samsara1

Pornind de la ideea sugerată de  cuvântul sanscrit samsara -“curgere fără sfârșit” ce înseamnă ciclul repetitiv al nașterii, vieții, morții și reîncarnării în hinduism, budism, jainism și yoga,  documentarul omonim  regizat de Ron Fricke a câștigat premiul criticii pentru cel mai bun documentar la Festivalul  Internațional de film de la Dublin, dar a fost nominalizat de nenumărate ori, obținând părerile favorabile ale criticii și publicului. Filmul în fapt e mai aproape de conceptul sikhismului care se concentrează asupra acțiunilor noastre și consecințele lor în prezent.

Filmat pe parcursul a cinci ani, în 25 de țări de pe 5 continente, acest documentar de excepție ne prezintă legătura între tot ce se află pe Pământ, focusând pe antiteză și comparație ca figuri de stil, totul în absența dialogului, accesând comunicarea nonverbală și metalimbajul și legând totul cu o coloană sonoră  senzațională  de care este responsabil Michael Stearns, ce înseriază cu migală alături  de muzica originală, sonorități ale popoarelor din lumea largă, așa încât imaginea are un ghid ce ne poartă prin zone calamitate și pământuri sacre, prin situri industriale sau așezări omenești moderne sau uitate de lume.

samsara-interview-mountain

Cu o știință a clar-obscurului demnă de un pictor impresionist, Ron Fricke ne arată deopotrivă arhitectura luminii alături de monumentele  celebre ale omenirii, sărăcia și obscurantismul din favelas, puse față în față cu opulența Dubaiului, dihotomia natură salbatică-civilizația umană, care aduce cu sine distrugerea, anihilarea și kitsch-ul. Documentarul este condus cu abilitate, ochiul camerei înregistrând  fidel și redând frust, lăsând privitorului interpretarea.

samsara

Samsara, care aduce alături anticul şi modernul, moartea și viața, eternul și trecătorul, vine cu un comentariu vizual  dur asupra războiului care mutilează suflete,minți  și corpuri, cu  imaginile dureroase ale cimitirelor de eroi , peste care suprapune defilări megalomanice pe stadioane și etalarea tehnicii de luptă la parade militare sau  mii de copii din dojo-uri executând într-un sincron remarcabil exerciții de arte marțiale , pentru ca imediat să se treacă la  armată, înrolare, uniformă,  sârmă ghimpată, orașe părăsite sau depopulate de război – rămase doar niște ruine de peisaj post apocaliptic.

Samsara 6

Imaginea este magnifică și de la Hamletul lui Kenneth Branagh din 1996 , Samsara este primul lung metraj tras în întregime pe film de 70 de mm, coloana sonoră impresionantă fiind adăugată de către Michael Stearns dupa editarea peliculei de către regizor împreună cu Mark Magidson, lucru diametral opus celeilalte colaborări din 1992 la Baraka, unde vizualul a urmat muzica fiind editat în conformitate cu ea.

Samasara8 samsara3

Societatea de consum și tarele ei, industrializarea, robotizarea, cererea și oferta – de la mâncare și obiecte electronice la sicrie în forma de avion, mașină, canapea, gondolă, pistol vs industria armamentului, apoi tineri din triburi necivilizate cu podoabe rituale și puști  vs familii înarmate privind in gol, totul se succede alert culminând cu imaginile armatei ca forță opresivă.

Finalul aparține religiilor, ca o sugestie că salvarea este în schimbare, în înțelegerea lipsită de obscurantism și de manipulare – în mintea eliberată și curățată de tarele civilizației  de consum.

Samsamecca

Imaginile sunt fabuloase, lipsa dialogului amplificându-le într-un comentariu mut, regizorul alegând semnificativ cadrele de sfârșit: panorama pelerinilor veniți la Mecca, urmată de strălucirea costumelor ceremoniale asiatice puse față în față cu grandoarea naturii, pentru ca documentarul să se încheie abrupt- cu un moment de reculegere- lipsa vizualului și a sonorului fiind –în fapt- comentariul suprem!

Samsara este -în ceea ce mă privește- documentarul perfect, pentru că te conduce, fără  a-ți media percepția , te inițiază fără a-ți servi atitudinea, îți arată doar, fără a oculta nimic. De o frumusețe tulburătoare, acest film este o curgere în ritmul vieții, pulsând ca o sevă fremătândă a Pământului însuși-care –însă- nu de puține ori strigă după ajutor!

Iar Ron Flicke este un călător atent și empatic ce ne ia de mână și ne arată o altă față a Terrei: Iordania, Japonia, Filipine, Arabia Saudita,Indonezia, Egipt, Etiopia, Ghana, India, Myanmar, Namibia, Turcia, Tailanda,Angola, Brazilia, China, Mali, Coreea de Sud, SUA, Hawaii, Brazilia, in imagini fabuloase care merita tezaurizate de retina si suflet.

Director: Ron Fricke

Writers: Ron Fricke, Mark Magidson

Cu: Balinese Tari Legong Dancers, Ni Made Megahadi Pratiwi, Puti Sri Candra Dewi, Putu Dinda Pratika, Marcos Luna, Hiroshi Ishiguro, Olivier De Sagazan, Ladyboys of Cascade Bar, Kikumaru, Crisanto Neire, Robert Henline

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s