Lungmetrajul de debut al celor doi regizori croați-David Kapac și Andrija Mardešić, intitulat simplu în limba română Unchiul, în croată Stric și în engleză The Uncle, nu m-a surprins, dar m-a intrigat prin umorul, uneori macabru, prin atmosfera sa și structura narativă inventivă.
Scris și regizat în tandem de Kapac și Mardešić, proiectul a obținut o mențiune specială a juriului în iulie 2022 în cadrul secțiunii Proxima, la Festivalul de la Karlovy Vary. Acesta marchează primul efort de lungmetraj pentru duo-ul croat care s-a asociat anterior pentru a crea mai multe scurtmetraje prezentate în festival, inclusiv comedia noir postbelică „Iris”.
În timpul vizionării m-a încercat și o ușoară senzație de claustrofobie, pentru că toată acțiunea se petrece mai mult în casă și mai puțin în curte, iar pe măsură ce narațiunea avansează, casa devine mai mică, personajele capătă apucături mai sinistre sau în unele situații, mai kinky.
Filmul, „este o analiză a unei situații tipice de familie în perioada sărbătorilor. Încă din copilărie, am fost învățați că sărbătorile sunt un moment în care familia trebuie să fie fericită și împreună. Poate, tocmai din acest motiv, majoritatea adunărilor noastre festive arată ca piese de teatru puse în scenă superficial, bine repetate”, au dezvăluit regizorii într-un comunicat dat anul trecut.
Din distribuție face parte îndrăgitul actor sârb Predrag „Miki” Manojlović (unchiul), cunoscut pentru rolul său din filmul câștigător al Palme d’Or de la Cannes, „Underground”, din 1995, al lui Emir Kusturica.
„Când producătorii ne-au întrebat pe cine am vedea ca unchi dacă ar fi să alegem, le-am spus fără nicio ezitare, Miki Manojlović”, au declarat regizorii. „În acel moment, părea un lucru imposibil. Cu toate acestea, producătorii aveau adresa lui de e-mail, așa că i-au trimis scenariul, sperând la un răspuns pozitiv. Miki a răspuns la scurt timp după aceea, spunând că a fost impresionat de scenariul scris de cei doi tineri regizori, începători, despre care nu știa nimic. Restul este istorie.
Ne-am concentrat pe toate elementele absurde, grotești și bizare ale propriilor noastre adunări de familie și nu a fost greu de imaginat cum vor evolua lucrurile.
Pe măsură ce evenimentele se desfășoară, se dezvăluie secrete de familie și conflicte ascunse, iar întrebările apar în mintea spectatorului: Ce se ascunde în spatele ușilor închise? Cât de departe poate merge familia în numele aparențelor? Cum a fost răpită sora? De ce se joacă în buclă scena mesei de Crăciun, fie vară, fie toamnă:
Filmul explorează teme tulburătoare despre relațiile familiale și ipocrizia socială, făcându-ne să ne punem întrebări despre adevărul din spatele feței pe care o prezentăm în societate.
Combinând tonuri întunecate cu momente de comic, regizorii reușesc să creeze un echilibru câteodată fragil, alteori mai trainic, intrigând spectatorul din mine pe tot parcursul filmului.
Radiotopic 