Dacă vreți un film de acțiune cu un scenariu inovator, personaje memorabile și un final care să te lase cu gura căscată… atunci poate ar fi mai bine să mai așteptați. „Cleaner” nu este acel film. Dar dacă vă plac zgârie-norii, eroii singuratici care trebuie să lupte cu hoarde de teroriști și antagoniști cu accent britanic, atunci… ei bine, bine ați venit pe tărâmul deja bătătorit al acestui gen de filme!
Eroina noastră este o curățătoare de geamuri care, surpriză!, are un trecut militar. (Să fim serioși, ar fi fost prea mult să fie doar o persoană obișnuită care chiar încearcă să facă curățenie la etajul 50). Când un grup de eco-teroriști condus de Clive Owen decide să preia controlul clădirii, ea devine singura speranță a oamenilor blocați în interior, dar și a trupelor speciale sosite la fața locului. Da, ați mai văzut acest film în „Die Hard”, doar că acolo Bruce Willis era desculț. Aici avem un twist nou: eroina noastră chiar are pantofi, e drăguță și nu strigă Yippee-Ki-Yay MF, rămânând concentrată doar pe F word, pentru că are un frate autist de care trebuie să aibă grijă!
Clive Owen, care pare că joacă același personaj de tip „criminal sofisticat” din „Inside Man”, reușește să fie amenințător, dar este eliminat atât de repede încât îți dai seama că prezența lui a fost doar un truc de marketing. Cu un asemenea antagonist, speram la un duel epic de final, dar nu, filmul închide cartea lui Owen înainte ca să-mi termin popcornul.
Acum, să vorbesc despre „marii răi” ai filmului. Eco-teroriști? Serios? Într-o lume în care schimbările climatice sunt o realitate, să prezinți activiștii de mediu drept principalii villaini ai poveștii este cel puțin… obositor. Că ne place sau nu, filmul cade în capcana clișeului de a portretiza cauzele bune într-un mod care le face să pară dubioase. Nu ajută nici faptul că motivațiile lor sunt vagi, iar metodele lor sunt mai degrabă de manualul „Cum să fii un răufăcător de duzină”.
Dar, să fim drepți, „Cleaner” nu este un film prost. Are ritm, are acțiune, iar regizorul Martin Campbell este un profesionist al genului. A demonstrat-o cu „GoldenEye” și „Casino Royale”, iar aici, deși are un scenariu subțire, reușește măcar să ne livreze câteva scene de luptă bine coregrafiate și o evoluție din liftul de pe fațada clădirii care ar fi fost impresionantă… dacă n-am mai fi văzut-o deja de o mie de ori.
Concluzia? „Cleaner” nu este genul de film care să-ți rămână în minte, dar nici nu te face să regreți timpul petrecut cu el. Este ca un sandwich de fast-food: întrunește toate criteriile tehnice ale unui film de acțiune, dar nu are acel „ceva” care să-l facă cu adevărat special. Dacă vrei să vezi un erou luptând singur împotriva teroriștilor într-un loc izolat, poate ar fi mai bine să reiei „Die Hard” sau chiar „Skyscraper”. Dar dacă vrei doar o doză rapidă de adrenalină și nu ai pretenții prea mari, „Cleaner” își face treaba… că doar e despre curățenie, nu?
Radiotopic 