Radiotopic

Dacă ne gândim că acelaşi James Mangold i-a dedicat un film lui Johnny Cash, nu este de mirare că o personalitate muzicală de calibrul lui Bob Dylan i-a atras atenţia. Şi este interesant şi ce perioadă a vieţii cantautorului a decupat în film, dar mai ales cum a făcut-o: reverenţios, aproape explicativ, apropiindu-se de personalitatea acestui atât de înzestrat poet, cu un acut simţ al realităţii şi al implicării.

Iar ceea ce reuşeşte Timothée Chalamet în acest rol este cu adevărat excepţional, el studiind şi apoi integrând personajul, apoi redându-ni-l aşa cum poate unii din noi nu l-am văzut vreodată. Aşa că- orice ar zice unii- nominalizarea lui la premiile Academiei Americane de Film este una meritată! Căci nu ştiu care actor ar mai gândi atât de profund şi de îndelung un rol- dacă nu unul iremediabil fascinat de cel pe care îl întrupează pe ecran. Iar sarcina lui a fost cu atât mai dificilă cu cât adevăratul Dylan este în viaţă, aşadar martor la această punere în pagina cinematografică ce îl portretizează.

Neîndoielnic, Bob Dylan este unul dintre cei mai influenți și inovatori artiști ai culturii americane. În deceniile de când a apărut pentru prima dată în conștiința publicului prin intermediul muzicii folk la începutul anilor 1960, Dylan a vândut peste 125 de milioane de discuri în întreaga lume și a compus cele mai populare cântece auzite vreodată.

Titlul filmului este inspirat din refrenul celebrului hit din 1965, „Like a Rolling Stone”, ceea ce subliziază impredictibilitatea și spiritul liber al lui Dylan, iar regizorul care s-a înhămat la așa o muncă este James Mangold, omul care a realizat filme ca Girl Interrupted , Identity, Walk the Line, 3:10 to Yuma,The Wolverine sau Kate & Leopold! Este un cineast care merită mai multă atentie. În timp ce foarte mulți regizori sunt concentrati doar pe anumite genuri de filme, el are o polivalență excelentă de a regiza bine atât un western sau un biopic, cât și o dramă, o comedie romantică sau un thriller psihologic.

Filmul lui James Mangold oferă o imagine puternică despre cum a fost viața și activitatea compozitorului și cântărețului între 1961 și 1965, când băiatul din Minnesota devenea un fenomen popular în Greenwich Village din New York și cum ajunge să migreze de la folk la rock n’ roll.

Ca fapt divers Dylan a urât toată viața încadrările creațiilor lui în genuri muzicale!

De aceea regizorul s-a orientat mai mult pe prestația muzicală din acea perioadă de formare a trubadurului și a iubitei lui, respectiv Bob Dylan și Joan Baez , personaje interpretate excelent de Timothée Chalamet și Monica Barbaro.

COVID-19 și perioadele grevei de la Hollywood, au fost suficiente pentru Chalamet, care a avut aproximativ șase ani pentru a stăpâni tehnica cântatului la chitară, muzicuță și imita stilul vocal răgușit și distinct al lui Dylan. Distribuită mai târziu în biopic, Barbaro, care a crescut în Mill Valley – la aproximativ 45 de mile nord de Woodside, unde locuiește Baez, a avut mai puțin de un an pentru a se perfecționa în tehnica acesteia de a ciupi corzile și de a canta cat mai aproape de cea care a fost una dintre cele mai frumoase voci feminine ale secolului al XX-lea. .

„Muzica folk se referă la autenticitatea emoțională, nu la perfecțiune sau la atingerea corectă a tuturor notelor”, a spus Mangold, care a făcut pionierat cu actori care cântă singuri în „Walk the Line” din 2005, în care Joaquin Phoenix a interpretat o legenda a muzicii country-Johnny Cash, alături de Reese Witherspoon, care a câștigat un Oscar pentru rolul lui June Carter. „Imaginați-vă dacă l-aș fi avut pe Timmy vorbind cu propria lui voce și apoi, dintr-o dată, vocea lui Bob Dylan ar fi ieșit din gura lui? Ar fi fost monstruos. Cel mai important aspect a fost pentru mine calitatea interpretării, și nu imitarea notă cu notă a melodiilor! Așa am simțit că trebuie sa fie.”

Și potrivit si lui Eric Vetro, antrenorul vocal al lui Timothée Chalamet, intervievat de Entertainment Weekly, scopul principal al interpretării nu a fost „de a-l imita pe Bob Dylan”, ci mai degrabă „să dea o nouă viaţă acestei voci pe care o cunoaştem atât de bine”.

„S-o sun pe Joan Baez a fost ultimul lucru pe care trebuia să-l fac și nu știam de ce”, a spus Barbaro- „ Apoi m-am gandit – să îi aud vocea și să vorbesc cu ea!.

„A fost o conversație minunată”, avea să mărturisească actrița, amintindu-și conversația cu vedeta în vârstă de 83 de ani. „Am simțit că pot să mă perfecționez, dorința mea fiind cea de a livra un act artistic cât mai bun, bucurându-mă de fiecare moment pe scenă. Asta a fost cu o seară înainte să cânt pentru prima dată în fața unui public.”

