„M”, regizat de macedoneanul Vardan Tozija, este un film cu o vibrație profundă și o subtilitate emoționantă care ne-a impresionat chiar în seara în care am ajuns la Festivalul de Film Dracula. Ioan Big, directorul festivalului, ne avertizase că „M” este o creație aparte, dar filmul ne-a depășit cu mult așteptările – cu drama intensă și artistică, care provoacă și captivează prin multiplele sale straturi de semnificații.
Căci în esență tema principală pe care o vehiculează această peliculă este aceeași pe care o regăsim şi la Michael Ende în Never Ending Story sau Momo, dar şi în minunatele Il Laberinto del Fauno al lui Benicio del Toro sau Hugo al lui Scorsese, unde doar copiii mai pot întoarce istoria si aduce o rază de soare într-o lume în care răul (oricum s-ar chema- Nimicul, sau un virus ce îi transformă pe oameni în zombi) pare să dezintegreze totul.
Lucrat cu infinitezimală atenție la detalii, M este o distopie plasată într-un dezolant decor post –apocaliptic în care evoluează povestea si metafora atât de luminoasă a „copilului frunză”- dihotomie ce pune în valoare acest scenariu inspirat si frumos cinematografiat.
Filmul este o meditație asupra copilăriei pe fundalul unei lumi post-apocaliptice, o lume atinsă de un virus care transformă oamenii în zombi, o boală ce pare să simbolizeze suferința și cicatricile lăsate de istoria Balcanilor. În centrul poveștii, Marko, personajul principal, este un copil care oscilează între naivitate și curaj, profund prin felul în care încearcă să înțeleagă realitatea și să reziste presiunilor din jur, mai ales celor venite din partea tatălui său. Tozija însuși pare să posede un fel de naivitate regizorală de cea mai buna calitate, o viziune artistică sinceră, nealterată de cinismul cu care sunt abordate de obicei temele sociale și politice din regiunea Balcanilor.
Prin imagini bogate și scene aproape viscerale, „M” se înfățișează ca o dramă emoționantă și captivantă vizual, pe alocuri aproape epuizantă din punct de vedere emoțional. Filmul conturează un univers misterios, dintr-un viitor sumbru, dar care păstrează flacăra unei speranțe fragile – speranța copilăriei, a purității imaginației lui Marko și Miko, un copil cu sindrom Down. Este, de fapt, un apel la compasiune, o pledoarie pentru păstrarea inocenței și umanității, într-o lume unde violența și brutalitatea par să câștige teren.
Regizorul Vardan Tozija ne-a mărturisit, într-o discuție de după proiecție, că el însuși este „un copil-frunză”, obosit de filmele care ilustrează repetitiv aceeași imagine tristă a Balcanilor. Pentru el, Marko este copilul care își caută drumul în viață, înfruntând un tată dur, simbol al unei lumi implacabile, care însă încearcă să-l pregătească pentru supraviețuire într-un univers lipsit de căldură, înțelegere frumusețe.
„M” este, fără îndoială, un film sensibil și acut, care pune în discuție o problematică din ce în ce mai prezentă în peisajul cinematografic actual. Pelicula ridică întrebări despre natura umană și ne poartă într-o lume a inocenței pierdute, a zbaterilor dintre vis și realitate. Este, poate, un semnal de alarmă – că fără „frunza” imaginației, a fanteziei, fără un Marko și un Miko, s-ar putea să pierdem pentru totdeauna acel strop de lumină și compasiune care ne face cu adevărat oameni și să devenim o gloată depersonalizată și hulpavă care se mișcă haotic prin viață.
Radiotopic 