Posts Tagged ‘trailer’


Armand, noul film norvegian scris și regizat de Halfdan Ullmann Tøndel și distribuit de Bad Unicorn, se prezintă ca un thriller aparte, care depășește convențiile genului. Are toate caracteristicile clasice ale unui thriller – răsturnări de situație șocante, tăceri apăsătoare, prim-planuri pline de emoție și interacțiuni tensionate. Însă tensiunea reală vine dintr-un spațiu neașteptat: școala primară, unde adulții – prinși în săli de clasă, pe holuri sau chiar în toalete – devin protagoniștii unui mister ce planează asupra acțiunilor nevăzute (și parțial cunoscute) ale copiilor.

Citește mai mult: ARMAND: Oglinzi sparte și reflexii întunecate

Tøndel, născut în 1990 la Oslo, provine dintr-o familie celebră – bunicii săi fiind Liv Ullmann și Ingmar Bergman. Și pentru cei care, poate, se întreabă cine a fost Ingmar Bergman, trebuie spus că el a fost un regizor de film și teatru care a oscilat între vis și realitate, mereu irascibil, niciodată pe deplin mulțumit și permanent în căutarea iubirii. Și se pare că tânărul Tøndel a moștenit o parte din această complexitate artistică, deoarece Armand, filmul său de debut, provoacă la introspecție și ruminație – acea ruminație născută din evenimente negative, percepute ca eșecuri.

De la începutul filmului, Tøndel te atrage într-o capcană regizorală subtilă. În calitate de spectator, tentația este să reacționezi rapid, să judeci, iar dacă aș fi fost în pielea directorului școlii, cred că aș fi chemat protecția copilului și/sau poliția, având în vedere gravitatea acuzațiilor (sau, poate, a lipsei lor). Însă regizorul nu își propune să exploreze soluțiile evidente. În acest sens, Armand amintește de Jagten (The Hunt) al lui Thomas Vinterberg, cu Mads Mikkelsen, care tratează o temă similară: ce se întâmplă atunci când un copil face o acuzație gravă, iar un adult susține contrariul? Pe cine alegem să credem?

Însă Tøndel refuză tehnicile de manipulare emoțională. Singura scenă care ar putea fi percepută ca ușor manipulantă implică o mamă – actriță și în film – care trece printr-o criză emoțională exprimată printr-o combinație de râs (prelungit și enervant) și plâns (scurt și răscolitor). Este o scenă lungă și dificilă, dar totuși reușită!

Un alt aspect remarcabil al filmului este utilizarea inteligentă a sunetului. Muzica apare cu moderație, Tøndel mizând în schimb pe tăceri încărcate de semnificație și pe sunete de fundal atent alese pentru a fi folosite în manieră narativă. Această decizie regizorală sporește tensiunea și accentuează atmosfera apăsătoare.

Pe măsură ce intrigile se desfășoară, devine clar că familiile celor doi copii implicați ascund mai multe lucruri decât s-ar fi presupus. Tøndel dezvăluie aceste conexiuni cu o delicatețe care evită senzaționalismul, lăsându-te să rumegi fiecare detaliu. Fiecare element creativ – de la scenografie la interpretare – contribuie la construirea unui climat captivant, astfel încât chiar și scenele în care personajele par a nu face nimic – stând într-o baie, într-o clasă sau pe hol – sunt încărcate de sens și emoție.

Distribuția este impecabilă. Nu există un actor principal asupra căruia să se concentreze toată atenția, deoarece întreaga echipă joacă la un nivel ireproșabil. Fiecare actor transmite cu subtilitate și autenticitate trăirile interioare ale personajului său. Dar dacă ar fi să aleg pe cineva, pot spune că am fost foarte plăcut impresionat de Renate Reinsve, cea care va juca împreună cu Sebastian Stan în filmul „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu.

Finalul filmului aduce o notă de suprarealism, prin secvența dansului și scena în care o mamă este simbolic „sfâșiată” de părinții celorlalți copii, care în urma unor mici bucăți din adevărul care stă sub semnul întrebării, se năpustesc asupra celei vinovate de a fi părintele unui asemenea ”monstru”. Tøndel lasă spectatorul suspendat între real și imaginar, fără a oferi răspunsuri clare, dar generând întrebări incomode și necesare.

