cum s-ar aștepta unii, mai ales în lumina portretizărilor comice realizate de Alec Baldwin la Saturday Night Live, Abbasi se concentrează pe descifrarea mecanismelor care au dat naștere personalității lui Trump. Dacă doar o fracțiune din complexitatea acestui personaj a fost captată în film, regizorul merită aplauze pentru o explorare lucidă și umanizantă a unei figuri care continuă să domine peisajul politic american.
Abbasi, născut la Teheran în 1981 și format profesional între Suedia și Danemarca, demonstrează o profunzime de înțelegere rară a dinamicii mentor-ucenic dintre Trump și Cohn. În această privință, rolul lui Jeremy Strong în pielea lui Roy Cohn este cu adevărat magnetic. Strong, cunoscut pentru talentul său interpretativ remarcabil, insuflă o amenințare liniștită, dar persistentă, cu privirea sa rece și comportamentul calculat. În contrast, Sebastian Stan îl joacă pe tânărul Trump cu o surprinzătoare finețe, oferindu-ne un Donald vulnerabil, departe de caricatura superficială pe care o vedem în alte medii. În primele secvențe ale filmului, aproape că simțim empatie pentru un Trump nesigur, confuz, care încă își caută locul în lume.
Abbasi își structurează povestea cu o subtilitate care refuză simplificările, explorând nu doar ascensiunea lui Trump, dar și rolul central al lui Roy Cohn, adevatata lui figura paternă de facto, în formarea modului său de a înțelege puterea și succesul.
Deși unii ar putea considera că regizorul este prea îngăduitor cu Trump, de fapt, Abbasi preferă să se concentreze asupra dinamicii complexe dintre cei doi, evitând capcana portretizării unidimensionale a unei figuri publice atât de polarizante.
În privința interpretarii, filmul este o capodoperă a contrastelor. Dacă Sebastian Stan reușește să echilibreze momentele de vulnerabilitate și aroganță cu măiestrie, Jeremy Strong fură spectacolul printr-o prezență captivantă. Cohn, cu alura sa de „șopârlă” insidioasă, cum îl descriu martorii în documentarul HBO Tiran, laș, victimă: Povestea lui Roy Cohn, este un strateg manipulator care aproape hipnotizează publicul cu liniștea sa amenințătoare. Pe măsură ce tensiunea dintre cei doi crește, Abbasi demonstrează o abilitate remarcabilă de a construi dinamici psihologice intense, menținând atenția spectatorului fixată pe fiecare interacțiune dintre mentor și discipol.
Titlul The Apprentice este, desigur, un omagiu adus reality show-ului care a contribuit masiv la ascensiunea lui Trump ca figură publică în cultura populară americana si dupa parerea multora l-a salvat de la un faliment iminent si i-a acordat un boost de imagine si un credit, pe care nu stiu daca le merita.
Însă dincolo de referințele evidente, filmul este mai degrabă o tragicomedie bine realizată, o poveste despre ambiție, putere și moralitate, sau mai degrabă lipsa ei, într-o eră a excesului.
The Apprentice este un film care oferă mult mai mult decât o simplă dramă biografică; este o reflecție asupra modului în care puterea și influența se formează în culise, cum relațiile personale pot modela destine și, în final, cum carisma și manipularea pot defini cursul istoriei.
Abbasi a creat un film memorabil, un portret stratificat al unei epoci și al unor personalități care continuă să ne bântuie.
Radiotopic 