Radiotopic

Michaela

Și eu , ca fiecare împătimit al filmelor- am o listă scurtă a celor pe care le aștept cu o energie specială, pentru care fibrilez și cărora le aloc un spațiu interior distinct pe care îl completez cu încă o vizionare, și apoi încă una, și-ncă una… Sunt filme pe care le revăd, ori de câteori le difuzează vreo televiziune, iar dacă sunt nostalgică, uneori chiar din proprie inițiativă. Iar creațiile ui Tim Burton sunt TOATE puse în ordine în sertarul ăsta al meu din suflet. Așa că acest nou film m-a preluat cu fascinațiile trecute la purtător și mi-a livrat un nou motiv sa rămân fan al acestui regizor unic.

Citește mai mult: Beetlejuice Beetlejuice: O incursiune gotico-amuzantă în lumea lui Tim Burton

Ceea ce îl face pe Tim Burton un regizor excepţional, este însă felul în care jonglează în filmele lui cu categoriile estetice, predilecţia pentru macabrul devoalat cu artă şi mai ales imaginarul debordant al unei minţi înzestrate cu o viziune de geniu.

În filmele lui Burton nu e loc să îţi tragi răsuflarea, căci genericul te ancorează şi ești vrăjit subit de scenariul care expandează fabulos până la final. Iar felul în care ştie el să spună poveştile e atât de distinct, încât am putea numi un gen după numelelui, stilul “timburtonian” fiind deja după atâția ani de carieră –clasic!

De la Beetlejuice, Edward Scissorhands, Corpse Bride, Sleepy Hollow, Sweeney Todd sau Frankenweenie, până la Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children, Burton imaginează nepereche o lume fantastică şi întunecată, în care binele se luptă să răzbată – şi o face de fiecare dată – ca în orice poveste adevărată ce ne învaţă că în iubire este totul.

Și sigur că această urmare a unui film primordial devenit de-acum clasic, nu putea fi altfel decât creațiile burtoniene de până acum.

Distribuția cu nume mari reînvie colaborarea cu Winona Ryder, Michael Keaton și Katherine O’Hara, adăugându-i pe Willem Dafoe (într-un registru aproape comic!), Jenna Ortega (ex- Wednesday din serial), Justin Theroux ( într-o partitură mult sub posibilitățile lui artistice) și minunata Monica Bellucci (care din pacate doar se arată, nu și joacă). A!  și sa nu omit o apariție meteorică, dar “suculentă”a lui Danny de Vito (în rol de strigoi), genial în tot ce face!

Cu scene subtile ce translează comedia spre parodie și reînvie pentru câteva momente magia hollywoodiană a musicalurilor cu sincroane fabuloase  (ca în scena cu Soul Train), cu dialogul sprințar și plin de trimiteri de toate felurile, dar mai ales cu povestea vie și proaspătă –dar care reinserează personaje din filmul primordial, Beetlejuce Beetlejuce este captivant, alert și amuzant într-un fel aparte.

Cât despre muzica filmlui -și aici Tim Burton a lucrat cu Danny Elfman, compozitorul lui preferat, care, dealtfel, a scris scorurile originale ale majorității filmelor sale- de la Corpse Bride, Big Fish, Alice in Wonderland, Edward Scissorhands, Batman, Big Eyes la The Nightmare Before Christmas, unii critici reproșându-i chiar că muzica lor este prea asemănătoare.

Costumele elaborate ale lui Collen Atwood adaugă și ele ceva atmosferei dark ..pline de ghidușii. Dealtfel Tim Burton și celebra creatoare de costume (cvadruplu oscarizata pentru Chicago, Memoirs of a Gheisha, Alice in Wonderland și Fantastic Beasts and Where to Find Them) colaborează de o viață , ea fiind costume designerul tuturor filmelor regizorului. Talentul ei remarcabil i-a adus și alte colaborări cu nume mari ale Hollywoodului precum- Ridley Scott, Jonathan Demme, George Miller, Lawrence Kashdan, Michael Mann sau David Yates.

