Cele mai importante filme din producția autohtonă se văd pe marele ecran la TIFF.24, în cadrul Zilele Filmului Românesc. În competiția ZFR intră 8 lungmetraje – dintre care 6 documentare – și 20 de scurtmetraje, care vor concura pentru cele trei trofee puse în joc: Cel mai bun lungmetraj, Cel mai bun debut și Cel mai bun scurtmetraj. Programul e completat de titluri românești premiate în ultimul an și de producții care vor avea premiera mondială la Cluj-Napoca, în afara competiției.
(mai mult…)
Serialul original HBO Harry Potter i-a distribuit pe Dominic McLaughlin în rolul lui Harry Potter, Arabella Stanton ca Hermione Granger și Alastair Stout ca Ron Weasley.
(mai mult…)
Legendarul Béla Tarr, unul dintre cei mai importanți și influenți cineaști din lume, este invitatul special al TIFF.24, unde va primi Premiul pentru Întreaga Activitate și va susține un masterclass în fața tinerilor cineaști și a publicului prezent la festival.
(mai mult…)
Dupa ce si-a petrecut viata fotografiand natura si condiția umană în ce are ea mai dur, Salgado lasă în urma o opera imensă.
Sebastião Salgado a fugit din țara natală în 1969 pentru a ajunge la Paris, unde, a mijlocul anilor ’70, si-a început cariera de fotograf. De -a lungul anilor, artistul a devenit „Fotograful Vieților Sfaramate”, care „a reușit, prin profunzimea fotografiei alb -negru, sa le imortalizeze frumusețea și a le dea demnitatea înapoi”.
Vorbind despre marele artist, jurnalistul Nikos Aliagas afirma ca imaginile lui Sebastião Salgado „sunt atât de puternice” încât jurnalistul vorbește despre o „oglindă concentrată pe conștiința noastră și viitorul nostru”. „A fost puterea lui Salgado, să repozitioneze individul pe scara sa corectă și, în același timp, să dea o sacralitate existenței sufletelor în această lume magnifică traitoare încă pe pământ”.
Artist unic, Sebastião Salgado „a știut să atingă absurditatea condiției umane, fără să -și piardă niciodată tandrețea, lumina și speranța lui”.
Cineastul Andrei Ujică, autor al unor filme esențiale pentru cinemaul documentar, va fi omagiat la cea de-a 24-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (13–22 iunie 2025, Cluj-Napoca), unde va primi Premiul de Excelență pentru contribuția sa remarcabilă la arta cinematografică. Prezența sa la TIFF.24 va fi marcată de o proiecție specială cu TWST – Things We Said Today, de un master class și de întâlniri cu publicul.
(mai mult…)
Pe 23, 24 și 25 mai 2025, de la ora 20:00, la Hearth / Casa KERIM, va
avea loc premiera spectacolului BREAK OF DAY, după un text de
Fredrik Brattberg, în regia lui Vlad Chiriță. Spectacolul este o producție a
Companiei de Teatru Româno-Franceze CIE 4.0.
Într-un context în care ceea ce în secolul trecut părea de domeniul fantasticului este astăzi (din ce în ce mai aproape de) realitate, Festivalul Internațional de Film Transilvania (13 – 22 iunie 2025, Cluj-Napoca) nu doar că propune o retrospectivă trasă la temă, ci îndrăznește și să imagineze un viitor dominat de tehnologie. Progresele în materie și erupția Inteligenței Artificiale în absolut toate domeniile au, cu siguranță, avantajele lor, dar în același timp generează o angoasă tot mai reală, amenințând să altereze lumea așa cum o știm, o dată ce cutia Pandorei a fost larg deschisă, iar lucrurile par să fi scăpat de sub control.
(mai mult…)
Inițial, Hurry Up Tomorrow părea genul acela de proiect ambalat să promoveze o piesă muzicală sau un album nou — mai ales când vezi că e co-scris de Abel Tesfaye, alias The Weeknd, și îl are pe acesta în rolul principal. Dar filmul nu face asta. Nu promovează nimic. Nu are nici măcar acel strat superficial de PR artistic. Se joacă un pic cu imaginea lui The Weeknd — acel muzician ciudat, cu accente emo — dar fără să o glorifice. Povestea e structurată ca un album vizual, însă chiar și ideea de „album” pare suspendată: nu există un fir narativ muzical clar, iar dacă există un album asociat, pare că a fost lansat separat și fără legătură reală cu filmul.