Armand nu este un film ușor de digerat. Este un thriller psihologic care provoacă, frământă și invită la introspecție. Prin refuzul soluțiilor facile și al manipulării emoționale, Halfdan Ullmann Tøndel demonstrează că poate deveni o voce importantă în cinematografia europeană, iar acest debut promite o carieră marcată de profunzime și rafinament artistic.


CAY Films vă invită să vă începeți primăvara la cinema cu Reinas – O dulce revedere în care regizoarea Klaudia Reynicke„combină realismul cu miracolul împământat într-o poveste de familie inteligent scrisă, plasată într-un context istoric mult mai larg”(Variety) – tulburările politice din Peru de la începutul anilor ’90.

(mai mult…)

„Julie KeepsQuiet”/ „Julie nu vorbește”, debutul în lungmetraj al lui Leonardo van Dijl, câștigător a două premii în cadrul Semaine de la Critique la Cannes 2024 și nominalizat pentru LUX Audience Award 2024, intră în cinematografe pe 14 martie.Un portret intim și captivant despre o tânără atletă careîncearcă să facă față tuturor provocărilor, „Julie KeepsQuiet” este distribuit de AUGUST FILM. Prima proiecție în România a filmului va avea loc pe 10 martie, în București, la Cinema Elvire Popesco.

(mai mult…)

„Cleaner: Atentat la înălțime”, o poveste plină de suspans regizată de Martin Campbell („CasinoRoyale”, „The Protégé” „The Foreigner”, „Green Lantern”, „The Legend of Zorro”, „Vertical Limit”, „The Mask of Zorro”, „GoldenEye”) despre o încercare curajoasă de a opri un atentat al unui grup de ecoteroriști radicali, ajunge în cinematografele din România pe 5 martie.

(mai mult…)

De mult nu am mai fost în aşa măsură fermecată de un film, cum am fost de această nouă creaţia a lui Paolo  Sorrentino, iar dacă ar fi să răspund repede la întrebarea “de ce?” n-aş putea pune ochiul pe altceva decât pe tot filmul- care îmi pare rotund, închegat, adânc, atmosferizat- ce mai- minunat în toate cele!

(mai mult…)

Dacă ne gândim că acelaşi James Mangold i-a dedicat un film lui Johnny Cash, nu este de mirare că o personalitate muzicală de calibrul lui Bob Dylan i-a atras atenţia. Şi este interesant şi ce perioadă a vieţii cantautorului a decupat în film, dar mai ales cum a făcut-o: reverenţios, aproape explicativ, apropiindu-se de personalitatea acestui atât de înzestrat poet, cu un acut simţ al realităţii şi al implicării.

(mai mult…)

Filmul„Jaful secolului”/ „Traffic”, regizat de Teodora Ana Mihai, scris de Cristian Mungiu, și inspirat de  un caz real – spargerea comisă de un grup de români la muzeul Kunsthal din Rotterdam, în octombrie 2012, va fi prezentat în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), ediția 54 (30 ianuarie – 9 februarie). Proiecțiile vor avea loc pe 31 ianuarie, 1, 2 și 8 februarie) – primele trei proiecții beneficiind și de discuții cu publicul la care vor participa regizoarea Teodora Ana Mihai și o parte din membrii echipei olandeze.

(mai mult…)

„Semințele smochinului sacru” (The Seed of the Sacred Fig), cea mai recentă operă cinematografică a regizorului iranian Mohammad Rasoulof, este mai mult decât un film – este o confesiune, o mărturie viscerală despre suferință, rezistență și speranță într-un climat politic sufocant. Filmat în secret, cu riscuri incalculabile, filmul transcende granițele Iranului, transformându-se într-un strigăt universal pentru libertate.

Citește mai mult: „Sămânța smochinului sacru”: Eleganța unui protest cinematografic împotriva opresiunii

Ce reprezintă acest simbol al smochinului sacru? Sugrumare și regenerare

Introducerea de la începutul filmului este despre smochinul sacru, un arbore care își răspândește semințele prin vânt sau prin păsările care îi consumă fructele, dar care își câștigă supraviețuirea strangulând copacii gazdă. Alegoria este izbitoare: smochinul devine o metaforă a violenței și suprimării dintr-o societate în care libertățile individuale sunt sacrificate în numele ordinii.

Titlul simbolizează însă și reversul medaliei: din semințele răspândite – chiar și în cele mai crude circumstanțe – se poate naște viață, o idee care rezonează profund cu povestea dramatică a protestelor din 2022, declanșate de moartea tragică a Mahsei Amini.