Aşa că este previzibil ce o să spun în final: nu rataţi sub nici o formă Beetlejuice Beetlejuce , căci dacă o veţi face, o să înregistraţi în portofoliul filmelor de suflet o lipsă pe care- cu siguranţă- o veţi resimţi cu timpul!

Marcel

Noul film al lui Tim Burton, „Beetlejuice Beetlejuice”, ne poartă înapoi într-o lume familiară, proaspăt reconstruită, cu o doză copioasă de umor gotic și fantezie întunecată, specifice regizorului. După 36 de ani de la primul „Beetlejuice”, Burton reușește să capteze din nou esența unui univers unde viața și moartea se întâlnesc în mod hilar și bizar, având un aer nostalgic și revigorant.

Filmul se vrea o continuare a clasicului din 1988, care a devenit un cult, dar reușește să fie mai mult decât o simplă reîncarnare a acelei povești. Este un omagiu adus primei părți, dar și o explorare a unor teritorii creative noi, Burton îmbinând în stilu-i caracteristic elementele vizuale de poveste horror cu o linie narativă amuzantă, transformând fiecare scenă într-o mini-operă de artă.

Pentru fanii vechi, „Beetlejuice Beetlejuice” este un prilej de a retrăi amintirile din perioada când filmele erau consumate pe casete VHS, în maratoane de noapte, când filme ca „Blue Velvet”, „Videodrome” sau „Brazil” ne purtau în lumi alternative. Iar aceasta nouă creație reușește să surprindă același spirit ludic creativ.

Tim Burton, maestrul esteticului dark și al bizarului este așadar din nou în elementul său. Călătoria în „Neitherworld”, o lume a strigoilor care se îmbarcă în „Soul Train”, este una dintre cele mai memorabile secvențe, cu o ironie subtilă și o estetică demnă de universul lui Burton. Scenele sunt completate de o coloană sonoră impecabilă, cum e cazul melodiei „Tragedy” de la Bee Gees, care își face loc la începutul filmului, amintindu-ne că această nouă călătorie, deși plină de fantome și umbre, este una menită să distreze, nu să înspăimânte.

Un moment de referință este scena de la slujba de cununie din biserică ( unde se va rezolva dilema Cine va fi mirele?”) , care reprezintă o secvență ce îmbină cu măiestrie grotescul cu comicul, într-un veritabil stil burtonian

Și poate ați observat pe genericul de final ( daca aveti obiceiul să îl urmăriți) numele lui  Brad Pitt în seria producătorilor. Ar trebui să aflați însă că el și compania lui, Plan B Entertainment, a depus eforturi alături de scenariștii Alfred Gough, Miles Millar și Seth Grahame-Greene, pentru finalizarea acestei productii, numele lui atașat acestui proiect crescând șansele de câștig ale filmului.

„Beetlejuice Beetlejuice” marchează o revenire triumfală a lui Tim Burton în nișa comediei gotice, un gen care îi vine ca o mănușă și în care nu doar excelează, dar pare să se și distreze pe cinste.

Deși filmul poate părea o reîntoarcere nostalgiăa pentru unii, este de fapt, o creație fresh și relevantă, care reușește să captiveze publicul, fie el tânăr sau mai puțin tânăr. Și, după cum sugerează titlul, s-ar putea să ne așteptăm și la o a treia parte, pentru că, așa cum știm deja, trebuie să spui numele „Beetlejuice” de trei ori pentru a invoca personajul.

În concluzie, „Beetlejuice Beetlejuice” este o continuare care respectă prima parte, o comedie inteligentă și fermecătoare, care ne reamintește de ce ne-am îndrăgostit inițial de universul bizar al lui Tim Burton. Această producție nu doar că reînvie spiritul anilor ’80, dar îl duce mai departe, într-o direcție amuzantă și plină de viață… chiar și dincolo de moarte!