Citește mai mult: „Hurry Up Tomorrow” – între clip și visHurry Up Tomorrow nu e nici film în sensul clasic, nici videoclip muzical extins. E un… vizual. Un obiect cinematografic care poate fi privit. Atât. Nu te implică emoțional, nu cere prea mult de la tine și nu oferă prea mult în schimb. Are aerul unei călătorii prin stări, mai degrabă decât prin fapte sau întâmplări.
Subiectul? Un turneu epuizant al unui artist. Avem drame de backstage? Sigur. Iubiri pasagere? Poate — dar într-o lume în care ideea de „groopie” pare învechită, ce mai înseamnă o aventură de o noapte? Ce înseamnă intimitatea când totul e filtrat printr-o lentilă instagramabilă? Filmul dă senzația că încearcă să răspundă, dar se pierde în propriile estetisme. Momentele de respiro, departe de viața de star, sunt compuse în cadre „frumoase”: plimbări printr-un carnaval nocturn, baruri cu lumini calde și cocktailuri scânteietoare, scene urbane filmate de pe bancheta unei mașini care trece printr-un oraș luminat artificial.
Trey Edward Shults — cunoscut pentru It Comes At Night (2017) dar și pentru Waves (2019), un film hipersenzorial și obositor vizual — își reia aici stilul. Doar că de data asta, în loc să amplifice emoții, stilul obosește prin lipsa lor. Am remarcat o scenă care aduce vag cu Vanilla Sky: străzi goale, atmosferă onirică, alienare urbană. Doar că acolo (în filmul lui Cameron Crowe), Times Square-ul pustiu a fost real — închis special de NYPD pentru filmare, cu un preț de peste 1 milion de dolari. Aici, pare clar lucrat cu CGI, și poate tocmai de aceea nu are același impact visceral.
Distribuția are câțiva ”colaci” de salvare. Jenna Ortega, cunoscută din Wednesday, e singura care pare vie în tot acest peisaj stilizat. Expresivă, implicată, aduce un soi de ordine într-un haos emoțional inert. Nu e o revelație, dar e prezentă, și asta contează.
Barry Keoghan e, ca de obicei, greu de ignorat. Nu are un rol spectaculos — e mai degrabă un agent, un „prieten din industrie” care încearcă să țină locomotiva pe șine. Dar chiar și așa, are acea intensitate ciudată care-l face să umple ecranul. Așa cum o făcea în The Banshees of Inisherin, unde a fost magnetic și tulburător. Aici însă, e mult sub capacitatea lui.
În cele din urmă, Hurry Up Tomorrow pare un proiect făcut mai degrabă pentru creatorii săi decât pentru public. Un film naiv și abulic, cu o formă lucioasă dar cu un conținut aproape inexistent. Nu e nici amuzant, nici emoționant, nici ironic. E un obiect de artă frumos ambalat, dar gol. Poate că nici nu și-a propus altceva. Doar că în cinema, simplul fapt că arăți bine sau cânți bine… nu e suficient.
Regizor: Trey Edward Shults
Scenariu: Trey Edward Shults, Abel Tesfaye, Reza Fahim
Distribuție: Abel Tesfaye, Jenna Ortega, Barry Keoghan
Data de lansare: May 16, 2025
Echipa Academiei de vară Atlantykron, care va ajunge anul acesta la cea de-a 36-a ediție (1–8 august 2025), salută cu admirație și profund respect aniversarea a 44 de ani de la primul zbor în spațiul cosmic al unui român, efectuat de Dumitru-Dorin Prunariu pe 14 mai 1981.
(mai mult…)
Cinematografia estoniană este în prim-plan la cea de-a 24-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (13-22 iunie, Cluj-Napoca), prin programul Focus Estonia, o selecție care prezintă atât filme recente, cât și capodopere clasice redescoperite și proiectate în versiuni restaurate.
Focus Estonia este realizat cu sprijinul Ambasadei Republicii Estonia la București și al Estonian Film Institute.
(mai mult…)
Radiotopic 