Mulţi fani ai personajului, dar şi ai UCM au aşteptat cu sufletul la gură acest Homecoming, care dincolo de integrarea lui Spider-Man printre supereroii Marvel , reînvie o legendă, exaltă imaginaţia şi ne livrează exact ceea ce ne aşteptam: un personaj cu o abordare fresh, nedezamăgitoare şi o întoarcere la începuturile poveştii cu un puştan entuziast şi nostim. Căci Tom Holland  este exact the boy next door, frumuşel şi sincer, cu toate problemele adolescenţei şi, în plus, cu povara acestui secret major: el este eroul! Iar de la aventuri cu bătrânele conduse pe trecerea de pietoni şi lucrul cu mici hoţi de cartier, aventura se upgaradeaza major când se pune problema de a salva sute de vieţi şi de a demosntra cu ambiţia şi orgoliul adolescentin si elanurile aferente, că este Spider-Man, nu Spider-Boy, şi prin urmare demn de încrederea idolului lui: Tony Stark/ Iron Man.

Răii sunt şi ei bine reprezentaţi, căci este ştiut că dacă “partida” asta nu are anvergură, cel care pierde este super eroul căruia nu i se da destulă “antiteză” ca să fie măreţ. Iar villain-ul poveştii noastre este unul “cu greutate”, căci Michael Keaton este Vulture, un personaj care îl “îmbracă” din nou cu aripi, dupa ce a fost într-un mod excepţional Birdman-ul lui Iñárritu, într-o creaţie de excepţie care trasa culoare pe care evoluau personajele piesei-film. Fiecare  lupta cu ceva ( alter ego, dependenţă, prejudecăţi, incertitudine, frustrare, narcisism, vanitate, etc) fiind într-un perpetuu conflict interior, pe care se grefa satira amară asupra showbizului – pe care se cristalizau crize morale şi existenţiale, unele fruste, altele prezentate metaforic.

Nici aici personajul nu este linear, el având de-a face cu două existenţe pe care trebuie să le armonizeze; cea la vedere, cu familie şi o viaţă normală, şi cea criptată- în care este traficant de arme high-tech. Şi nu poate să ne scape felul în care Adrian Toomes ajunge dintr-un antreprenor comun- un dealer de tehnologie militară bazată pe obiecte extraterestre: societatea, competiţia neloială îl elimină dintr-o afacere benigna, şi nu îi lasă prea multe opţiuni de supravieţuire, aşa că alege partea întunecată dar banoasă, transformându-si firma de sortare de deşeuri într-o  fabrica de armament.

Aşa că acesta este personajul căruia i se opune adolescentul Spider-Man, în secret îndrăgostit “lulea” de…o să vedeţi voi cine, şi ce legătură are cu “negativul” – iar faptul că Vulture are “anvergură”, e de foarte bun augur pentru economia globală a filmului şi dimamica legăturilor dintre personaje.

Scenariul targetează clar o anumită grupă de vârstă- aceea a eroului principal, dar place fără rezerve tuturor înamoraţilor de acest cel mai popular personaj de benzi desenate, care – iată- revine în forţă!    Şi nici nu ar fi putut fi altfel, atâta timp cât “lămâia” suculentă a personajului trebuia stoarsă până la ultima picătură, eficientizând „limonada” cinematografică la maximum. Căci testul pentru relansarea lui SM a fost dat în Avengers, serie care l-a cooptat şi va continua să-l valorifice.

Calchiind secvenţe antologice ale benzilor desenate primordiale, dând frâu liber unui scenariu bine calibrat, Jon Watts , regizor/ scenarist, pare să fi dat lovitura cu acest Spider-Man: Homecoming, doar cel de-al doilea film al lui după Clown, un horror fără pretenţii din 2014. Iar alegerea lui Tom Holland pentru rolul principal a fost super inspirată, tânărul actor de 21 de ani, fiind proaspat şi veridic în postura de adolescent, experienţa lui de 7 ani de actorie dovedindu-se salutară pentru abordarea acestui rol care obligă. Iar felul în care a făcut-o i-a asigurat deja încă 2 prezenţe în postura de Om-păianjen, în Avengers Infinity War de anul viitor şi într-un alt Spider-Man, preconizat pentru 2019.

Distribuţia este întregită de Marisa Tomei, plină de farmec în rolul mătuşii nonconformiste, de Chris Evans- un Captain America  ce punctează hazos filmul şi finalul lui, Robert Downey Jr, minunatul, eclatantul şi fermecătorul Tony Stark, Gwyneth Paltrow- blonda iubită a lui Iron-Man într-o apariţie blietz-krieg, John Favreau, care e Happy- mâna dreaptă a lui Stark – un rol infim pentru potenţialul lui, şi Zendaya- mai mult cântăreaţă şi model decât actriţă.

Oricum filmul este plin de acţiune, morala este la vedere iar scenariul oferă exact ceea ce îşi doresc adolescenţii- şi, de ce nu, adultii care au păstrat viu copilul interior: aventura, fiorii primei iubiri adolescentine şi înfruntarea cu forţele răului pe care e musai să le biruieşti. Şi ne este clar că va mai urma, căci “cuvântul din poveste, înainte mult mai este”, deci nu ne rămâne decât să apreciem  această producţie care are darul să ne uimească şi să ne bucure cu energiile ei benigne, şi să speram că următoarea va fi tot aşa, dacă nu chiar “şi mai şi”.

Aşadar Spider-Man- Homecoming marchează nu doar o ţintă de neratat în alegerile voastre estivale, dar şi un punct de relansare pentru acest atât de îndrăgit personaj. Şi- sincer- cred că următorul Halloween ne va spune prin numărul de costume de om-paianjen vândute, ce succes a repurtat în inimile spectatorilor această întoarcere “acasă”

Long live, Marvel, că multă nevoie de super-eroi este încă în lume!

Regia: Jon Watts

Scenariul: Jonathan M.Goldstein, John Francis Daley, Jon Watts, Christopher D. Ford, Chris McKenna, Erick Sommers, Stan Lee, Steve Ditko

Distributia: Robert Downey Jr, Chris Evans, John Favreau, Michael Keaton, Gwyneth Paltrow, Tom Holland, Marisa Tomei, Jennifer Connolly, Zendaya

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s