Ori de câte ori văd un film românesc bine jucat, cu mesaj interesant şi o punere în pagina cinematografică în măsură să suscite interesul, mă bucur sincer. Iar “Băieţii buni ajung în rai”, produs de Wearebasca şi distribuit de Forum Film, este unul. De la scenariul şi regia lui Radu Potcoava- la montajul lui Cătălin Cristutiu, de la scenografia şi costumele Malinei Ionescu- la sunetul lui Alexandru Dumitru, si mai ales la distribuția bine calibrată (cu Bogdan Dumitrache, Cosmina Stratan, Sergiu Costache, Șerban Pavlu și Marian Râlea)- totul este bine făcut, într-un respect pentru profesie şi public, ceea ce merită salutat.
Şi am aplaudat faptul că deşi este absolut permeabil – căci vorbeşte pe înţelesul tuturor, nu este un film uşor şi nici fără miez; pentru că până la urma fiecare îl înţelege în concordanţă cu propriile achiziţii culturale şi grila personală de valori, în consecinţă atunci când un film acoperă (subtil sau la vedere) toată gama, e clar că merită văzut.
Şi coloana sonoră a lui Alin Zabrauteanu slujeşte bine filmul şi ne dă încă un ghes către dorinţa de a ajunge la mesaj. Care- apropo- este unul optimist, generos, în nici un fel “de speriat” , ba din contră aş zice, vine cu o abordare a dipolului RAI / IAD cu un twist interesant, light, destresant. Până şi Dumnezeu (nimeni altul decât Şerban Pavlu!!) ne apare ca “unu d-al nostru” (vecin, neam său prieten), fără nicio legătură cu ştiutele reprezentări canonice, iar Judecată este doar o întrevedere rapida- căci “coada” e mare şi rezoluţiile multe!
În mod special l-am remarcat pe Sergiu Costache în rolul Sfântului Petru şi, evident, pe Bogdan Dumitrache (Pororoca, Om-Câine, Rux, AliceT) un actor cu un talent multifaţetat care încă nu şi-a atins potenţialul, care aici este Dan, personajul principal a cărui dispariţie declanşează acţiunea.
Cuvântul de ordine al filmului ar putea fi “transparența” – căci chiar şi atunci când este vorba de ceva ascuns/ocult – undeva se tăie o breşă prin care întrezărim – drept pentru care nimic nu e de speriat, cu toate că e vorba de un asemenea subiect cu greutate: moartea şi ce/cum este Dincolo! Iar felul în care abordează scenaristul-regizor Radu Potcoavă o atare temă, păstrează un echilibru îndeajuns încât să nu pară că filmul este o blasfemie. E doar o comedie …care te pune pe gânduri puţin, care acordă şanse şi te învăluie cu o energie benignă. Aşa că spuneţi şi voi: nu este un film pe care să-l vedeţi?
Și sigur ca totul este perfectibil, dar acum vorbim „numai de bine”, ca sa nu jinxuim prima săptămână de dupa lansare!
Asta dincolo de faptul că industria cinematografică trăieşte din încasările pe bilete- deci haideţi la cinema- iar după ce veţi fi văzut filmul, o să fiţi perfect în măsură să comentaţi atunci când lumea o să vorbească despre “Băieţii buni ajung în Rai”!
Vizionare plăcută, trăiască filmul!
Radiotopic 