La rândul său, Chalamet avea să declare că atașamentul său față de acest proiect cinematografic l- a ajutat să-și îmbunătățească prezența scenica, iar interpretarea să devină organică.

„A fost descurajant inițial pentru mine, pentru că este vorba de Bob Dylan”, a spus actorul în timpul unei conferințe de presă . „La începutul procesului, nu eram sub influența lui Bob așa cum sunt acum, un discipol umil. Anii în care m-am pregătit pentru acest rol reprezintă o perioadă diferită față de timpul pe care l-am avut pentru orice alt rol. Așa că, la un moment dat, a încetat să mai devină muncă și a devenit doar un proces de osmoză și doar o trăire în lumea anilor ’60.”

„Au fost o serie de întâlniri cu Bob, dintre care unele au fost lungi, de  trei sau patru ore”, și-a amintit actorul. „Sesiuni lungi de discuții despre orice și… orice. Am simțit că se pune la dispoziție si ca vrea să înțeleagă tot ce ar putea împărtăși cu mine.”

„Bob Dylan și-a dorit întotdeauna să fie parte dintr-o trupă, înainte de a veni la New York”, a spus Mangold. „Nu a fost niciodată dogmatic în ceea ce privește identitatea sa de cântăreț de folk, ca unii dintre colegii săi.”

Aceasta este și punctul culminant în „A Complete Unknown”, când Dylan și trupa sa susțin o un controversat concert electric (nu acustic), la Festivalul de Folk din Newport, în 1965.

„Am avut nevoie de o modalitate de a-l cunoaște fără a-l descoase într-un mod convențional”, a reiterat Mangold. „Așa că am folosit distribuția de nume cunoscute (de ex Johnny Cash, Woody Guthrie, Pete Seeger) din jurul geniului, pentru a arăta atât modul în care sunt derutați de el, cât și felul în care îl înțeleg. Geniul inspiră? E vorba de invidie? Vrem să-l controlăm pentru a servi  scopurilor noastre? Și este geniul de nestăpânit, incontrolabil – chiar și pentru persoana pe care o posedă?

„Acesteau au fost întrebări cu adevărat interesante la care nu am simțit că trebuie să dau răspunsuri, ci doar să le invoc.”

În distribuție mai sunt Edward Norton în rolul muzicianului Pete Seeger, Scoot McNairy (Argo, 12 years a Slave) care îl interpretează pe Woody Guthrie , Dan Fogler (Kowalski din Fantastic Beasts and Where to Find Them) – managerul lui Dylan, iar Boyd Holbrook (Narcos n rolul agentului DEA Steve Murphy și The Sandman în rolul Corinthianului) îl joacă pe Johnny Cash. Elle Fanning o interpretează pe Suze Rotolo, una dintre femeile care i-au marcat viata artistului Bob Dylan, inspirând multe dintre melodiile ce aveau să devină hituri.

Suze, care a format un cuplu cu Bob Dylan pe vremea cand cei doi erau foarte tineri, ea însăși neavând mai mult de 17 ani, a inspirat melodii precum Don’t Think Twice, It’s All Right, Boots of Spanish Leather sau Tomorrow Is a Long Time, conform celor de la BBC. De altfel, ea a pozat alături de Dylan pentru coperta LP-ului The Freewheelin’, din 1963 

Albumul Freewheelin a devenit reprezentativ pentru anii 60. Dylan a scris versurile pieselor vorbind despre mişcarea pentru drepturile civile care se desfăşura în acea perioadă, despre lupta pentru încetarea segregării rasiale şi împotriva discriminării în SUA. Versurile lui atrag atenţia şi asupra pericolului folosirii armelor nucleare. Piesele lui Dylan de pe album au fost influenţate de iubita sa de atunci, iar cântăreţul recunoaşte asta într-un interviu spunând şi că iubita lui l-a inspirat şi ajutat să compună versurile care au devenit iconice pentru acea perioadă, peste tot în lume. Iar toate aceste aspecte sunt prezente și în film!

În octombrie 2016, Dylan a primit Premiul Nobel pentru Literatură din partea Academiei Suedeze „pentru că a creat noi expresii poetice în cadrul marii tradiții de cântece americane”. În 2012, a primit cea mai înaltă onoare civilă a Americii, Medalia Prezidenţială a Libertăţii, din partea preşedintelui Barack Obama. Pe lângă câștigarea a 11 premii Grammy, Dylan a obținut șase intrări în Grammy Hall of Fame, care onorează înregistrările de o înaltă „semnificație calitativă sau istorică” de cel puțin 25 de ani.

Așadar,”A Complete Unknown” nu este doar un film biografic despre Bob Dylan, ci o reflecție profundă asupra naturii geniului artistic. Mangold nu oferă răspunsuri definitive, ci mai degrabă ridică întrebări esențiale despre creativitate, libertate și nevoia unui artist de a-și găsi propriul drum.

Filmul reprezintă o experiență cinematografică intensă și emoționantă, dedicată nu doar fanilor lui Dylan, ci oricărui iubitor de muzică și artă. Cu interpretările de excepție, regia inspirată și coloana sonoră impresionantă, „A Complete Unknown” reușește să aducă la viață o epocă și un artist care a schimbat pentru totdeauna peisajul muzical universal.