Mahsa Amini, cunoscută și ca Jina Amini, a fost o tânără kurdă de 22 de ani, originară din provincia Kurdistan, Iran. Povestea ei tragică a început în septembrie 2022, când a fost arestată la Teheran de către poliția morală iraniană pentru că ținuta ei ar fi încălcat normele islamice stricte privind purtarea hijab-ului. Potrivit autorităților, ea a suferit un „atac de cord” în detenție și a intrat în comă, dar familia ei și numeroase organizații pentru drepturile omului au acuzat poliția de tortură și maltratare, ceea ce i-a provocat moartea.

Decesul Mahsei Amini a reprezentat scânteia care a aprins proteste masive în Iran și în alte părți ale lumii. Sub sloganul „Femeie, viață, libertate” (în kurdă: Jin, Jiyan, Azadî), femeile au ieșit în stradă pentru a sfida regimul autoritar, protestând împotriva restricțiilor severe asupra libertăților personale, a codurilor vestimentare impuse și a discriminării de gen. Gesturi simbolice precum arderea hijab-urilor și tăierea părului au devenit acte de rezistență și solidaritate.

Protestele au căpătat rapid o dimensiune mai amplă, cerând reforme democratice și sfârșitul regimului condus de ayatollahul Ali Khamenei. Revolta a marcat un moment de cotitură în lupta pentru drepturile femeilor în Iran și a pus în lumina reflectoarelor o societate în fierbere, dornică de schimbare.

Povestea filmului are loc în 2022, în primele zile ale mișcării „Femeie, viață, libertate”, când revolta populară a prins contur după moartea tinerei kurde iraniene. Rasoulof explorează cu o finețe devastatoare întrebări fundamentale despre controlul asupra corpului, libertatea individuală și dilemele morale care domină viețile femeilor din Iranul contemporan. Scenele inițiale, ce surprind viața cotidiană într-o familie iraniană din clasa de mijloc, zugrăvesc un portret tăios al presiunilor sociale: hijab-ul devine nu doar un simbol religios, ci și o armură fragilă împotriva judecăților și persecuțiilor.

Filmul trece brusc de la o dramă intimă la un thriller captivant. În a doua jumătate, tempo-ul devine febril: urmăriri spectaculoase cu mașina, interogatorii brutale și momente de tensiune crescândă conduc spre un final care amintește de duelurile dintr-un western clasic. Rasoulof demonstrează o abilitate rară de a echilibra detaliile personale și frământările politice, creând o poveste care reflectă lupta pentru schimbare într-o societate care își sufocă propriii cetățeni.

Familia din film este un microcosmos al Iranului contemporan, cu conflicte intergeneraționale, frici adânc înrădăcinate și o nevoie disperată de reconciliere. Fiecare personaj poartă greutatea unui trecut încărcat de tradiții și decizii forțate, dar și germenii unei posibile eliberări.

Deși Rasoulof a părăsit Iranul în 2024, dragostea sa pentru țara natală pulsează în fiecare cadru al filmului. Întrebarea retorică a regizorului – „Vreau să stau în închisoare sau să mă alătur Iranului cultural care există dincolo de granițele sale?” – reflectă dilema unui artist exilat care nu poate rupe legătura cu rădăcinile sale. Filmul devine astfel o punte între Iranul geografic și cel cultural, între amintirea unei țări și speranța pentru viitorul ei.

„Semințele smochinului sacru” este un film care nu doar că tulbură, ci și provoacă la introspecție profundă. Este o operă cinematografică necesară, care își asumă riscul de a expune nedreptatea, dar care oferă și o licărire de speranță. Rasoulof nu doar că își denunță persecutorii, ci și celebrează reziliența spiritului uman în fața adversităților.

Un film pe care nu-l poți uita ușor…


Ce se întâmplă când părinții tăi sunt Catherine Deneuve și Marcello Mastroianni, iar trecutul lor legendar îți umbrește prezentul? Chiara Mastroianni își dă seama că singura cale de a-și regăsi echilibrul este să devină… tatăl ei.

(mai mult…)

Transilvania Film anunță intrarea în cinematografe a filmului Limonov(r. Kirill Serebrennikov, Franța, 2024) care spune povestea scriitorului și politicianului rus Eduard Limonov (1943 – 2020). Militant revoluționar, bătăuș, scriitor clandestin, dar și poet incisiv, iubitor de femei frumoase, răzbunător, agitator politic și romancier care a scris despre propria măreție.

(mai mult…)